Plângere contravenţională. Sentința nr. 2598/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2598/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2598/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2598/2015
Ședința publică din data de 26 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul D. D. în contradictoriu cu intimatul I. D. - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal si asistat de av. B. I. si c.j I. I. pentru intimat, lipsă fiind martorul asistent B. F. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele martorului B. F. C., din care rezultă că martorul nu se poate prezenta deoarece este plecat din localitate, după care,
C.j I. I. pentru intimat depune la dosar delegație de reprezentare juridică.
. că nu insistă în audierea martorului asistent B. F. C..
C.j I. I. pentru intimat, arată, de asemenea, că nu insistă în audierea martorului asistent.
Instanța, constatând îndeplinit mandatul de aducere emis pe numele martorului B. F. C. și reținând că părțile nu insistă în audierea acestuia, în temeiul art. 313 alin. 3 NCPC pășește la judecată plângerii.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 392 C.pr.civ, instanța declară deschise dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
. plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal contestat, arătând că pe trecerea de pietoni nu se afla nici o persoana în traversare, fără cheltuieli de judecată.
C.j I. I. pentru intimat solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal ca legal întocmit, declarația martorului propus de petent nu a răsturnat prezumția de nevinovăție, martorul nu este un observator obiectiv, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 C.Proc.Civ., instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.06.2014, petentul D. D. in contradictoriu cu intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C., a formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 16.06.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună înlăturarea sancțiunii principale a amenzii in cuantum de 1615 lei, precum si înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conducere pentru o perioada de 30 de zile.
In motivarea plângerii, petentul a arătat ca prin procesul verbal de contravenție contestat a fost sancționat cu amendă si reținerea permisului de conducere pentru faptul ca nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor la trecerea marcată in acest sens, in . si pentru faptul ca pe geamurile laterale ale autoturismului si lunetă sunt aplicate folii autocolante neomologate care împiedică vizibilitatea, deoarece nu ar fi avut documente din care sa rezulte valabilitatea lor si faptul ca acestea nu împiedică vizibilitatea.
A precizat că, în realitate, nu este vinovat de săvârșirea faptelor deoarece în acel moment pe trecerea de pietoni nu se afla nicio persoană, iar cu privire la foliile autocolante arată că deține documente care atesta faptul că acestea sunt aplicate in mod legal și nu împiedică vizibilitatea.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OUG 195/2002, art. 24 din Constituția Românie si ar. 6 din Convenție.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul verbal contestat in original, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, certificat de garanție ./2014/6766, Declarație de conformitate referitoare la montajul foliilor pentru geamurile de securitate, propunând spre audiere pe martora B. E. G..
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai învederat ca nu deține material probator, abaterea săvârșita fiind constatată in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea, intimatul a rugat instanța sa aibă in vedere disp. art. 254 din Noul Cod de Procedura Civilă, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mi putea fi cerute decât in condițiile prev. de art. 254 alin. 2 din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 03.09.2014, s-a dispus emiterea unei adrese către I. D., pentru a se comunica cazierul auto al petentului D. D., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/24.09.2014.
La termenul de judecată din data de 09.10.2014, având în vedere disp. art. 254, 255, 258 NCPC, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri iar petentului și proba cu martora B. E. G., ce a fost audiată în cauză și a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosar.
La termenul din data de 29.01.2015, instanța a dispus citarea martorului asistent B. F. C., cu mandat de aducere, cu însoțitor si avertisment amendă în caz de neprezentare, potrivit dispozițiilor art. 187 NCPC, la acest termen constatându-se însă imposibilitatea audierii acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 16.06.2014, petentul D. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1615 lei, reținerea certificatului de înmatriculare și a permisului de conducere, deoarece a condus auto marca Opel cu nr._, pe DN 63 Goiești, iar la trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj din . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, pe sensul său de mers. De asemenea, autoturismul avea aplicate, pe geamurile laterale și lunetă, folii neomologate care restrâng vizibilitatea.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența martorului asistent B. F.-C. și a petentului care a semnat de primire.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, se constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, ce au fost administrate de instanță.
Prin urmare, deși petentul a uzat de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, depoziția martorei audiate și susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate în cursul cercetării judecătorești de către petent, prin administrarea unui probatoriu convingător, veridic, pertinent și concludent.
Instanța va înlătura ca nefondate apărările petentului din cuprinsul plângerii, acestea fiind simple alegații ale părții, nedovedite de probatoriul administrat în cauză. Declarația de conformitate depusă la fila 8 din dosar și certificatul de garanție ./2014/6766 de la fila 7 nu fac dovada omologării, câtă vreme, în condițiile legii, aceste mențiuni ar trebui să fie "marcate corespunzător" chiar pe foliile aplicate pe geamul autoturismului în cauză (art. 102 alin.1, pct. 35 din OUG nr. 195/2002R).
În ceea ce privește susținerile martorei audiate la propunerea petentului, cunoștință a acestuia, care a declarat că îl însoțea în autoturism, învederând că, în momentul în care petentul a circulat pe trecerea de pietoni, nu se afla nici un pieton angajat în traversare, instanța le va îndepărta ca părtinitoare și subiective, fiind făcute cu scopul exclusiv de a obține înlăturarea răspunderii contravenționale a părții. Convingerea instanței privind lipsa de sinceritate și de obiectivitate a martorei se fundamentează și pe împrejurarea că aceasta pretinde că își amintește că nu existau pietoni pe trecerea de pietoni însă nu știe dacă petentul a semnat sau nu procesul-verbal întocmit în aceleași împrejurări.
De altfel, chiar petentul, prin susținerile formale și speculative din cuprinsul plângerii contravenționale, recunoaște implicit efectuarea controlului în trafic, precum și faptele pentru care a fost sancționat, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului potrivit fișei de cazier auto, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate și nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind și conduita procesuală nesinceră a petentului care nu a conștientizat nici până în prezent consecințele faptelor sale, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/16.06.2014 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. D., cu domiciliul în mun. C., .. 4, ., . în contradictoriu cu intimatul I. D. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în mun. C., ., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./08.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2570/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2591/2015.... → |
|---|
