Plângere contravenţională. Sentința nr. 7895/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7895/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 248/184/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7895/2015
Ședința publică de la 10.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent F. G. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică avocat A. M. E. pentru petent și consilier juridic D. E. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Avocat A. M. E. pentru petent consideră că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Consilier juridic D. E. pentru intimat consideră că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În conformitate cu prevederile art. 32 din OG 2/2001 coroborate cu art 94 pct. 4 din N.C.Pr.Civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța acordă cuvântul pentru probatorii.
Avocat A. M. E. pentru petent solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu audierea unui martor.
Consilier juridic D. E. pentru intimat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și arată că se opune încuviințării probei testimoniale ca fiind neutilă.
Considerând că proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul petentului sunt utile, pertinente și concludente, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art. 255 alin 1 N.C.Pr.Civ. coroborat cu art. 258 N C.Pr. Civ, le încuviințează.
Considerând că proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul intimatului este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art. 255 alin 1 N.C.Pr.Civ. coroborat cu art. 258 N C.Pr. Civ, o încuviințează.
Instanța, constatând că proba testimonială nu a fost solicitată prin plângere și nici în procedura regularizării, conform art. 254 Ncpc, constată petentul decăzut din dreptul de a propune proba testimonială.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat A. M. E. pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Consilier juridic D. E. pentru intimat solicită respingerea plângerii cu consecința menținerii actului sancționator ca fiind legal.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.02.2015 sub nr. de dosar_, petentul F. G. a contestat procesul-verbal . nr._/21.01.2015 încheiat de I. D., solicitând anularea procesului verbal.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 21.01.2015, în timp ce se afla în zona Calea București din C., a fost sancționat contravențional pe motiv că a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 102 km/h. Se arată că aparatul radar are o marjă de eroare de +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Se arată faptul că petentul se deplasa către o programare la un medic specialist, care urma să o consulte pe fiica sa, încadrată în grad de handicap. Petentul menționează faptul că este șofer profesionist și singurul întreținător al familiei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 194 din Codul de procedură civilă, la cerere au fost atașate următoarele înscrisuri: procesul-verbal . nr._/21.01.2015 și, în copie, carte de identitate petent.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.
La data de 18.02.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, a arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul - verbal a solicitat să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal intimatul a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, a considerat că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
A învederat ca fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
În scop probatoriu a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzand 4 fotografii, buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cererea introductivă.
Prin sentința civilă nr. 617/2015, instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei de la Judecătoria B. la Judecătoria C..
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contravenție . nr._/21.01.2015 încheiat la data de 21.01.2015, petentul a fost amendat contravențional reținându-se în sarcina sa că în data de 21.01.2015 a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . cu viteza de 102 km/h, fapt înregistrat cu aparatul radar.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Conform dispozițiilor art. 121 alin 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit alin 2 nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 102 alin. 3 litera e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplina a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Din fotografiile înaintate la dosar de către I.P.J. D. rezultă că petentul a circulat cu viteza de 102 km/h pe . .
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a adus nici o proba pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
Motivele invocate în cuprinsul plângerii de petent că se grăbea deoarece trebuia sa ajungă la un medic specialist, nu înlătură răspunderea contravențională.
Pentru aceste motive, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petentul F. G. cu domiciliul în B., .. 201, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. cu sediul în C., ., jud.D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10.06.2015.
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM
Teh.JA
4EX/16.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8261/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 7402/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
