Plângere contravenţională. Sentința nr. 2998/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2998/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2998/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2998/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-Nicușor M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința din data de 20.02.2015, având ca obiect plângere contravenționala formulată de petenta S. R. SA în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI C. - POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C., dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
La data de 04.06.2014 petenta S. R. SA a formulat plângere în contradictoriu cu C. L. al mun. C. – Poliția Locală a mun. C. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 8924 din 14.05.2014 emis de C. L. al mun. C. – Poliția Locală a Mun. C., solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amnezii contravenționale cu sancțiunea "avertisment" sau reducerea cuantumului amenzii până la valoarea minimului prevăzut de lege.
În motivarea plângerii, petenta arată că la data de 20.05.2014 a fost primit la sediul societății din București, procesul-verbal de contravenție mai sus menționat, prin care Poliția Locală C. a procedat la aplicarea amenzii contravenționale în valoare de 3000 lei și a dispus oprirea imediată a lucrărilor și . că a fost constatată efectuarea de lucrări de construire a unei rețele de comunicații prin crearea altor trasee față de cele existente, cu străpungerea planșeelor dintre etajele blocului V 15, situat în C., ., fără autorizație de construire.
Petenta a precizat că deși în actul contestat se face vorbire de o notă de constatare, acest înscris nu i-a fost comunicat.
De asemenea, petenta a invederat instanței că d-l. G. M. M. a dat curs invitației telefonice de a se prezenta la sediul Poliției Locale C. la data de 14.05.2014, ocazie cu care 4 agenți de poliție i-au solicitat să semneze și să primească mai multe procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor privind efectuarea de către R. în calitate de beneficiar, a unor lucrări în blocuri de pe raza mun. C., fără a deține autorizație de construire.
Având în vedere că agenții de poliție au refuzat atât furnizarea de informații detaliate cu privire la cele constatate și reținute în procesele-verbale cât și prezentarea spre observare a notelor de constatare și a planșelor foto la care s-a făcut referire, condiții apreciate ca justificate și necesare pentru ca reprezentantul societății să poată cunoaște și însuși, după caz, presupusele contravenții, acesta a refuzat semnarea proceselor-verbale.
Cu toate că cele consemnate de agentul constatator creează o aparență de legalitate a sancțiunii ce a fost aplicată de R., solicită să se observe că aceasta, este în realitate, o sancțiune netemeinică și nelegală.
Procesul-verbal este nelegal, sancționarea societății petente nu are la bază un temei de drept.
Astfel, societatea a fost sancționată în baza disp. art. 26 lit. a Legea 50/1991.
Era necesar ca agentul constatator să indice actul normativ prin care se stabilește necesitatea obținerii autorizației și solicită să se observe că agentul constatator s-a limitat doar la o descriere sumară a faptei, fără a indica temeiul de drept care o incriminează.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 16 alin. 1 OG 2/2001.
Ca urmare a încălcării dreptului la apărare, organul constatator a sancționat în mod eronat petenta, reținând în sarcina acesteia, împrejurarea că este autoul faptei contravenționale. Lucrarea efectuată se circumscrie proiectului de modernizare a infrastructurii de telecomunicații în vederea racordării condominiilor la rețeaua metropolitană de fibră optică în vederea asigurării accesului clienților acesteia la o gamă de noi servicii de telecomunicații performante (televiziune inclusiv prin internet – IPTV, internet de mare viteză și voce - telefonie), fiind precedată de acordul proprietarilor de locuințe din blocul V 15. În realizarea acestui obiectiv, petenta în calitate de beneficiar, a contractat efectuarea lucrărilor de dezvoltare a rețelei cu . în calitate de furnizor/antreprenor. Astfel, responsabilitatea obținerii autorizației de construire revenea furnizorului și în concluzie, culpa pentru efectuarea lucrărilor neautorizate constatate de agentul constatator îi aparține acestuia, o eventuală responsabilitate a beneficiarului societății petente rezultând în mod indirect.
Totodată, petenta arată că, având în vedere natura și importanța deosebită a instalațiilor de telecomunicații și ținând cont de faptul că acestea trebuie să fie permanent protejate, asigurate corespunzător și modernizate, în vederea racordării blocului la rețeaua metropolitană de fibră optică, în anul 2014, petenta a efectuat lucrări la infrastructura deja existentă, motiv pentru care a solicitat acordul Asociații de proprietari. Astfel, pe fiecare palier al scării s-au montat componentele setului de securizare al rețelei, iar lucrările de racord efectuate au presupus un minim de disconfort. Acordul dat de Asociația de proprietari a fost unul favorabil. Prin urmare, petenta nu trebuia să obțină autorizație de construire pentru lucrările de racord efectuate.
În susținerea plângerii, petenta a depus procesul-verbal de contravenție contestat, dovada primirii acestuia, extras din Contractul cadru de prestări servicii Lucrări Civile - Proiecte nr._, acord referitor la modernizarea infrastructurii de telecomunicații.
La data de 30.09.2014.2014 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind netemeinică, susținând că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. b) din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, dispozițiile art. 3 prevăzând obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, lucrările executate de contravenient fiind încadrate în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 ce necesită existența autorizației de construire precum și respectarea acesteia, iar sancțiunea pentru această faptă este de natură contravențională prin aplicarea amenzii prevăzută de Legea 50/1991.
Invocă și prevederile art. 28 din Legea 50/1991 republicată „(1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Consideră că dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda nu a fost prescris, ținând cont de prevederile art. 37 din Legea 50/1991 republicată.
Din textele legale menționate, rezultă că fapta petentului este certă (realizarea unei construcții fără respectarea autorizației de construire) are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul-verbal de contravenție contestat bucurându-se de prezumția de legalitate până la dovada contrară, ori petentul nu a dovedit contrariul temeiniciei și legalității actului contestat.
Consideră că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 și Legii 50/1991 R., având în vedere că s-a ales sancționarea faptei cu amendă de 3000 lei pe o scară reglementată de Legea 50/1991 pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. b de la 3000 lei la 10.000 lei.
În drept, își întemeiază prezentele motive pe dispozițiile art. 205 și urm. C.P.CIV. și Legea 50/1991 republicată.
A anexat la întâmpinare: nota de constatare nr. 8924/2014, planșe foto efectuate la fața locului, sesizare nr._/2014.
Instanța a administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
În data de 28.10.2014 petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele arătate în plângere.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție nr. 8924 încheiat la data de 14.05.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei deoarece s-au efectuat lucrări de construire a rețelelor de comunicații prin crearea altor trasee față de cele existente, cu străpungerea planșeelor dintre etajele blocului V 15 situat în C., ., fără autorizație de construire. De asemenea, s-a luat măsura sistării lucrărilor de construcție, cu mențiunea de a se intra în legalitate până la data de 14.08.2014.
Procesul-verbal de contravenție nr. 8924 a fost încheiat în baza notei de constatare din data de 14.05.2014 întocmită de către intimata Poliția Locală a Municipiului C. prin care s-a constatat că beneficiarul a executat lucrări de construire a unei rețele de telecomunicații prin crearea de alte trasee față de cele existente, cu străpungerea plafoanelor dintre etajele blocului V 15 fără a deține autorizație de construire, la fața locului fiind efectuate fotografii.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, se observă că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
În speță, petenta a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție pe motivul că acesta nu cuprinde descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită fapta, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube iminente, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția respectivă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, procesul-verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Din conținutul procesului-verbal de contravenție rezultă că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, nefiind identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 care să poată fi invocate din oficiu.
Prin urmare, instanța nu va putea reține apărările petentei cu privire la lipsa mențiunilor privind data și locul constatării contravenției, precum și a împrejurărilor ce au dus la constatarea acesteia și a actului normativ încălcat, deoarece în conținutul procesului-verbal se menționează în mod clar că în data de 09.04.2014, ora 09.00, pe ., . C. s-a constatat că petenta a executat lucrări de construire a unei rețele de telecomunicații prin crearea de alte trasee față de cele existente, cu străpungerea plafoanelor dintre etajele blocului V 15 fără a deține autorizație de construire, fapta fiind prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
Pentru aceste considerente, va respinge susținerile petentei ca neîntemeiate.
Pe fond, cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional, întocmit pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Referitor la sarcina probei și a valorii probatorii a procesului verbal de contravenție în lumina jurisprudenței CEDO, instanța constată că deși în cauza A. contra României, s-a reținut că procedura contravențională este asimilată procedurii penale cu toate garanțiile care decurg de aici, respectiv prezumția de nevinovăție și sarcina probei care revine celui ce acuză, instanța, în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, nu poate să excludă valoarea sa probatorie. În raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea în acest sens cauza Lauko împ. Slovacia, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare si executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia sa contravină Convenției.
În cauză, aspectele invocate de către petentă în plângerea formulată sunt neîntemeiate.
Instanța, consideră că până la proba contrară, procesul-verbal de contravenție face dovada deplina a celor înscrise în acesta, bucurându-se totodata de prezumtia relativa de legalitate care se coroboreaza cu art. 249 Cod proc civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată constituie contravenție următoarea faptă, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerată infracțiune: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
Totodată, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
În speță, instanța constată că lucrările efectuate de către petentă, respectiv străpungerea planșeelor dintre etajele unui imobil și crearea unor trasee noi, reprezintă lucrări de construire și modificare a celor deja existente ce se încadrează în categoria celor prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 pentru care este obligatorie existența autorizației de construcție.
Prin urmare, aspectele invocate de petentă în apărarea sa nu o poate disculpa de fapta în sine, care a constat în edificarea unei lucrări fără autorizație de construire, aceasta constituind contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991.
Referitor la sancțiunea complementară de sistare a executării lucrărilor, instanța consideră că a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Legea nr.50/1991 republicată, deoarece potrivit acestui text de lege o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment deși art 7 alin. 3 din OG 2/2001 prevede că "avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenție nu prevede această sancțiune ", art 26 alin. 6 din Legea 50/1991 prevede în mod expres ca " în condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment".
În ceea ce privește reducerea cuantumul amenzii instanța reține că acesta este într-adevăr substanțial, dar se situează sub jumătatea intervalului legal dintre limita minima (de 1000 lei) si cea maxima (de 100.000 lei) a sancțiunii. Reducerea amenzii nu se justifica în condițiile în care petenta a efectuat lucrări de spargere a plafonului dintre etaje fără autorizație de construire.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată, întrucât aceasta este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta S. R. SA cu sediul în București, ., nr. 3-5, Clădirea City Gate – Turnul de Nord, . 1 în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI C. - POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C. cu sediul în C., ., nr. 22, județul D..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2015.
PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.
Red. C.N.M
Tehnored. RCB/ 4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4467/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 2938/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
