Plângere contravenţională. Sentința nr. 243/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 243/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 31022/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 243
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. L.-C. și pe intimatul I. C.-D., având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta . împotriva procesului-verbal ., nr._ întocmit la data de 09.04.2013, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 30 de zile.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petent prin plângerea formulată și de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei.
Instanța, constatând probele administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
La data de 11.08.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de către petentul I. L.-C. prin care s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud.D. să se dispună anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 02.08.2014 și exonerarea de la plata amenzii aplicate iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 02.08.2014 a fost sancționat contravențional pe motiv că ar fi condus autovehiculul marca Opel, cu nr. de înmatriculare PI-383-PK, pe raza localității Cornetu, județul D., cu viteza de 109 Km/h.
Petentul a arătat că mențiunile agentului constatator corespund doar parțial în sensul că a avut la momentul înregistrării cu aparatul radar o viteză apropiată de cea menționată în procesul-verbal, respectiv 70-80 Km/h, însă are mare mari dubii cu privire la viteza înregistrată de aparatul radar. Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 exista contravenție dacă ar fi depășit cu mai mult de 50 Km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv. În ceea ce privește descrierea faptei, agentul avea obligația să menționeze împrejurările pentru care a considerat că fapta sa prezintă grad de pericol social și care nu putea fi corijată decât prin aplicarea amenzii.
Petentul a mai arătat că în momentul înregistrării în trafic, se deplasa din direcția Melinești către C., condițiile de drum erau foarte bune, avea vizibilitate foarte bună, drumul nu era aglomerat astfel că la ieșirea din localitate unde limita de viteză maximă admisă era de 50 KM/h, cu toate că în acea zonă era numai teren arabil și nu mai era aceeași probabilitate de producere a vreunui eveniment comparativ cu cazul în care ar fi condus cu această viteză în interiorul localității. Agentul constatator a menționat locul producerii contravenției foarte vag, respectiv localitatea Cornetu, fără a menționa vreun alt element care să determine concret locul.
Petentul a precizat că procesul-verbal a fost întocmit fără respectarea condițiilor prev. de art. 16 din OUG 2/2001 cu privire la descrierea și menționarea locului producerii contravenției. În practică se constată o exigență sporită în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor contravenționale, mergând spre limita maximă a amenzilor și nicidecum spre aplicarea avertismentului. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile contravenționale trebuie aplicate ținând cont de gravitatea faptei săvârșite, de conduita persoanei vinovate, de împrejurările și de pericolul social pe care fapta îl produce.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
La plângere s-a atașat procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat, xerocopie de pe cartea de identitate a petentului.
La data de 03.10.2014 I.P.J.D. a formulat întâmpinare la plangerea contravențională pe care o . considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă, exista pericolul producerii unor accidente de circulație.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
În drept, intimatul a invocat prev. OUG 195/2002 R, Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R și OUG 2/2001.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus planșe foto, buletinul de verificare metrologică nr._/19.03.2014.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 02.08.2014 de reprezentantul intimatului I.P.J. D. – Serviciul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională, reținându-se în sarcina sa că la data de 02.08.2014, a condus autoturismul marca opel, cu nr. de înmatriculare P-1383-PK în localitatea Cornetu cu viteza de 109 km/h, abatere fiind filmată cu aparatul radar.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului-verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță sancționează cu nulitatea absolută omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001 nulitatea pentru lipsa mențiunilor prevăzute de acest articol se constată și din oficiu. Analizând procesul-verbal, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea acestuia deoarece conține toate mențiunile prevăzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situație de fapt până la proba contrară. Potrivit acestui text de lege, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Din textul legal citat rezultă că procesul-verbal face prin el însuși dovada situației de fapt reținută de agentul constatator iar instanța este abilitată de lege să verifice legalitatea și temeinicia acestuia. Dacă procesul-verbal ar fi total lipsit de forță probantă, nu s-ar mai pune problema verificării lui.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor, garantării integrității bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 49 din OUG nr. 195/2002, care instituie obligația conducătorului auto de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Conform art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarei fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, din analiza planșelor foto, efectuate cu aparatul radar, aflate la dosar, rezultă că autoturismul marca opel, cu nr. de înmatriculare P-1383-PK a circulat în localitate cu viteza de 109 km/h.
Potrivit art. 121 alin. 2 din H.G nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G nr.195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. La dosar a fost depus buletinul de verificare metrologică nr._/19.03.2014 care atestă faptul că nerespectarea regimului de viteză de către petent a fost constatată cu un mijloc care îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Prin urmare instanța constată că situația de fapt reținută prin actul constatator contestat este confirmată de înscrisurile depuse la dosar de către intimat.
În aceste condiții, instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată de către petent, în condițiile în care acesta, nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia. Petentul a avut timpul și înlesnirile necesare pentru a-și pregăti apărarea, pentru a oferi probe care să răstoarne prezumția de temeinicie.
Cu privire la sancțiunea amenzii în cuantum de 720 lei aplicate petentului instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată în prisma dispozițiilor art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar avertismentul se aplică în situația în care fapta este de gravitate redusă, potrivit art.7 alin.2 din aceeași lege. De asemenea, dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază ca fapta contravențională constatată personal de agentul constatator exista, existând si vinovăția petentului contravenient. Cu referire la gradul de pericol social al faptei respective, instanța reține că acesta este surprins și evaluat în norma de stabilire a faptei contravenționale. În ceea ce privește sancțiunea contravențională prevăzută de lege aceasta reprezintă reacția socială contra faptelor ilicite prevăzute de legea contravențională, fiind o măsură de constrângere și reeducare, care se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia și a prevenirii săvârșirii contravențiilor .Or, în cauza de față, pe lângă faptul că nu poate fi reținută împrejurarea că fapta contravențională constatată este neînsemnată, petentul, astfel cum rezultă din cuprinsul plângerii contravenționale formulate, precizate și completate, ca persoană care nu și-a conformat comportamentul normelor juridice și a încălcat aceste norme contravenționale, nu a dat dovada de îndreptare și conștientizare a periculozității faptei sale, care pune în pericol siguranța circulației rutiere pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. În aceste condiții, aplicarea sancțiunii avertismentului, constând în atenționarea scrisă asupra necesității respectării normelor legale apare ca fiind o sancțiunea prea blândă și care nu este în măsura să conducă la reeducarea petentului contravenient.
Prin urmare, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată.
În concluzie, față de cele reținute instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. L. C., domiciliat în București, .. 4, ., ., sector 6 în contradictoriu cu intimatul I. D., împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._, întocmit la data de 02.08.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.01.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P./ 4 ex./2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 932/2015. Judecătoria... → |
|---|
