Plângere contravenţională. Sentința nr. 6738/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6738/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 6738/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6738/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Ișlicaru
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. L. –NICUȘOR în contradictoriu cu intimata I.P.J. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, fiind prezent martorul Ș. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform art.318 din Cod de procedură civilă, instanța identifică martorul Ș. M. și potrivit art.321 alin.1 din Cod.pr.civilă procedează la audierea martorului prezent, după luarea jurământului, răspunsurile fiind consemnate în declarația luată, declarație atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat, în temeiul art.244 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 24.04.2015, petentul M. L. N. a contestat procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.04.2014 de Inspectoratul Județean de Poliție D. D., solicitând în principal anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecata.
Motivând în fapt plângerea, petentul a arătat că nu este vinovat de cele reținute în procesul verbal întrucât, pe de o parte purta centura de siguranță, iar pe de altă parte sancțiunea aplicată este excesivă în raport de împrejurările in care a comis această faptă. Invocă starea de necesitate în care s-a aflat, întrucât la data de 10 aprilie 2014, în jurul orei 23-23,30, tatăl său, M. F., a suferit un infarct miocardic și a fost ridicat de la domiciliul situat in Pielești de către ambulanta SMURD, iar el, petentul, a urmat ambulanța cu mama sa la spital. În zona aeroportului mamei sale i s-a făcut rău si a leșinat pe scaunul din dreapta, motiv pentru care a încercat sa ajungă din urma ambulanța in care se afla și un paramedic, dorind să îi fie acordate și acesteia îngrijiri medicale. În zona Hanul Doctorului, la Splaiul Vulcănești, a fost oprit de agentul de circulație care i-a spus ca am depășit viteza regulamentară. Mai arată că acest accident vascular i-a fost fatal tatălui său, care a decedat două zile mai târziu, așa cum atesta certificatul medical.
A povestit agentului ce se întâmplă, după care acesta i-a reținut actul de identitate și permisul de conducere, spunându-i că după ce o duce la spital pe mama sa să se întoarcă să-și ridice actele. La întoarcere i-a înmânat procesul verbal de contravenție si o dovada. Agentul constatator, deși a observat starea de fapt in mod abuziv nu a ținut seama de împrejurările in care a fost comisă această faptă. Mai arată că a comis această contravenție pentru a salva de la un pericol iminent si care nu poate fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporala sau sănătatea mamei, care a leșinat in autoturism in timp ce se îndrepta la spital.
Legea prevede că săvârșirea unei contravenții în aceasta situație nu va fi pedepsita, existând aceasta cauza care îi înlătura caracterul ilicit, fiind săvârșită fără vinovăție.
În subsidiar, solicită aplicarea sancțiunii avertismentului, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în raport de gravitatea faptei săvârșite in contextul arătat, dispunând înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Referitor la forma procesului verbal, petentul arată că operatorul radar si agentul constatator nu sunt una si aceeași persoana, precum si faptul ca procesul verbal în cauza nu conține nicio mențiune referitoare Ia " tipul staționar sau mobil " al aparatului, iar actul sancționator nu a fost încheiat pe un formular de tip 1D, conform prevederilor legale. De asemenea, arată că nu se precizează . radar, numărul certificatului de omologare, numele operatorului radar si nici data si ora la care s-a realizat autosetarea aparatului respectiv.
Solicită proba cu înscrisuri și testimonială, propunând ca martori pe paramedicul de pe ambulanta SMURD, dl. doctor Ș. M. și M. V..
În drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile OUG nr.2/2001 și OUG 195/2002 reactualizat.
A anexat procesul verbal de contravenție in original și copie, certificat de deces.
La data de 17.12.2014, intimatul Inspectoratul Județean de Poliție D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic, cu motivarea că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Învederează că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este legală și temeinică.
Precizează că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislative, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat, deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lispind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșe foto și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
În drept, invocă prevederile OUG nr. 195/2002 rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. și OUG nr. 2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În procesul verbal de contravenție contestat agentul constatator a reținut că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . a fost înregistrat cu aparatul radar . 112, montat pe autoturismul cu nr. MAI_, potrivit căruia a avut viteza de 110 km/h. Se mai menționează că nu purta centura de siguranță.
Prima faptă reținută a fost încadrată în prevederile art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr.195/2002, fiind aplicată sancțiunea avertismentului și sancțiunea administrativă a reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de conducere, iar pentru cea de-a doua faptă, prevăzută de art. 99 alin.2 coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. a) din același act normativ, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 255 lei.
I. Verificând legalitatea procesului verbal contestat, potrivit dispozițiilor art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta este întocmit cu respectarea condițiilor de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din același act normativ.
Motivele de nelegalitate invocate de petent nu sunt fondate.
Faptul că a fost încheiat un alt model al procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și nu modelul din Anexa 1D prevăzut de OUG nr. 195/2002 nu atrage anularea actului (nulitate relativă), dacă nu se face dovada producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea acestui act, dovadă pe care petentul nu a făcut-o conform art. 249 Cod procedură civilă, în condițiile în care în procesul verbal contestat sunt înscrise elementele de identificare a aparatului radar utilizat (. radar și autoturismul pe care este montat acesta). Această mențiune, coroborată cu datele furnizate de buletinul de verificare metrologică depus de intimat la fila 41, furnizează suficiente informații instanței, care permit verificarea condițiilor de funcționare a aparatului radar folosit și a realității celor înscrise în procesul verbal contestat.
Mai mult, neutilizarea modelului menționat nu figurează printre cazurile de nulitate absolută, necondiționată de vătămare, prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Instanța mai reține că operarea cu cinemometrul este asigurată de agenți din cadrul poliției rutiere care, potrivit art. 2 și 4 din OUG nr.195/2002, au atribuții generale în îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice, având obligația de a lua măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestor norme. De asemenea, potrivit art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier; conform alin.2, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei. Prin urmare, constatarea faptei poate fi făcută în doua moduri: ex propriis sensibus și cu ajutorul mijloacelor tehnice. Având în vedere natura contravenției în speță, constatarea acesteia se efectuează totdeauna cu mijloacele tehnice corespunzatoare, respectiv cu aparatele radar, iar faptul că un agent a efectuat înregistrarea și altul a întocmit procesul verbal de congtravenție nu afectează valabilitatea actului contestat, fiind o modalitate practică de realizare a activității de monitorizare a traficului rutier.
II. Referitor la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acest act, fiind întocmit de un agent al statului, competent potrivit legii și aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt direct de agentul constatator. Prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, însă acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.
În speță, intimatul a făcut dovada contravențiilor săvârșite de petent cu procesul verbal contestat și planșele fotografice depuse la fila 20 din dosar.
Astfel, din planșele foto depuse la dosar rezultă că petentul a condus autoturismul cu viteza de 110 km/h în localitate, unde există limită de viteză de 50 km/h. În planșele fotografice se observă că autovehiculul ,,țintă” (target, evidențiat prin litera ,,T”), aparținând petentului, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza menționată, la ora 23:55:24. Într-una dintre planșe se observă și numărul de înmatriculare al autoturismului.
În ceea ce privește aparatul radar, instanța reține că acesta este omologat și verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 19.03.2014 (fila 20), din care rezultă că este admis la verificare, aparatul măsurând corect, atât în regim de staționare, cât și în regim de deplasare. Cu privire la autosetarea aparatului radar, instanța reține că această operațiune este efectuată la pornirea aparatului radar și nu la fiecare filmare.
De altfel, petentul nu a contestat viteza cu care a fost înregistrat, ci a invocat starea de necesitate în care s-ar fi aflat, motivat de faptul că tatăl său suferise un infarct sau accident vascular, iar mama sa a leșinat în autoturism, în drum spre spital, fiind nevoit să accelereze pentru a ajunge din urmă ambulanța.
Analizând probele administrate, instanța constată că petentul nu a dovedit că a acționat în condițiile stării de necesitate.
Conform art. 11 din OG nr. 2/2001, ,,(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.”
Instanța reține că, pentru a exista stare de necesitate, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: fapta contravențională să fie săvârșită ca urmare a unui pericol neprevăzut, pericolul trebuie să fie iminent, real și inevitabil, fapta să fie savârșită numai în scopul de a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului sau a altei persoane, un bun material al său sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisă să nu se producă în mod conștient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă făptuitorul nu intervenea.
În speță, instanța reține că situația invocată de petent nu se circumscrie unei stări de necesitate în sensul dispozițiilor art.11 alin.1 din OG nr.2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei săvârșite întrucât, pe de o parte, nu este îndeplinită condiția ca pericolul sa fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat altfel decât prin comiterea faptei, iar pe de altă parte, cu viteza cu care a circulat petentul, putea fi produsă o urmare mult mai gravă.
Astfel, petentul a declarat ca mama sa leșinase, fapt nedovedit în speță, iar prin fapta sa putea produce un accident ce ar fi pus cu adevărat în pericol atât viața sau sănătatea mamei sale, cât și a sa proprie, având în vedere viteza foarte mare cu care a circulat. Din declarația martorului Ș. G.-M., paramedicul de pe ambulanță, rezultă că petentul a ajuns la spital la circa 10 minute după ambulanță, fiind însoțit de mama sa, care nu era leșinată, însă pe care petentul încerca să o lniștească. Deci, nu a existat un pericol iminent de natura celui la care se referă art. 11 alin.1 din OG nr.2/2001. Totodată, dacă petentul ar fi mers cu viteză mai mică, de maxim 60 km/h, nu ar fi întârziat la spital, pentru ca nu ar fi fost oprit de agentul constatator.
Față de cele reținute mai sus, agentul constatator a fost chiar înțelegător, nesancționându-l pe petent cu amendă pentru depășirea vitezei, ci pentru nepurtarea centurii de siguranță (care este mult mai mică decât cea pentru prima faptă) și i-a permis acestuia să continue drumul până la spital.
Nici emoția determinată de boala tatălui său nu poate constitui o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei și nu reprezintă o condiție a stării de necessitate, tatăl său fiind în salvare, sub control medical, astfel că nu-i folosea cu nimic graba petentului.
Prin urmare, intimatul a făcut dovada săvârșirii de către petent a contravențiilor reținute în sarcina sa, iar petentul nu a făcut dovada contrară, astfel încât nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în procesul verbal, petentul nu a contestat-o, dar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
Cu privire la reținerea permisului de conducere, aceasta reprezintă o măsură tehnico-administrativă obligatorie în cazul anumitor contravenții, cum este și cea săvârșită de petent, depășirea vitezei legale cu 60 km/h, astfel cum prevăd dispozițiile art. 97 coroborat cu art. 111 din OUG nr. 195/2002, fiind aplicată potrivit art. 210 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Prin urmare, această măsură nu poate fi înlăturată în condițiile existenței faptei incriminate, fiind independentă de sancțiunea aplicată și neputând fi lăsată la latitudinea agentului constatator sau al instanței.
Totodată, față de starea de circumstanțele săvârșirii celei de-a doua fapte, aceleași care au caracterizat și prima faptă, instanța constată că petentul, aflat într-o anumită stare de emoție, a omis să prindă centura de siguranță, motiv pentru care instanța apreciază că este întemeiată cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, astfel că, în temeiul art. 7 și art. 34 din OG nr. 2/2001 privind proporționalitate sancțiunii cu pericolul social al faptei, va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 255 lei, cu avertisment și atrage atenția petentului să respecte legea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. L. Nicușor, CNP_, domiciliat în ., .. 5, județul D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., C._, cu sediul în C., ., județul D., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.04.2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicată petentului prin procesul verbal menționat mai sus, în cuantum de 255 lei, cu avertisment și atrage atenția petentului să respecte legea.
Menține celelalte măsuri dispuse prin procesul verbal menționat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2015.
Președinte, Grefier,
Red. jud. L.N./Tehnored. gref. D.I./4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6747/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 6664/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
