Plângere contravenţională. Sentința nr. 634/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 634/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 634/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 634/2015
Ședința publică de la 21.01. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.-judecător
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. A. și pe intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal, lipsind intimatul și martorul M. B. N. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
S-a executat mandatul de aducere privind pe martorul M. B. N. iar din procesul verbal de executare a mandatului de aducere din data de 21.01.2015 rezultă că acesta nu a fost găsit la domiciliu.
Nemaifiind cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterii pe fondul cauzei.
Petent solicită admiterea plângeri așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii aplicate, anularea punctelor de penalizare și anularea măsurii de reținere a permisului de conducere, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 21.02.2014 petentul A. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C. anularea procesului verbal . nr._ din data de 14.02.2014 .
În motivarea, în fapt, a plângerii contravenționale, petentul a arătat că a fost sancționat cu 170 lei amendă precum și două puncte de penalizare, reținându-se în sarcina sa faptul că vorbea la telefonul mobil.
Mai arată că sancțiunea care i s-a aplicat este nelegală și netemeinică pentru că în realitate în acel moment își sprijinea capul în palma stângă, aflându-se cu cotul pe portieră. A fost surprins să vadă că este semnalizat de către un echipaj de poliție prin semnale acustice și luminoase să oprească autoturismul, după care a prezentat actele la control, după care i s-a comunicat că va fi sancționat pentru că a vorbit la telefonul mobil.
In drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile art.31 din OG 2/2001 republicata și OUG 195/2002. .
Pentru dovedirea acțiunii înțelege sa se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosar.
S-a depus: proces verbal de contravenție în original, dispoziție de achitare a taxei de timbru, copie Ci a petentului, copie permis de conducere.
La data de 28.03.2014, intimatul I. D.- POLIȚIA MUNICIPIULUI C. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul A. A., pe care o consideră neîntemeiată, solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt :
În fapt, la data de 14.02.2014 petentul a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzută de: art.36 alin 1, din OUG nr 195/2002 și sancționată de art.99 alin 1 pct 4, din același act normativ
S-a reținut în sarcina petentului, că, la data mai sus menționată, a condus autoturismul cu nr de îmnatriculare_, pe . folosit telefonul mobil fără dispozitivul ,, maini libere" .
Pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii de în cuantum de 170 lei
Se constată că procesul verbal a fost semnat de petiționar iar la obiecțiuni, agentul constatator a arătat că ,, nu foloseam telefonul mobil ,, .
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Asupra legalității procesului-verbal atacat, din actele dosarului rezultă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță și prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Pe de altă parte, referitor la temeinicia acestui proces verbal, instanța apreciază că trebuie verificat, în ce măsură aprecierea de plano, că fapta reținută în procesul verbal de contravenție corespunde realității, încalcă prezumția de nevinovăție a contestatorului.
Consacrarea constituțională a prezumției de nevinovăție este făcută de art.23 alin. 8, conform căruia până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Potrivit art. 20 alin.1, acest text trebuie interpretat în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului, care consacră în art.6 dreptul la un proces echitabil,iar în paragraful 2 al acestui articol, consacră dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că ,, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa a fost legal stabilită’’.
Se pune problema de a verifica dacă materia contravențiilor ține de dreptul civil sau de dreptul penal. Curtea de la Strasbourg consideră noțiunea de ’’penal’’ ca fiind o noțiune autonomă, care nu se identifică cu sensurile pe care legislațiile statelor părți la Convenție le pot atribui acestui cuvânt, deoarece nu se poate lăsa la discreția statelor aplicarea garanțiilor pe care normele convenționale le consacră. . Curtea de la Strasbourg indică trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind ‚’’penală’’, în sensul art.6 din Convenție: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei și în sfârșit, natura și nivelul de gravitate al sancțiunii.Ca urmare, contravențiile, chiar dacă nu sunt calificate de dreptul intern ca fiind fapte penale, pot aparține domeniului penal, dacă ținem seamă de sancțiunile care pot fi aplicate persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții.
Față de acest aspect trebuie să i se asigure persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții, dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție. Nu este normal ca această persoană să fie privită drept vinovată, din momentul în care agentul constatator a încheiat procesul verbal de contravenție întrucât agentul administrativ care este agent constatator și organ care aplică sancțiunea, nu are rolul unei ,,instanțe’’ independente și imparțiale în sensul art.6 din C.E.D.O.
Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție impune ca sarcina probei să revină acuzării, și ca orice dubiu să profite ,,acuzatului’’.
În consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție nu constituie o dovadă certă, că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, ci este necesar ca agentul constatator să facă dovada realității celor consemnate în procesul verbal de contravenție.
În cauza de față, agentul constatator nu a făcut în nici un fel dovadă că fapta reținută în sarcina petiționarului, privind neacordarea de prioritate pietonilor, este adevărată.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este în mod evident întemeiată, urmând ca, în baza art. 34 din O.G. 2/ 2001, să o admită.
În temeiul art 453 alin 1 NCPC, instanța va obliga pe intimat către petent, la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite plângerea contravențională formulată de petentul A. A., domiciliat în C., ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D.- Biroul Rutier C., cu sediul în C., ., județul Dol.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/14.02.2014 intocmit de intimat și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale stabilita prin acesta de 170 lei .
Obligă pe intimat către petent la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01. 2015.
Președinte Grefier
M. I. G. D.
Red MI/tehnored DG
4 ex/04.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 83/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 555/2015. Judecătoria... → |
|---|
