Plângere contravenţională. Sentința nr. 7692/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7692/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 4215/215/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 7692
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul C. M. D. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul C. M. D., lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- procedura legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională;
În raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 Cpciv., instanța procedează la legitimarea petentului C. M. D., acesta având CI . nr._, CNP:_.
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petent prin cererea de chemare în judecată și de către intimat prin întâmpinare.
Petentul arată că nu solicită probe în apărare. Totodată, precizează că lasă la aprecierea instanței proba cu înscrisuri solicitată de către intimat.
În temeiul dispozițiilor art. 255 coroborat cu art. 258 Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru intimat proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
Petentul C. M. D. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de Procedură Civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul C. M. D., având cuvântul, a solicitat anularea procesului-verbal și a amenzii.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. data de 23.02.2015 sub nr._ petentul C. M. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D., anularea procesului-verbal . nr._/20.02.2015, exonerarea de orice răspundere și obligarea agentului constatator să-i restituie permisul de conducere reținut la data întocmirii procesului-verbal.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât nu este adevărat a ar fi avut defecțiuni la sistemul de direcție.
Totodată, petentul a invocat excepția nulității procesului-verbal, având în vedere că agentul constatator nu a consemnat în cuprinsul acestuia numele unui martor.
În drept, petentul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator, procesul-verbal contestat și fotocopia cărții de identitate.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 31.03.2015 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Mai arată că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
La dosarul cauzei, intimatul a depus, în scop probator, raportul de control tehnic în trafic.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către intimat, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că este admisibile putând duce la soluționarea procesului.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 20.02.2015, petentului C. M. D. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum total de 1877,5 lei și sancțiunea avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 174 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, art. 10, alin.1 din OUG 195/2002 și art. 48 din legea 136/1995.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 20.02.2015, ora 11.20, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, din direcția C.- Caracal cu inspecția tehnică periodică expirată, joc la mecanismul de direcția, lipsă RCA și lipsă documente.
Procesul-verbal i-a fost comunicat petentului la data întocmirii - 20.02.2015, iar plângerea contravențională a fost formulată la data de 23.02.2015(fila 3), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că au fost încălcate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001 în sensul că procesul verbal nu este semnat de un martor asistent instanța constată că nu este întemeiată întrucât potrivit dispozițiilor mai sus menționate procesul verbal va fi semnat și de un martor în cazul în care petentul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, ori în cazul de față petentul a fost de față la încheierea procesului verbal, pe care l-a semnat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității instanța nu poate reține că aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză.
Față de cele arătate, instanța constată că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art. 174 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, art. 10, alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 48 din legea 136/1995.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța consideră că acestea au fost corect individualizate, față de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 întrucât petentul a săvârșit patru fapte contravenționale, iar pentru cele două mai puțin grave s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
În consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. M. D., menținând procesul-verbal atacat ca fiind legal și temeinic încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. M. D., domiciliat în C., ., nr. 21, ., CNP_ și cu domiciliul procesual ales în com. Coșoveni, ..9 A, jud. D. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.06.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex./6.07.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 7693/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 9107/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
