Plângere contravenţională. Sentința nr. 5046/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5046/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 5046/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5046/2015
Ședința publică din data de 17.04.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimații M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus înscrisurile solicitate, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.04.2014, sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimații M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., a solicitat anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0202 din data de 18.03.2014 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a reținut de agentul constatator din cadrul ., împuternicit al Primarului municipiului C. faptul ca societatea, la punctul de lucru din C., ., D., nu a încheiat un contract pentru colectarea deșeurilor cu un operator autorizat, încălcând prevederile art. 33 lit. e HCL 319/_ modificată prin HCL 279/2011. În procesul-verbal de contravenție, la rubrica "alte mențiuni", pârâta a menționat că fapta poate fi probată cu adresa nr. 3407/17.03.2014 înregistrată la ., adresă al cărei conținut nu îl cunoaște și astfel nu îi poate fi opozabilă.
Petenta a invederat instanței că aceasta, cu adresa nr. 728/24.01.2013 înregistrată la . C., a adus la cunoștință că începând cu acea dată, reziliază contractul cu pârâta, motivându-și aceasta prin neconcordanța între cantitățile de deșeuri menajere facturate și cantitățile ridicate în realitate de pârâtă. Începând cu aceeași dată, . a încheiat contract de prestări servicii nr. 144/25.01.2013 cu ECO SUD SRL București, societate ce are încheiat contractul de asociere nr. 17/2002 modificările ulterioare, cu Consiliului Local al mun. C.. Respectând regulile acestui contract, petenta a continuat să predea deșeurile menajere în Depozitul Ecologic Mofleni C., cu documente legale, respectiv tichete de cântar, formular de încărcare – descărcare deșeuri nepericuloase, pe baza cărora au fost efectuate plățile.
Petenta a menționat că sumele de bani plătite sunt mult diferite față de cele care erau facturate de . C., în sensul că acestea reflectă realitatea cantității de deșeuri menajere, fiind mult mai mici.
A mai învederat petenta că această stare de lucruri se derulează de un an și două luni, timp în care pârâta nu i-a mai solicitat încheierea unui contract.
De altfel, în procesul-verbal de contravenție se face mențiunea că nu a încheiat contract cu un operator autorizat, fără a se menționa dacă . este singurul operator pe teritoriul M. C., cine l-a autorizat și în ce temei legal și care este temeiul legal al interdicției de a încheia un contract de prestări servicii cu un alt prestator în domeniu, în speța de față colaborator al Consiliului C., ..
Petenta a apreciat că nu a încălcat legislația în vigoare, în privința mediului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
A depus la dosar procesul-verbal contestat, adresa nr. 728/24.01.2013, contractul nr. 144/25.01.2013 și actul adițional nr. 02/10.03.2014.
La data de 28.05.2014 intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, intimații au arătat că la data de 29.03.2013 prin Hotărârea nr. 2 a Adunării Generale a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Salubris D. s-a stabilit atribuirea directă a contractului de delegare pentru unele activități ale serviciului de salubrizare către operatorul regional . înființat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Salubris D.. Având în vedere dispozițiile cap. II secțiunea 1 art. 1, reiese în mod indubitabil că singura societate care a fost autorizată să colecteze, să transporte și să depoziteze deșeurile menajere este .. Mai mult, prin adresa nr. 3407/17.03.2014 . a comunicat Primăriei M. C., societățile comerciale care nu au încheiate contracte valabile cu ., în vederea dispunerii măsurilor legale. Ca urmare, la data de 18.03.2014 a fost emis procesul-verbal de contravenție nr. 87/2014, care potrivit celor invederate mai sus, a fost în mod corect și legal emis.
În drept, au invocat dispozițiile art. 205 NCPC, OG 2/2001, HCL 319/2009 modificată prin HCL 279/2011.
Au fost anexate Hotărârea nr. 2 a Adunării Generale a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Salubris D., contract de delegare a gestiunii din data de 29.03.2013, adresă nr. 3407/17.03.2014 emisă de ..
La data de 18.06.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că intimata nu a invocat un temei legal sau o prevedere expresă a Hotărârii nr. 2 a Adunării Generale a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Salubris D., prin care să aibă în exclusivitate această prestare de serviciu și să-i fie interzis în mod expres altei persoane juridice să presteze activități de sortare, colectare, depozitare a deșeurilor menajere produse de agenții economici pe raza administrativ teritorială a M. C..
A mai învederat petenta că la data de 24.01.2013 a încheiat contractul de prestări servicii cu ., contract ce se derulează și în momentul de față și în baza căruia a depus și i s-a aprobat documentația pentru eliberarea autorizației de mediu pentru fiecare punct de lucru. Astfel, Agenția pentru Protecția Mediului D. prin adresa nr. 3263/31.03.2014, a confirmat faptul că transportul deșeurilor menajere cu mijloace proprii nu contravine legii, iar activitatea de transport rutier cu mijloace proprii nu intră în procedura de autorizare din punct de vedere al protecției mediului, conform Ordinului nr. 1798/2007 privind emiterea autorizației de mediu, pentru deșeurile nepericuloase. Or, deșeurile menajere fac parte din categoria deșeurilor nepericuloase.
Au fost anexate adresa nr. 86 din 20.03.2014 și adresa nr. 3263/31.03.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 11.09.2014, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, cauza fiind repusă pe rol la data de 16.01.2015.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
La solicitarea instanței, intimații au depus la dosar HCL nr. 319/2009 modificată prin HCL 279/2011, contractul de asociere nr. 17/2002 și actele adiționale la acesta.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0202 din data de 18.03.2014, petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 33 lit. e din HCL nr. 319/2009 modif. prin HCL nr. 279/2011.
S-a reținut în procesul-verbal contestat că petenta nu a încheiat un contract pentru colectarea deșeurilor cu un operator autorizat.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, procedând din oficiu la verificarea legalității procesul-verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentei.
În speță, petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 33 lit. e din HCL nr. 319/2009 modif. prin HCL nr. 279/2011.
Conform art. 33 lit. e din HCL nr. 319/2009 modif. prin HCL nr. 279/2011, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1000-2500 lei pentru persoane juridice, neîncheierea contractelor pentru colectarea deșeurilor, cu operatorii autorizați.
Instanța reține că agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientei, atât timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptei de către petentă nefiind suficientă. Mai mult decât atât, situația de fapt este confirmată de adresa din data de 24.01.2013 emisă de petentă, prin care aceasta a solicitat rezilierea contractului cu . C. începând cu data de 24.01.2013 și adresa nr. 3407 din data de 17.03.2014, din care rezultă că societatea petentă nu are încheiat contract valabil cu ., societate căreia prin Hotărârea nr. 2 a Adunării Generale a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Salubris D. i s-a atribuit direct contractul de delegare pentru unele activități ale serviciului de salubrizare, respectiv colectare, transport și depozitare.
În ce privește contractul de prestări servicii nr. 144/25.01.2013 încheiat cu . și invocat de petentă, instanța reține că potrivit clauzelor contractuale, . s-a obligat să accepte în Depozitul Ecologic Mofleni C. deșeurile menajere transportate în vederea depozitării definitive a acestora de către ., iar . s-a obligat să transporte la Depozitul Ecologic Mofleni C. în vederea depozitării cantitățile de deșeuri menajere generate la punctele de lucru indicate în contract.
Prin urmare, societatea . și-a asumat doar obligația de a depozita deșeurile transportate de societatea petentă, nu și obligația de a colecta aceste deșeuri. Or, tocmai pentru neîncheierea contractului pentru colectarea deșeurilor, cu operatorii autorizați, a fost sancționată societatea petentă în cauză.
În ce privește adresa nr. 3263/31.03.2014 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului D. invocată de petentă, instanța reține că aceasta nu este de natură să exonereze petenta de răspunderea contravențională.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că aceasta respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal. Prin urmare, instanța reține că agentul constatator, care a optat pentru minimul amenzii prevăzute de lege, în cuantum de 1000 lei, a realizat o individualizare corespunzătoare, prin raportare la gradul de pericol al faptei, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunuii contravenționale.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0202 din data de 18.03.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . în C., .. 89, ., ., în contradictoriu cu intimații M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., ambii cu sediul în C., ., nr.7, județul D., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0202 din data de 18.03.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
5 ex. 3 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5031/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5036/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
