Plângere contravenţională. Sentința nr. 3831/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3831/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 30032/215/2014
Dosar nr._ plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3831/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. - judecător
Grefier A. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent B. Ș. A. și pe intimat I. D. - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul asistent C. I. R., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. s-a procedat la ascultarea martorului asistent C. I. R., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art.319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar .
Având în vedere că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.07.2014 sub nr._, petentul B. Ș. A. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. D. - SERVICIUL RUTIER, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 14.07.2014, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că în data de 14.07.2014, în jurul orei 09:30, se deplasa cu autoturismul Dacia L., cu număr de înmatriculare_, pe DN 65, din C. spre B., împreună cu numitul T. D., iar când a ajuns în dreptul fabricii Q-Fort, a fost oprit de un echipaj de poliție și sancționat pentru că ar fi efectuat o depășire neregulamentară.
Petentul a precizat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, depășirea pe care a efectuată fiind regulamentară, în sensul că a revenit pe sensul său de mers înainte de începerea zonei în care depășirea era interzisă, fapt ce poate fi confirmat de numitul T. D..
A menționat că agentul constatator se afla la o distanță de aproximativ 300 m față de zona în care a efectuat manevra depășirii, astfel că nu avea posibilitatea să observe, cu exactitate, momentul în care a revenit pe sensul său de mers.
Petentul a susținut că agentul constatator nu a specificat în procesul verbal că poate achita, în două zile lucrătoare, de la data primirii procesului verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, motiv pentru care nu poate achita la Administrația Financiară această sumă.
A anexat procesul verbal contestat, în original și copie, adresă nr._/14.07.2014, dovada . nr._, în copie, și copie a cărții de identitate.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 08.10.2014, intimatul I.P.J. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petenta fost sancționată a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele,prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă
La data de 10.12.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26.01.2015 instanța a încuviințat, în baza art. 258 N.C.pr.civ., pentru petent, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul T. D., iar pentru intimată, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul asistent, semnat al procesului verbal contestat, C. I. R., ca fiind admisibile, putând duce la soluționarea procesului.
La data de 23.02.2015, în temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. s-a procedat la ascultarea martorului T. D., sub prestare de juramânt, conform dispozitiilor art.319 Cod proc.civ., iar la data de 23.03.2015 s-a procedat la ascultarea martorului asistent C. I. R., declarațiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 14.07.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat potrivit art. 100 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. b, art. 9 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. a, art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 litalin. 1 din ROUG 195/2002 .
S-a reținut că a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, din direcția C. spre B. și a depășit neregulamentar auto cu număr_, care circula regulamentar, pe sector de drum unde această manevră este interzisă, semnalizată cu indicator și marcaj axial continuu.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și va proceda la analiza temeiniciei acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară, care revine petentului, potrivit art. 1169 c.civ.
Instanța apreciază că aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției în prezenta cauza este în acord cu principiile în materie, conturate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza A. contra României), menținându-se un raport de proporționalitate între aplicarea prezumției menționate pe de o parte și gravitatea mizei, respectiv sancțiunea potențial aplicabilă și dreptul la apărare al contravenientului, pe de alta parte.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul a propus proba cu martori, în cadrul căreia a fost audiat martorul T. D..
De asemenea, în cauză a fost administrată proba testimonială cu martorul asistent semnatar al procesului verbal contestat, C. I. R..
Instanța urmează a înlătura depoziția martorului T. D., propus de către petent, având în vedere că, potrivit depoziției martorului asistent C. I. R., care a semnat procesul verbal contestat, petentul se afla singur în autoturism, la momentul săvârșirii contravenției.
Martorului asistent C. I. R. a mai declarat că se deplasa cu autoturismul propriu și a fost depășit de către petent, pe un sector de drum unde această manevră era interzisă.
În consecință, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Concluzionând, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului instrumentator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii aplicate, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, coroborate cu cele ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, se constată că aceasta a fost corect individualizată.
Astfel, instanța apreciază că atitudinea nesinceră a petentului, de nerecunoaștere a vinovăției, face ca doar aplicarea sancțiunii amenzii să fie suficientă pentru corectarea comportamentului contravențional al acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiata si se va menține procesul verbal de contravenției . nr._/14.07.2014 întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul B. Ș. A., CNP_, cu domiciliul în C., .. 115, ., app. 14, jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. D. - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ deschis la Trezoreria C..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/14.07.2014, întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Martie 2015.
Președinte,Grefier,
L. C. A. G.
Red L.C/Tehnored A.G.
4ex/02.04.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3445/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 2973/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
