Plângere contravenţională. Sentința nr. 3011/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3011/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 3011/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3011/2015
Ședința publică din data de 06.03.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul MOTOLUȚĂ G. F. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat C. R. in substituire pentru avocat C. C. și martorul G. I. T., lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Avocat C. R. pentru petent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei în original.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. NCPC, instanța procedează la audierea martorului G. I. T., sub prestare de jurământ, a cărui declarație se află consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii contravenționale și constatarea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție. Arată că nu s-a precizat în procesul-verbal de contravenție perioada pentru care este suspendat permisul de conducere. Mai arată că petentul a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenție, astfel că procesul-verbal trebuia semnat de un martor asistent. În situația în care se va trece peste aceste teze, solicită admiterea plângerii contravenționale, exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Astfel, martorul a declarat corect situația de fapt, pe trecerea de pietoni nu se afla angajat în traversare niciun pieton. Fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petentul Motoluță G. F. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 28.07.2014, exonerarea sa de plata amenzii aplicate și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 28.07.2014 i-a fost încheiat procesul verbal . nr._ de către un agent de circulație din cadrul Serviciului Politiei Rutiere -I.P.J. Gorj, reținându-se în sarcina sa că în timp ce conducea autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ pe o stradă din orașul C., pe care nu o poate identifica din procesul verbal, acesta fiind ilizibil, nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversare.
A menționat petentul că cele consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenției nu corespund realității în sensul că la data menționată circula cu autoturismul proprietate personală cu o viteză redusă de circa 30-40 Km/h și nu a încălcat nicio regulă de circulație. În momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni, a redus viteza asigurându-se dacă sunt pietoni angajați în traversare și, constatând că nicio persoană nu intenționează să traverseze, și-a continuat deplasarea.
A mai arătat petentul că organul constatator nu a specificat în procesul-verbal măsura complementară a suspendării permisului, ci doar măsura reținerii acestuia, care putea fi dispusă numai după aplicarea sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere, astfel că procesul-verbal este nelegal.
A mai precizat petentul că a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenție, față de împrejurarea că agentul constatator nu i-a permis să completeze rubrica obiecțiuni, astfel că potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, agentul avea obligația de a confirma cele reținute prin actul încheiat cu cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor, să precizeze motivele care au condus la încheierea actului în acest mod
În dovedirea plângerii contravenționale, petentul a depus în copie la dosar cartea sa de identitate și procesul verbal de contravenție contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu J. și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., având în vedere locul săvârșirii faptei contravenționale.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 6218 din data de 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu J., în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat și s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei C..
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.11.2014, sub nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul G. I. T., a cărui declarație se află consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 28.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de data de 28.07.2014 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe sensul său de mers.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este nelegal, deoarece agentul constatator nu a indicat sancțiunea complementară și perioada pentru care s-a suspendat permisul de conducere, instanța le va înlătura, având în vedere că s-a indicat textul de lege care sancționează fapta reținută în sarcina petentului, text care prevede sancțiunea complementară și durata acesteia.
În ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 invocată de petent, instanța reține că agentul constatator a consemnat în procesul-verbal de contravenție faptul că persoanele de față refuză calitatea de martor, astfel că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține însă că petentul a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, făcând dovada contrarie celor reținute în procesul-verbal. Astfel, martorul G. I. T., audiat în cauză, a arătat că se deplasa împreună cu petentul din direcția Filiași- Slatina, iar când au ajuns în C., pe . un semafor de culoare intermitentă unde se afla și o trecere de pietoni, petentul care se afla pe banda I de mers a acordat prioritate de trecere la pietonii care au traversat, după care s-a asigurat că nu mai erau alte persoane nici măcar pe trotuar cu intenția de a traversa . continuat deplasarea.
În raport de toate aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de contravenție și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul MOTOLUȚĂ G. F., cu domiciliul în Târgu J., ., nr. 50, județul Gorj, în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 28.07.2014 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8928/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3003/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
