Plângere contravenţională. Sentința nr. 5221/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5221/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 36279/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5221
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. S. și intimata Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. A., pentru petent și martorul M. I. M., propus de petent, intimata fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 311 C.p.c. a fost audiat martorul prezent, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosarul cauzei.
Avocat D. A., pentru petent, a învederat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. A., pentru petent, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere, învederând că prin administrarea probei testimoniale a făcut dovada că petentul nu se face vinovat de fapta săvârșită, iar intimata nu a făcut dovada că petentul a condus 20 m pe contrasens. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 03.10.2014 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea contravențională formulată de petentul P. S., în contradictoriu cu intimata I. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 25.09.2014, solicitând anularea acestuia, restituirea permisului de conducere si exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petentul a arătat că, în data de 25.09.2014 în timp ce transporta un client, după intersecția străzilor A.I. C. cu Calea București a fost oprit de un echipaj de la politia rutiera care i-a menționat ca a pătruns pe sens opus, drept pentru care agentul constatator a întocmit prezentul procesul verbal prin care a fost sancționat cu reținerea si suspendarea permisului si amenda in cuantum de 540 de lei.
Învederează că așa cum a precizat si in procesul verbal, nu a fost de acord cu fapta reținuta in sarcina sa, deoarece nu se face vinovat de contravenția ce i-a fost imputata.
Precizează ca a circulat regulamentar, iar la manevra de depășire a respectat toate normele de circulație, respectiv marcajul fiind discontinuu, fiind permisa depășirea.
Aduce la cunoștință că nu a încurcat sub nicio formă circulația celorlalți participanți la trafic, însă agentul constatator bănuiește că are o antipatie față de taximetriști, așa explicându-se atitudinea acestuia.
Solicită să se dispună anularea procesului verbal, întrucât fapta descrisă nu corespunde realității, drept urmare să i se restituie permisul de conducere si să fie exonerat de la plata amenzii.
Cele menționate le va dovedi cu martorul M. M. .
În drept invocă OG nr. 2/2001.
În dovedirea acțiunii solicită proba cu înscrisuri și proba cu un martor.
S-au depus următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției, în original, dispoziția de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei, împuternicire avocațială si copie CI petent.
Acțiunea este legal timbrată.
La data de 21.10.2014, intimata I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul P. S. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 25.09.2014 pe care o consideră ca neîntemeiată, solicitând ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă si de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează că abaterea a fost constatată direct de către agentul constatator si că nu deține material probator.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul M. I. M..
De asemenea, instanța a încuviințat pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.09.2014, întocmit de I. D. – BPR C. ,petentul a fost sancționat contravențional,reținându-se că în ziua de 25.09.2014, ora 21.10, pe . cu ., județul D., a condus autoturismul Dacia cu numărul_ pe . direcția Metrou către centru și la intersecția cu . a pătruns pe sens opus pe o distanță de aproximativ 20 m, încurcând circulația altor participanți la trafic. De asemenea nu a avut în funcțiune lampa taxi .
Petentul a formulat obiecțiuni, menționând că nu este de acord cu cele menționate .
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare .
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal,, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, petentul a solicitat proba cu martorul M. I. M., care, audiat de instanță, a relatat că se afla în autoturismul petentului și pe C.București, unde se face stânga spre A.I. C., se lucra la tramvai și s-a băgat puțin către stânga, a văzut un utilaj parcat, venea o mașină din față și petentul a mers puțin spre Calea București, a așteptat să treacă mașina și a făcut stânga pe A.I. C., în acea zonă nu era trafic, decât venea acea mașină din față.
Ca urmare, instanța reține că petentul nu a respectat direcția sa de mers, ci, așa cum spune martorul, s-a încadrat spre stânga, în situația în care, din sens invers venea un alt autoturism.
Așadar, instanța reține că se confirmă starea de fapt reținută de agentul constatator în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 101 alin. 3 lit d din OUG 195/2002.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 43 din Legea 38/2003, instanța reține că petentul nu a formulat probe în acest sens.
Instanța apreciază că, în speță, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. Așadar, fapta este constatată personal de agentul constatator și procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de temeinicie, respectiv prezumția că reflectă adevărul. Astfel, instanța apreciază că, petentul nu face dovada contrară stării de fapt reținută și constatată personal de agentul constatator .
În speță, instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Din aceste considerente, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. S., cu domiciliul procesual ales în C., .. 128 a, ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./15.05.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 5743/2015.... → |
|---|
