Plângere contravenţională. Sentința nr. 4111/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4111/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 4111/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4111/2015
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. - judecător
Grefier A. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent O. I. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța încuviințează, pentru părți, în baza art. 258 N.C.pr.civ., proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind admisibilă, putând duce la soluționarea procesului.
Instanța, în temeiul art. 254 alin. 1 C.pr.civ., respinge proba testimonială solicitată de către petent, prin cererea de chemare în judecată, având în vedere că petentul nu a indicat adresa martorilor, pentru a fi citați, și nici nu i-a prezentat la acest termen de judecată.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de către intimată, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.12.2014 sub nr._, petentul O. I. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 17.11.2014, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii .
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că, în seara zilei de 16.11.2014, după ce a votat, la domiciliul său au sosit câțiva prieteni și rude, pentru a servi masa împreună.
În jurul orelor 03:40, în locuința sa, s-a prezentat un agent de poliție care i-a adus la cunoștință faptul că un vecin, prin serviciul de urgență 112, a reclamanta faptul că a tulburat liniștea publică.
Petentul a învederat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, aspect constatat și de agentul de poliție, în seara respectivă.
A precizat că, în data de 25.11.2014, a primit, prin poștă, un proces verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 1500 lei pentru că a ascultat muzică la intensitate maximă, a adresat injurii vecinilor și a refuzat să se legitimeze, aspecte neadevărate.
În drept a invocat Legea 61/1991 și OG 2/2001.
A solicitat audierea, ca martori, a numiților J. R. F. și N., D. Ș. și L., B. C., V. E. și L., M. A., M. V., N. P., D. I., Ezic N..
A anexat procesul verbal contestat, în original și copie a cărții de identitate.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 20.01.2015, intimatul I.P.J. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petenta fost sancționată a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele,prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A anexat, în copie, fișă intervenție la eveniment, confirmare de primire.
La data de 27.02.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Instanța a respins proba testimonială solicitată de către petent, prin cererea de chemare în judecată, având în vedere că petentul nu a indicat adresa martorilor, pentru a fi citați, și nici nu i-a prezentat la acest termen de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 17.11.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1, 26, 31 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. a, b, c din Legea 61/1991.
S-a reținut în sarcina sa că, în timp ce se afla în incinta barului ce îi aparține din com. Malu M., ., a ascultat muzică la intensitate mare, adresând injurii vecinilor săi și a refuzat să se legitimeze ori să dea relații pentru stabilirea identității sale.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și va proceda la analiza temeiniciei acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța consideră că materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a propus nicio probă pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
În consecință, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Concluzionând, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului instrumentator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii aplicate în cuantumul său minim, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, coroborate cu cele ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată. Astfel, instanța apreciază că din atitudinea nesinceră a petentului rezultă că acesta nu conștientizează gravitatea faptei sale. Prin urmare, doar aplicarea sancțiunii amenzii este suficientă pentru corectarea comportamentului contravențional al acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și se va menține procesul verbal de contravenției . nr._/17.11.2014, întocmit de intimată, ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul O. I., CNP_, cu domiciliul în com. Malu M., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ deschis la Trezoreria C..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/17.11.2014, întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2015.
Președinte,Grefier,
L. C. A. G.
Red L.C/Tehnored A.G.
4ex/ 08.04.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4115/2015. Judecătoria CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3727/2015. Judecătoria... → |
|---|
