Plângere contravenţională. Sentința nr. 3574/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3574/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 3574/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3574/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte R.-M. D.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul D. S., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 25.10.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal și asistat de avocat C. A., consilier juridic I. I. pentru intimat și martorul M. R. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la identificarea petentului care se legitimează cu CI, ., nr._, CNP_.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul M. R. C., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. A. pentru petent, învederează că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor 19 din OG 2/2001, fapt ce duce la nulitatea actului întocmit; pe fondul cauzei solicită admiterea în parte a plângerii și înlocuirea măsurii amenzii contravenționale cu avertisment, întrucât așa cum rezultă și din declarația martorului audiat în cauză, atitudinea petentului a fost provocată de . agentului constatator; fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic I. I., pentru intimat, solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit, cu atât mai mult cu cât starea de fapt reținută în cuprinsul acestuia nu a fost răsturnată de petent prin nici un mijloc de probă; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 25.11.2014, pe rolul Judecătoriei C., sub dosar nr._, petentul D. S. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. Secția 4 Poliție anularea procesului verbal . nr._ din data de 25.10.2014 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, iar în subsidiar a solicitat admiterea în parte a plângerii și înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
In fapt, a arătat că la data de la data de 25.10.2014, in jurul orei 02. 30, a fost sancționat de un agent de poliție cu suma de 1000 lei pe motivul ca “ sus numitul aflandu-se in stare de ebrietate pe . cuvinte si expresii jignitoare organelor de politie”,
Petentul a arătat că cele reținute în sarcina sa, prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității, iar amenda aplicatăîn sumă de 1000 lei este disproporționata fata de situația de fapt. A mai precizată că situația în seara zilei de 25 octombrie a plecat in vizita la prietenul său M. R. C. care locuiește pe . ca ulterior sa iasă in oras. A arătat că, fiind destul de energici si bine dispuși cat timp au așteptat taxiul, e posibil ca aceasta stare de dezinvoltura, avand in vedere si faptul ca era întuneric, sa fi atras atenția unui echipaj de poliție care i-a oprit cand se urcaseră in taxi și a procedat la legitmarea acestora. Petentul a precizat că, în urma unui schimb de replici, agențiii de poliție l-au luat la secția de poliție unde i-au întocmit procesul verbal de contravenție, proces pe care nu a dorit să-l semneze, întrucât sancțiunea aplicată a fost nedreaptă, cu atât mai mult cât agenții de poliție menționând în cuprinsul acestuia că se afla în stare de ebrietate, fapt neadevărat, întrucât nu consumare bături alcoolice.
A mai arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, întrucât a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, nefiind menționat numele unui martor asistent, fapt ce duce la nulitatea actului intocmit nefiind ndeplinite condițiile cerute de lege la intocmirea sa.
In dovedirea celor sustinute de petent invocă proba cu înscrisuri si proba tstimoniala cu următorul martor anea R. C. domiciliat in C., bvd Dacia, ., jdetul D..
In drept își întemeiază plângerea pe prevederile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii s-au depus următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, proces verbal de constatare a contravenției, în original, dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei,copie CI a petentului dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal din data de 13.11.2014.
La data de 15.12.2014, intimatul IPJ D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul D. S. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 25.10.2014 pe care o consideră ca neîntemeiată, solicitând ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată direct de către agentul constatator.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
La termenul de judecată din data de 10.02.2015, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul M. R. C., audiat la termenul de judecată din data de 17.03.2015, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 25.10.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul D. S. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o amendă în cuantum de 1000 lei, reținându-se că în ziua de 25.10.2014, ora 0230, aflându-se pe . de ebrietate, a adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de poliție.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1990 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, cu modificările ulterioare, constând in „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
De asemenea s-a aplicat o amendă în cuantumul legal prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. b) din aceeași lege.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea „refuză să semneze”.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat un singur motiv de nelegalitate raportat la neîndeplinirea obligației de către agentul de poliție de identifica un martor asistent care să confirme situația de fapt.
Instanța apreciază că este neîntemeiat motivul invocat de petent, având în vedere că dispozițiile OG nr.2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie de contravenții, nu prevăd obligația agentului constatator de a indica în procesul-verbal eventualii martori care să ateste în instanță săvârșirea faptei contravenționale, considerându-se că operează prezumția de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Declarația martorului M. R. C. urmează a fi înlăturată, instanța apreciind declarația martorului ca fiind nesinceră și ambiguă, astfel: martorul a declarat inițial că, aflându-se împreună cu petentul în taximetru, în momentul în care au fost opriți de echipajul de poliție, discuțiile petentului cu agenții de poliție au vizat doar faptul "de a fi lăsați în pace", ca, mai apoi, să declare că nu cunoaște dacă petentul a adresat sau nu cuvinte jignitoare agenților de poliție. De asemenea, nesinceră apare și relatarea martorului referitoare la faptul că nu știe dacă petentul a fost lovit de agentul de jandarmi cu un baston, cu toate că cei doi se aflau împreună în același autoturism.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1990 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul D. S., cu domiciliul în C., .. 14, ., ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 25.10.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
Președinte Grefier
R. M. D. C. E. C.
Red. RMD
Teh.CCE/4ex/15.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3535/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3663/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
