Plângere contravenţională. Sentința nr. 4986/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4986/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 4986/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 4986/2015
Ședința publică din data de 16 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul F. I. V. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul a comunicat cazierul auto al petentului, după care,
Instanța, din oficiu, dispune atașarea la prezenta cauză a Sentinței civile nr. 4305/09.03.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 NCPC, procedează la verificarea competentei materiale, generale si teritoriale a Judecătoriei C., constatând că potrivit art. 94 NCPC, art. 32 OG 2/2001, este competenta material, general si teritorial să soluționeze cauza.
Instanța procedează la legitimarea petentului F. I. V., acesta prezentând CI . nr._.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe:
Petentul solicită proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul F. D. C., care este prezent în sala de judecată, învederând ca martorul este fratele său.
Instanța, având in vedere dispozițiile art. 254, 255, 258 NCPC, admite părților proba cu înscrisuri și respinge ca nefiind utilă proba testimonială solicitată de petent, reținând pe de-o parte că martorul nu fost nominalizat prin plângere cu nume, prenume și adresa de domiciliu, iar pe de-altă parte că persoana prezentă în ședință publică este fratele petentului iar intimatul prin întâmpinare arată că se opune la audierea rudelor în grad prohibit.
La interpelarea instanței, petentul învederează este încadrat în muncă, fiind inginer constructor în mun. C..
Petentul învederează că agenții constatatori au confundat indicatorul cu sfârșitul zonei cu depășirea interzisa cu indicatorul depășirea interzisă, nefiind linie continuă.
În temeiul art. 238 alin. 1 NCPC, având în vedere obiectul cauzei si probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 4 luni durata necesara pentru cercetarea procesului .
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 392 NCPC, instanța declară deschise dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul F. I. V. solicită admiterea plângerii si anularea procesului verbal de contravenție contestat, învederând ca depășirea a fost regulamentară.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.12.2014, sub nr._, petentul F. I. V. a chemat in judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/28.11.2014, restituirea permisului de conducere si exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
In motivarea plângerii, petentul a arătat ca prin procesul verbal anterior menționat a fost sancționat cu reținerea permisului de conducere si amendă contravenționala in cuantum de 360 lei, considerând nelegale si netemeinice sancțiunile aplicate deoarece cele reținute de agentul constatator nu corespund realității.
Petentul a mai precizat ca in zona respectiva marcajul despărțitor dintre sensurile de circulație nu este vizibil, iar indicatorul respectiv indica sfârșitul depășirii interzise pe sectorul de drum unde a efectuat depășirea.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus procesul verbal contestat in original, copie CI, copie dovada . nr._, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, planșe foto.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai învederat ca fapta reținută in sarcina petentului a fost constatată in mod direct de către agentul de poliție.
De asemenea, intimatul a solicitat instanței să aibă în vedere disp. art. 254 din Noul Cod de Procedura civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prev. de art. 254 alin. 2 din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă cf. art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 13.02.2015, s-a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a comunica cazierul auto al petentului F. I. V., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/02.03.2015.
Instanța, a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 28.11.2014, petentul F. I. V. a fost sancționat contraventional cu amendă în cuantum total de 360 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus auto Audi A4 cu nr._ pe DN 55b Malu M. iar la km 10 a efectuat manevra de depășire a unui alt autoturism care circula în aceeași direcție, în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea Interzisă".
Petentul a semnat procesul-verbal cu obiecțiuni – "Nu sunt de acord cu cele menționate".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat fapta, căreia i-a dat o calificare juridică corectă - art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002R și art. 120 alin. 1 lit. h din RAOUG (HG nr. 1391/2006), potrivit cărora se interzice depășirea vehiculelor […] h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea Interzisă" - așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în aplicarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În speță, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, ce au fost administrate de instanță, în măsura în care au fost apreciate ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Prin urmare, deși petentul a uzat de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, nefiind făcută dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate în cursul cercetării judecătorești de către petent, prin administrarea unui probatoriu convingător, veridic, pertinent și concludent.
De altfel, instanța reține că întreaga apărare a petentului se sprijină pe susținerea că marcajul rutier pe sectorul de drum respectiv nu era vizibil și nici nu era continuu, chestiune fără relevanță în cauză deoarece petentul a fost sancționat pentru efectuarea unei depășiri neregulamentare în zona de acțiune a indicatorului rutier "Depășirea interzisă" (art. 120 alin. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006) și nu pentru încălcarea marcajului continuu (art. 120 alin. 1 lit. i).
În ceea ce privește afirmația petentului referitoare la efectuarea depășirii în zona de acțiune a indicatorului "Sfârșitul interzicerii de a depăși", instanța o apreciază ca fiind pur speculativă, astfel că nu o poate primi ca atare, în lipsa altor elemente sau împrejurări de fapt obiective, care să provină din surse credibile și total dezinteresate în cauză.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, potrivit fișei de cazier auto (f.27), și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, dat fiind că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind gravitatea sporită a faptei și conduita nesinceră a petentului care nu a conștientizat nici până în prezent consecințele comportamentului său, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/28.11.2014 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F. I. V., cu domiciliul în mun. C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în mun. C., ., C., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./20.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4935/2015.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 4998/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
