Plângere contravenţională. Sentința nr. 2271/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2271/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 2271/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2271/2015
Ședința publică din data de 19 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petenta . în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 NCPC, procedează la verificarea competentei materiale, generale si teritoriale a Judecătoriei C., constatând că potrivit art. 94 NCPC, art. 32 OG 2/2001, este competenta material, general si teritorial să soluționeze cauza.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți pentru dovedirea motivelor invocate în plângere și întâmpinare, este admisibilă și poate să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 254, 255, 258 NCPC, instanța o încuviințează.
În temeiul art. 238 alin. 1 NCPC, având în vedere obiectul cauzei si probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 3 luni durata necesara pentru cercetarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, în temeiul art. 394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și retine cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.11.2014, sub nr._, petenta . a chemat in judecată pe intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție nr. DJ_-91 din data de 10.10.2014 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
In motivarea plângerii, petenta a arătat ca la data de 10.10.2014 a fost încheiat procesul anterior menționat prin care s-a reținut ca nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute si sancționate de art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 în sensul ca nu ar fi depus declarațiile cu veniturile realizate, aplicându-se o amendă în cuantum de 1000 lei.
A susținut ca procesul verbal contestat a fost încheiat reținându-se o stare de fapt eronată deoarece la data de 15.09.2014 a depus la sediul intimatei declarația prin care s-a arătat ca societatea nu a desfășurat nici un fel de activitate de la data înființării, declarația purtând semnătura si ștampila intimatei, precum si mențiunea datei de înregistrare care este anterioara cu mult datei încheierii procesului-verbal contestat, astfel că sancțiunea aplicată este nelegală.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, împuternicire avocațială, delegație de substituire, procesul verbal de contravenție contestat si dovada de comunicare, declaratie.
Legal citată, intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, cu consecința menținerii actului sancționator si a măsurii dispuse prin acesta, respectiv amenda în cuantum de 1000 lei.
In motivarea întâmpinării, s-a arătat că la data de 10.10.2014, AJFP D. a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. DJ_-91 în temeiul căruia ., a fost sancționată contravențional, constatându-se săvârșirea contravenției prev. de art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicată, cu modificările si completările ulterioare, pentru nedepunerea în termenul legal a declarației 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit si evidența nominală a persoanelor asigurate și/sau declarația 300 decont TVA aferente lunii iunie 2014.
Conform art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare: "Constituie contravenție fapta privind neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor si veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume, precum si orice informații in legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile si veniturile impozabile, dacă legea prevedere declararea acestora".
Referitor la declarația depusă de administratorul societății înregistrată sub nr. DJ_ din 15.09.2014, intimata a precizat ca aceasta nu are nici o relevanță având în vedere ca pe perioada supusă regimului derogatoriu se menține obligativitatea întocmirii situațiilor financiare anuale si a raportărilor contabile, in conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată privind legea contabilității, iar aceste declarații au caracterul unui bilanț anual.
Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor se bucura de prezumția de legalitate – art. 34 din OG 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare – care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate si veridicitate.
Prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. DJ_-91/10.10.2014 nu a fost răsturnată de înscrisurile depuse și de afirmațiile din cuprinsul plângerii formulate de ., ceea ce contravine disp. art. 249 C.pr.civ.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, sancțiunea contravențională trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită, de modul si mijloacele folosite, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
În cauză, intimata a apreciat că a fost respectat principiul proporționalității, deoarece fapta reținuta in sarcina ., aduce atingere relațiilor privind normele fiscale, respectarea prevederilor Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare având implicații asupra garantării plătii contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit si a TVA, astfel încât nu poate intra in discuție aplicarea prevederilor art. 7 alin. 2 din OG 2/2001 întrucât avertismentul se aplică in cazul in care fapta este de gravitate redusa, contravenția reținuta in sarcina petentului prezentând un pericol ridicat.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 NCPC.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă cf. art. 223 alin. 3 NCPC.
La data de 15.01.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravențienr. DJ_-91 întocmit la data de 10.10.2014 de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., petenta . a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală, cu amendă în cuantum de 1.000 lei.
În cuprinsul actului sancționator menționat, agentul constatator a reținut că petenta, până la data de 10.10.2014, nu a depus declarațiile fiscale având codul 112 și 300 pentru luna iunie 2014, în conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003R.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost făcută în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe alte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Deși OG nr. 2/2001 nu stabilește expres forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, din economia textului de lege anterior menționat rezultă că, în măsura în care actul este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, făcând dovada stării de fapt reținute în cuprinsul său, până la proba contrară, făcută prin orice mijloace prevăzute de lege, în fața instanței de judecată.
Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil român, ca de altfel al întregului sistem juridic, îl reprezintă dreptul fiecărei părți la un proces echitabil. O componentă esențială a caracterului echitabil al procesului, constă în posibilitatea efectivă a părții de a propune probe în vederea argumentării și dovedirii tuturor susținerilor sale.
În cauza civilă dedusă judecații, petenta și-a exercitat în mod efectiv dreptul de a propune probe în dovedirea susținerilor sale privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție, avand posibilitatea de a administra probe în mod direct și nemijlocit în fața instanței.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei juridice și pe cele ale reprezentantului legal, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Astfel, potrivit art. 16 din OG. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală, raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal. La art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ se prevede că (1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport și (2) Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Din analiza dispozițiilor legale redate, instanța reține că subiect al raportului juridic fiscal este contribuabilul, în speță persoana juridică (profesionistul) ..
Potrivit art. 221 alin. 2 din O.G. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală, sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 219-220 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor și al altor entități fără personalitate juridică, sancțiunile se aplică reprezentanților acestora.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate(actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OG. 92/2003R au drept scop reglementarea și garantarea respectării normelor privind raporturile de drept procedural fiscal, astfel că interesul societății în respectarea acestor dispoziții este de importanță majoră.
In același timp, însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentei, aceasta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, ce au fost administrate nemijlocit de instanță, în măsura în care au fost apreciate ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării pricinii.
Prin urmare, deși a făcut uz de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, neprobând o situație de fapt contrară celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Chiar și petenta, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit situația consemnată în cuprinsul actului sancționator, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Va înlătura apărarea petentei privind lipsa obligativității depunerii declarațiilor cod 112 și 300, având în vedere dispozițiile art. 81 alin. 3 lit. d din OG nr. 92/2003R, potrivit cărora obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii.
De asemenea, instanța reține că, potrivit alin. 4 al aceluiași text de lege, în caz de inactivitate temporară sau în cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, în funcție de necesitățile administrării obligațiilor fiscale. Asupra termenelor și condițiilor va decide organul fiscal potrivit competențelor aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, însă petenta nu a făcut uz de această posibilitate conferită de legiuitor.
Cu toate acestea, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, context în care se apreciază că sancțiunea avertismentului pentru fapta prev. de art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. 92/2003 republicată, este totuși suficientă pentru a-i atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce îi revin.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 R, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar pe de altă parte criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea și să modifice procesul-verbal nr. DJ_-91/10.10.2014 întocmit de reprezentantul intimatei, în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în mun. C., .. 5, ., ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în mun. C., .. 2, județul D..
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției contestat nr. DJ_-91/10.10.2014, în sensul că dispune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor OG nr. 92/2003R.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./15.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2355/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2307/2015.... → |
|---|
