Plângere contravenţională. Sentința nr. 67/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 67/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 67/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.67/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent T. G. M. în contradictoriu cu intimat I. D.-BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Petentul învederează că prenumele său este G. M..
Instanța verificându-și din oficiu competenta potrivit art. 131 NCPC raportat la art. 32 alin.1 din OG 2/2001 constata ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la 3 luni.
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de petent este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contraventie și exonerarea de la plata și înlăturarea măsurii complementare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.07.2014, sub nr._, petentul T. G. a formulat în contradictoriu cu I.P.J. D., Biroul Rutier plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/01.07.2014, solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse și restituirea permisului de conducere reținut.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 01.07.2014 a fost amendat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 360 lei și reținerea permisului de conducere, în baza disp. art. 135 lit. h din RA OUG 195/2002, deoarece a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe Calea București și la trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj rutier la intersecția cu . acordat prioritate unui pieton aflat în traversarea regulamentară pe marcaj.
Petentul a arătat că în realitate, pe trecerea de pietoni aflată la intersecția . . în care petentul a trecut cu mașina, nu se afla nici un pieton angajat în traversarea străzii pe sensul său de mers.
Dacă un pieton s-ar fi aflat în traversarea străzii, agentul constatator ar fi avut posibilitatea să înregistreze video constatarea contravenției, mașina în care se afla echipajul de poliție fiind dotată tehnic în mod corespunzător, ori acest aspect nu rezultă din conținutul procesului-verbal întocmit.
Agentul constatator i-a încălcat petentului dreptul de a-și formula apărări, deoarece deși i-a cerut acestuia să-și facă dovada săvârșirii contravenției prin prezentarea înregistrării radar, acesta i-a comunicat că respectiva fotografie o va comunica instanței, iar la rubrica "alte mențiuni" în loc să consemneze obiecțiunile sale efective, respectiv cele ce le-a menționat mai sus, că nu era nici un pieton angajat în traversarea străzii pe sensul său de mers, a scris doar "cu obiecții", fără a le menționa în mod concret.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001, HG 1391/2006 și OUG 195/2002 rep.
A depus la dosar procesul-verbal contestat, în copie dovada . nr._, copie CI.
La data de 23.09.2014 intimatul I. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
A susținut că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alin 1 NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În drept, a invocat prevederile OUG 195/2002, Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 și OG nr.2/2001.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/01.07.2014, încheiat de I. D., Biroul Rutier C., petentul T. G. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 360 lei, luandu-se fata de acesta si masura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.b din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 01.07.2014 a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe . la trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară pe marcaj.
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator si de petent acesta din urmă cu obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.118, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanța urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, conform prevederilor art.34, alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la condițiile de fond si de formă a acestuia(art.17 din OG 2/2001).
Mai reține instanța că, raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către petent, în sensul că prin modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal i-a fost încălcat dreptul la apărare, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, întrucât nulitatea invocată este una relativă, care trebuie însă să fie asociată cu o vătămare produsă petentului, împrejurare care trebuie însă să fie dovedită de către acesta.
Ori, în cauză, petentul nu a dovedit vătămarea care i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna în procesul-verbal de contravenție au putut fi valorificate prin plângerea formulată în fața instanței.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată, petentul T. G. M. a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât, în realitate, pe trecerea de pietoni aflată la intersecția străzilor Calea București și Tehnicii, la momentul în care petentul a trecut cu mașina, nu se afla nici un pieton angajat în traversarea străzii pe sensul său de mers prin probele administrate în cauză acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Apreciază astfel instanța că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. G. M., cu domiciliul în ., ., județ D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., Biroul Rutier, cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/01.07.2014, încheiat de I. D., Biroul Rutier C., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
4ex/08.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 47/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
