Plângere contravenţională. Sentința nr. 2436/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2436/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 2436/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2436/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. D. C. și pe intimat I. D. BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contraventionala CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent av. I. M. în subst. av. G. V., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competenta potrivit art. 131 NCPC raportat la art. 32 alin.1 din OG 2/2001 constata ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la 3 luni.
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Reprezentantul petentei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și a probei cu înregistrarea video a contravenției.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de petent și de către intimat este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
Instanța respinge proba cu înregistrarea video a contravenției solicitată de intimat ca nefiind utilă soluționarii cauzei.
Nemaifiind alte cereri de încuviințat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contraventie cu consecința înlăturării sancțiunii aplicate și a celor 4 puncte penalizare și mentinera sancțiunii avertismentului având în vedere gradul de pericol social redus al contravenției. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.10.2014, sub nr._, petentul C. D. C. a formulat plângere în contradictoriu cu I.P.J. D.–Biroul Rutier C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.10.2014 emis de I.P.J. D., solicitând în principal, admiterea plângerii, anularea procesului-verbal contestat, cu consecința înlăturării sancțiunii aplicate și celor 4 puncte de penalizare, cu cheltuieli de judecată, iar, în subsidiar, admiterea plângerii, anularea în parte a procesului-verbal, în sensul înlăturării sancțiunii complementare constând în aplicarea a 4 puncte de penalizare.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că la data de 17.10.2014 prin procesul-verbal de contravenție contestat, în baza disp. art.101, alin.2 din OUG 195/2002 și art.121, alin.1 din Regulamnetul de aplicare a OUG 195/2002 a fost sancționat contravențional cu avertisment și 4 puncte de penalizare, reținându-se de către agentul constatator că a condus auto înmatriculat sub nr. SB 8398 L, fiind depistat cu aparatul radar în timp ce conducea cu viteza de 89 km/h pe . de mers Filiași – Pielești.
A susținut petentul că procesul-verbal de contravenției este netemeinic și nelegal întrucât agentul constatator reține în mod eronat că la data de 17.10.2014 ar fi săvârșit fapta reținută, în sensul că ar fi circulat cu viteza de 89 km/h în localitate.
Petentul a menționat că la data de 17.10.2014 în jurul orelor 23,45 a fost oprit în trafic de un echipaj al I. D., imputându-i-se că ar fi condus auto cu nr. de înmatriculare SB-8398-L și că ar fi fost depistat cu aparatul radar în timp ce conducea cu viteza de 89 km/h pe . de mers Filiași – Pielești.
Petentul a apreciat că viteza cu care se deplasa, nu a fost cea menționată de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Petentul a precizat că în momentul în care a fost legitimat de agentul constatator și după aflarea motivului opririi sale i-a explicat agentului constatator că starea de fapt expusă de acesta nu este reală, întrucât în realitate viteza cu care se deplasa era mult mai redusă, motiv pentru care consideră că nu a săvârșit contravenția indicată.
În consecință, consideră că fapta reținută că nu îi este imputabilă, deoarece nu a săvârșit contravenția indicată, așa cum în mod eronat reține agentul constatator.
A susținut în continuare că agentul constatator a interpretat greșit dispozițiile OG 2/2001, în speță a art.1.
Astfel, raportat la starea de fapt prezentată, consideră că fapta reținută de agentul constatator, respectiv că ar fi condus cu o viteză de 89 km/h, nu există, astfel încât sancționarea contravențională a petentului este lipsită de temei legal.
Agentul constatator a aplicat în mod eronat dispozițiile art.21, alin.3 din OG 2/2001 coroborate cu disp. art.108, alin.1, lit.c, pct. 3 din OUG 195/2002.
Petentul a considerat că în mod corect agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, însă a aplicat în mod greșit o sancțiunea complementară–4 puncte penalizare la sancțiunea principală a avertismentului, din interpretarea dispozițiilor art.108, alin.1, lit.c, pct.3 din OUG 195/2002, rezultând că punctele de penalizare pot fi aplicate de către agentul constatator numai în situația în care sancțiunea principală aplicată pentru săvârșirea contravenției este amenda.
A susținut în continuare că au fost aplicate greșit dispozițiile art.181, alin.1 din RA OUG 195/2002.
Procesul-verbal de contravenție este nelegal, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 7 (3) și art. 21 (3) OG 2/2001.
Petentul a apreciat că raportat la urmarea produsă, presupusa faptă ilicită săvârșită de petent prezintă un grad de pericol social redus, astfel în mod corect agentul constatator a aplicat măsura avertismentului.
Cu toate acestea, a menționat petentul că în măsura în care s-a apreciat raportat la situația de fapt că se impune aplicarea acestei sancțiuni, agentul constatator nu ar fi trebuit să mai dispună și aplicarea a 4 puncte de penalizare.
În drept, a invocat dispozițiile art.5, alin.5 și art.31, alin.1 din OG 2/2001.
La data de 17.11.2014 intimatul a depus întâmpinare la plangerea contravențională pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
A învederat că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
A solicitat de asemenea să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Atașat întâmpinării a depus la dosar buletin de verificare metrologică în copie și o planșă foto cuprinzând 9 fotografii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/17.10.2014, încheiat de I. D., Biroul Rutier C., petentul C. D.-C. a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicată și sancționată de art.101, alin.2 din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 17.10.2014, a condus auto marca Honda cu numărul de înmatriculare SB 8398 L pe . de mers Filiași-Pielești cu viteza de 89 km/h depistată cu aparatul R. Autovision . 114, montat pe auto MAI_. S-a menționat de asemenea, că petentul a fost oprit pentru control în zona Elpreco și că se afla singur în autoturism.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17, alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Instanța urmează să înlăture morivul de nulitate invocat de către petent privind aplicarea eronată de către agentul constatator a sancțiunii complementare constând în 4 puncte de penalizare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.95, alin.1 din OUG 195/2002, republicată încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).
Potrivit art.96, alin.2 din OUG 195/2002, republicată:,, Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a)aplicarea punctelor de penalizare; b)suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; c)confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop;
Art. 215
(1) Mijloacele speciale de avertizare luminoase si sonore, precum si dispozitivele care perturba functionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului confiscate, în conditiile legii, se predau la serviciul politiei rutiere pe raza careia a fost constatata fapta.
(2) Placutele cu numarul de înmatriculare sau de înregistrare confiscate în conditiile legii se predau la serviciul politiei rutiere pe raza caruia a fost constatata fapta pentru a fi trimise autoritatii competente care Ie-a eliberat.
(3) Vehiculele cu tractiune animala confiscate în conditiile legii se predau autoritatilor administratiei publice locale, pe baza de proces-verbal, în vederea transmiterii acestora spre valorificare, potrivit dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privata a statului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 98/1999, republicata.
d)imobilizarea vehiculului; e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art.17, alin.4.prevederi din Art. 216 din capitolul VII, sectiunea 3, subsectiunea 4 (Regulament din 2006) la data 01-dec-2006 pentru Art. 96, alin. (2), litera D. din capitolul VII
Art. 216
(1) Imobilizarea unui vehicul se dispune si se efectueaza de catre politia rutiera, în cazurile si în conditiile prevazute de lege.
(2) Imobilizarea se face în prezenta unui martor asistent, prin folosirea, în interiorul sau în exteriorul vehiculului, a unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare, care se consemneaza în procesul-verbal de constatare a faptei pentru care s-a dispus masura.
(3) În lipsa unui martor asistent politistul rutier precizeaza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
(4) Imobilizarea unui vehicul este interzisa în toate locurile unde oprirea sau stationarea este interzisa.
Art. 217
(1) Atunci când se impune imobilizarea, în conditiile legii, a unui vehicul care transporta produse sau substante periculoase, politistul rutier este obligat sa anunte, de îndata, unitatea de politie din care face parte pentru a se stabili, împreuna cu unitatile Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, destinatia finala pentru parcarea autovehiculului.
(2) Imobilizarea unui vehicul care efectueaza transport de marfuri sau produse periculoase ori cu gabarite si/sau mase depasite se dispune de catre politia rutiera, în conditiile stabilite împreuna cu reprezentantii autoritatilor cu atributii în domeniu.
Art. 218
Revocarea imobilizarii se dispune:
a) de catre politistul rutier care a dispus-o, daca este prezent, iar motivele pentru care a fost dispusa au încetat;
b) de catre seful serviciului politiei rutiere din care face parte agentul constatator, daca motivele pentru care a fost dispusa masura au încetat;
c) de catre procuror sau de instanta de judecata, atunci când vehiculul a facut obiectul unei infractiuni.
e)radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (2) și (4);
În conformitate cu art.108, alin.1, lit.c, pct.3 din OUG 195/2002, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei constând în depășirea cu 31 -40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, atrage pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 4 puncte de penalizare.
De asemenea, potrivit art.7, alin.3 din O.G. 2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Prin urmare, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate anterior, rezultă că, în condițiile în care în sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției constând în depășirea cu 39 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus și chiar și în situația în care s-a aplicat ca și sancțiune principală avertismentul este obligatorie aplicarea sancțiunii complementare constând în aplicarea punctelor de penalizare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentului instanța arată că aceasta este prevăzută de art.121, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, republicată și art.108, alin.1 lit.c, pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, respectiv „depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” și sancționată de art.101 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002.
Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 17.10.2014, a condus autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare SB 8398 L cu viteza de 89 km/h în localitate, iar potrivit art.49 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, limita maxima de viteza în localitate este de 50 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 89 km/h, într-o planșă foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv SB 8398 L.
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 89 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare SB 8398 L, ce aparține petentului C. D.-C..
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art.5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar AUTOVISION, . 114 era verificat metrologic la data constatării faptei, 17.10.2014, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/19.03.2014, valabil până la 19.03.2015 (fila 6). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedită prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. D. C., cu domiciliul în C., ..2, ., . și domiciliu procesual ales în Cabinet Individual Av. V. G. din C., ., ., jud.D., În contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D.-Biroul rutier C., cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/17.10.2014, încheiat de I. D., Biroul Rutier C., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
4ex/28.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2395/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2438/2015. Judecătoria... → |
|---|
