Plângere contravenţională. Sentința nr. 47/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 47/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr.47
Ședința publică de la 12 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier V. G.
Pe rol judecarea plangerii contraventionale formulata de petenta N. A., în contradictoriu cu intimatul I P J D.-Poliția Șimnicu de Sus .
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns petenta, și martorii M. C. și F. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care învederează:
-obiectul pricinii plângere contravențională
- procedura de citare legal îndeplinită
-stadiul procesului fond
În temeiul dispozițiilor art 321 coroborat cu art 323 NCPC, instanța procedeaza la audierea martorilor, declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei.
La intrepelarea instanței petenta învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată, în temeiul art. 244 alin 1 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Petenta solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și exonerarea de la plata amenzii.
În temeiul art.394 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 17.03.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._ , plângerea contravențională formulată de petenta N. A., prin care solicită anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 06.03.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. –Poliția Locală Șimnicu de Sus și exonerarea sa de plata amenzii contravenționale in cuantum de 300 lei.
Consideră petenta că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică deoarece a folosit un singur cuvânt jignitor și nu obscen, aspect care rezultă și din cuprinsul procesului verbal de contravenție și anume ,, proasta,,
Arată că a folosit acest cuvânt deoarece a simțit nevoia să se apere pentru a nu se crede că ceea ce spune persoana cu care a avut un conflict verbal este corect și legal.
A solicitat încuviințarea probei cu martorii F. J. si C. D..
În drept plângerea nu a fost motivată.
A depus copia și origialul procesului verbal de contravenție . nr_/06 03 2014, copie CI,dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 29.05.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimatul a mai menționat că solicită proba cu înscrisuri,respectiv depoziția martorei Ș. M. și dovada de comunicare a procesului verbal,înscrisuri pe care le-a atașat.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
Prin serviciul registratură petenta a depus la dosar la data de 03.07.2014 răspuns la întâmpinare, prin care, reluând susținerile din plângerea contravențională, a arătat că de peste un an de zile este în conflict cu familia S. pentru un canal colector,proprietate a domeniului public iar numita S. M. ocupă abuziv acest canal colector construind un gard pe firul apei astfel încât este inundată de câte ori plouă.
A atașat la răspunsul la întâmpinare cereri din care rezultă că pe rolul instanței mai există un dosar cu nr._/215/2014 ce are acelasi obiect,privește același proces verbal de contravenție și aceleași părți, dosar ce a fost anulat prin încheierea din 19 05 2014,precum și acte medicale în copie.
La termenul de judecată din data de 29.09.2014, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorii M. C. și F. J., martori audiați la acest termen,declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei, iar pentru intimată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 06 03 2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petenta N. A. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu amendă în cuantum de 300 lei.
In cuprinsul procesului verbal s-a reținut că la data de 06.03.2014, ora 14,10, în prezența organelor de poliție și a reprezentanților Primăriei Simnicu de Sus ce se aflau la canalul de colectare a apei ce desparte gospodăriile familiilor N. și Ș., pentru a evalua debitul de apă, petenta a adresat cuvinte obscene numitei Ș. M.
Instanța reține că,potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, cu modificările ulterioare,reprezintă contravenție„săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice".
Verificând din oficiu legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție,din probele administrate,cu deosebire depozițiile martorilor audiați nemijlocit instanța reține că, pe fondul stării conflictuale petenta și numita S. M. si-au adresat una alteia reproșuri,martorii menționînd că nu își amintesc dacă schimbul de replici a conținut sau nu cuvinte obscene.
Aceste depoziții vin să sprijine prezumțiea de veridicitate de care se bucură în general procesele verbale de contravenție,în același sens fiind și susținerile petentei care a arătat că violența limbajului său a fost relativ moderată,un asemenea limbaj fiind urmarea provocărilor primite din partea numitei S. M..
Pe de altă parte,potrivit art.21,alin.3 din OG nr.2/2001,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei,ținîndu-se seama de împrejurările în care a fost săvîrșită,de modul și mijloacele de săvîrșire,de scopul urmărit,de urmarea produsă,precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Instanța, având in vedere relatarile martorilor audiati nemijlocit, ca și recunoașterea petentei,cu luarea în considerare a criteriilor de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute în textul sus-citat,considera ca amenda aplicată petentei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvîrșite,în condițiile în care aceasta a fost provocată de ceallaltă persoană participantă la incident,astfel că urmează sa admită în parte plângerea și să înlocuiască sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta N. A.,CNP_7, domiciliată în .,sat I., ., județul D. în contradictoriu cu intimat I P J D.-Poliția Locală Șimnicu de Sus,cu sediul în C.,.,jud.D.,cod fiscal_.
Anulează în parte procesul verbal . nr._/06.03.2014, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantum de 300 lei, cu sancțiunea avertisment.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică de la 12.01.2015
PresedinteGrefier
M. MihaiVirginia G.
Red.MM
Tehnored.VG,4ex/24.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 50/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 67/2015.... → |
|---|
