Plângere contravenţională. Sentința nr. 5031/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5031/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 5031/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5031
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul N. M., în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 10.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. în data de 02.09.2013 sub nr._, petentul N. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului-verbal . nr._ din data de 21.08.2013, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 300 lei.
Astfel, s-a reținut că la data de 07.08.2013 ora 9,00, aflându-se la parterul . adresat cuvinte jignitoare și injurii numitei S. M. R., de natură să lezeze onoarea și demnitatea acesteia.
Menționează petentul că numita S. M. a început cearta, a deviat de la linia spre ușa din față către el, care vopsea ușa din spate și i-a adresat cuvinte mai grave decât nesimțire, iar pentru cele spuse și făcute petentul i-a dat o notă, un calificativ, "nesimțit-o", atât.
care doar s-a rezumat la a-i da calificativul "nesimțito".
Solicită anularea procesului verbal prin analizarea corectă a situației de fapt.
Intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Consideră că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar cât privește starea de fapt, aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate.
În opinia intimatului, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Procesul-verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Prin sentința civilă din 1878/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte plângerea formulată de petent și s-a modificat procesul verbal de contravenție . nr._/21.08.2013 în sensul că a fost înlocuită amenda în valoare de 300 lei cu avertisment.
Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat apel ce a fost admis de Tribunalul D. prin decizia 459/05.09.2014.
Instanța de control judiciar a anulat sentința civilă nr. 1878/13.02.2014 și a trimis cauza pentru rejudecare întrucât procesul a fost soluționat greșit fără a intra în cercetarea fondului, urmând să se procedeze fie la audierea martorei P. E. în conformitate cu art. 314 NCPC fie la înlocuirea acesteia cu un alt martor și audierea persoanei respective, așa cum statuează art. 311 alin. 2 NCPC.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr._ și a fost administrată proba cu înscrisuri și 3 martori.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 21.08.2013 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._/21.08.2013 prin care petentul N. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 300 lei deoarece, data de 07.08.2013 ora 9,00, aflându-se la parterul . adresat cuvinte jignitoare și injurii numitei S. M. R., de natură să lezeze onoarea și demnitatea acesteia.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în prezența contravenientului, care a semnat de primire cu obiecțiuni.
In ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constata ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute iar petentul nu invocă motive de nulitate relativă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, din înscrisurile depuse de intimat instanța reține că la data de 08.08.2013 s-a înregistrat la Secția 4 Poliție C. sesizarea formulată de S. M. R. prin care arăta că la data de 07.08.2013, în jurul orei 9, fiind în apartament a auzit pe casa scării cum N. M. o jignește pe fiica ei. A ieșit din apartament și l-a întrebat ce are cu ea, moment în care acesta a început să îi adreseze și ei injurii, motiv pentru care solicită să se ia măsurile legale.
A fost ascultată de organele de poliție P. E. care a relatat că la data de 07.08.2013, în jurul orei 9, a coborât din apartament și a auzit zgomot pe casa scării iar la parter l-a observat pe N. M. care îi adresa cuvinte jignitoare unei alte vecine, S. M., fără ca aceasta să îl jignească în vreun fel. (fila 15)
În timpul judecării procesului, au fost ascultate în calitate de martor cele trei persoane menționate anterior, care locuiesc în același . confirmând fapta reținută în procesul verbal de contravenție. (de exemplu, la fila 21, unde se arată printre altele "a început din nou cu injurii și la adresa mea și la adresa mamei în special, discuția a degenerat întrucât a început să o jignească din ce în ce mai rău"; la fila 48, unde după ce sunt reproduse cuvintele și gesturile petentului se menționează că cealaltă martoră a fost uimită de acest fapt și că nu îi vine să creadă ce aude; fila 49, martorul declară că petentul a adresat cuvinte jignitoare lui S. M. iar cearta a durat circa un sfert de ora; fila 29, unde petentul confirmă folosirea unor cuvinte jignitoare, dar într-un anumit context)
Probele menționate anterior sunt suficiente în opinia instanței pentru a dovedi temeinicia actului sancționator, neavând relevanță apărarea petentului în sensul că a fost provocat de una din persoanele respective, întrucât chiar și în contextul invocat, nu era îndreptățit să recurgă la mijloace de fapt de această natură.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, având în vedere că procesul a fost rejudecat doar ca urmare a admiterii apelului formulat de petent, instanța va menține măsura avertismentului dispusă inițial în considerarea prevederilor art. 481 NCPC potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau cazurile anume prevăzute de lege, reglementare incidentă și în ipoteza judecării din nou a cauzei de către instanța de fond ca urmare a exercitării căii de atac prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul N. M., cu domiciliul în C., .. 120, .. 2, ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.08.2013, în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în valoare de 300 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.08.2013 cu avertisment.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. CDR
4 ex/29.07.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5050/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5046/2015.... → |
|---|
