Plângere contravenţională. Sentința nr. 8083/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8083/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 8083/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8083/2015
Ședința publică din data de 12.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. P. și pe intimatul I. D. -BIROUL RUTIER MUNICIPAL FILIAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat C. E., intimatul prin consilier juridic O. și martora M. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 318 NCPC, procedează la audierea sub prestare de jurământ, a martorei M. C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. E. pentru petent solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile de legalitate, deoarece se menționează că aparatul radar a fost verificat din punct de vedere metrologic, dar nu are putere o copie după o copie conform cu originalul. Sub aspectul temeiniciei, arată că situația de fapt nu corespunde realității, deoarece la momentul respectiv petentul avea activat sistemul cruise control, iar în fața autoturismului circula autoturismul condus de martoră. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic O. pentru intimat solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit. Solicită înlăturarea declarației martorei. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 27.11.2013, sub nr._ , petentul D. P., în contradictoriu cu intimatul I. D. -BIROUL RUTIER MUNICIPAL FILIAȘI, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.11.2013, exonerarea de la plata amenzii aplicate, precum și a măsurii complementare a punctelor de penalizare.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat i-a fost aplicată amenda de 240 lei si 4 puncte de penalizare, reținându-se faptul că se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.l din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 13.11.2013 in jurul orelor 11.20, a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe . C. cu viteza de 86 km/ora, situație care a fost filmata si înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_.
Petentul a arătat că, în realitate, la data menționat mai sus se deplasa pe Calea Severinului cu autoturismul menționat mai sus, având activat sistemul „ cruise control,, cu limită maximă de viteza de 50 km/h, de .. A precizat că la data menționată mai sus se deplasa pentru a acorda asistență juridică lui D. V. la DIICOT- BT C., mergând în coloană între autoturismul_, condus de avocat M. C. si autoturismul_ condus de numitul Duduci V., care nu au fost opriți pentru control si drept urmare nu avea cum să conducă autoturismul cu o viteza mai mare decât conducătorii autovehiculelor intre care se deplasa.
Petentul a menționat că a activat sistemul de limitare de viteză deoarece la . fost avertizat de M. C., care rula in fața sa, și avea autoturismul dotat cu stație, că pe traseu, la . control radar.
A mai arătat petentul faptul că, în momentul încheierii procesului-verbal, când a adus la cunoștința agentului constatator faptul ca nu avea cum să circule cu viteza la care făcea referire, deoarece conducea în coloană, acesta a refuzat sa consemneze starea de fapt reală si mai mult decât atât, a șters de pe înregistrarea video imaginile autoturismelor conduse de M. C. si D. V..
Au fost anexate plângerii procesul-verbal contestat în original, copie carte de identitate petent.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S. având in vedere că fapta a fost săvârșita pe raza Municipiului C., județul D. și in conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, a solicitat declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei C..
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul –verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
A mai arătat intimatul că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteză peste limita legală, există riscul producerii unor accidente în care să fie implicate persoane nevinovate.
În drept, a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosar planșe foto, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 27.01.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea solicitărilor intimatei și admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Dr. Tr. S., invocată de către intimat prin întâmpinare, a arătat că, prin art. III din Secțiunea 2 a Legii 2/2013 (Legea degrevării instanțelor judecătorești), s-a adus o modificare conținutul Ordonanței Guvernului 2/2001, în sensul că, prin derogarea de la acest act normativ, "(•••) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul". Având în vedere norma amintită, consideră că Judecătoria Drobeta T. S. este competentă, și din punct de vedere teritorial, să analizeze și să soluționeze plângerea contravențională formulată de către petent.
Referitor la fondul cauzei, petentul a reiterat cele menționate în cuprinsul plângerii contravenționale.
Raportat la problema valorii juridice a mijloacelor de probă utilizate, petentul consideră că, în mod eronat, intimata susține că starea de fapt reținută în procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției nu ar putea fi înlăturată de depoziția martorilor pe care petentul i-a propus prin cererea introductivă, o probă indirectă neputând înlătura o probă directă. Voit sau nu, intimata omite să ia în considerare prevederile art. 264 NCPC, care prevăd, cu claritate, faptul că "instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor", judecătorul având libertatea de a le aprecia, în mod liber, "potrivit convingerii sale". Cu alte cuvinte, pe de o parte, instanța va putea analiza atât conținutul procesului - verbal contestat, cât și raportul de expertiză informatică, ori declarațiile martorilor propuși (atât proba cu înscrisuri, cât și cea cu expertiză informatică și martori au fost solicitate prin plângerea contravențională), coroborându-le. Pe de altă parte, precum prevede și art. 264 alin. (2), cu excepția cazurilor prevăzute de lege, probele nu au o valoare prestabilită, fiind absolut legală o înlăturare a probei cu procesul - verbal . nr._/13.11.2013, în situația în care se va dovedi, ca urmare a analizării celorlalte probe propuse, netemeinicia acestuia.
De asemenea, petentul consideră ca lipsită de temei afirmația intimatei conform căreia, dacă s-ar lua în considerare depoziția martorilor, "printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă", atât timp cât declarația unor martori, aflați în legătură directă cu presupusa contravenției, este o probă directă, nu una indirectă. Totodată, în mod eronat susține intimata că instanța de judecată ar trebui să recunoască valoarea probatorie, sub aspectul constatării stării de fapt, procesului - verbal, doar pentru că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, realitatea juridică statuând că prezumția de legalitate este doar una relativă, putând fî oricând răsturnată prin dovezi contrare.
Cu privire la regulile aplicabile sarcinii probei în materie contravențională, arată că, așa cum s-a arătat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în speță cauza A. c. României (hotărârea din 04.10.2007), în ciuda naturii bănești a unei sancțiuni contravenționale, procedura în astfel de cauze poate fi asimilată unei proceduri penale. Astfel, raportându-ne la interpretarea dată de judecătorii Curții, apreciază că sarcina probei, în materie contravențională, revine celui care formulează o acuzație, în speță agentului constatator care a întocmit procesul-verbal contestat. Cu alte cuvinte, săvârșirea, de către petent, a contravenției reținute în Procesul Verbal . nr._/13.11.2013 trebuie demonstrată de către intimată, în condițiile în care aceasta formulează, prin intermediul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, o astfel de acuzație. Criteriile din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, pe baza cărora s-a apreciat că procedura contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, reținute și în cauza mai sus menționată, se regăsesc și în prezenta speță. Astfel, dispozițiile legale, pretins încălcate de petent, au un caracter general, acestea impunând un anumit comportament. Totodată, dispozițiile menționate în Procesul Verbal sunt însoțite de o sancțiune, al cărei scop este de a descuraja și de a sancționa o conduită neconformă.
Fiind asimilată prezenta procedură unei proceduri penale, consideră că sunt incidente prevederile art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, statuând că „orice persoană acuzată....este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită".
Prin urmare, sarcina probei, în ceea ce privește acuzația de depășire a vitezei legale, revine agentului constatator, subscrisa beneficiind de o prezumție de nevinovăție.
Având în vedere toate elementele anterior menționate, petentul a solicitat admiterea plângerii contravenționale, respingerea solicitărilor formulate de către intimată prin întâmpinare iar, prin hotărârea ce va fi pronunțată, dispunerea anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.11.2013 și a exonerării de la plata amenzii aplicate, alături de măsura complementară a punctelor de penalizare.
Prin sentința civilă nr. 1350 din data de 28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de intimat și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.05.2014, sub nr._ .
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosar înregistrarea video care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora M. C., a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosar..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.11.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 de lei și 4 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată potrivit art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 13.11.2013 a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe . viteza de 86 km/h, abatere filmată și înregistrată de aparatul radar Autovision ROM 112 montat pe autospeciala MAI_.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de temeinicie nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de “acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu privire la cauza de față, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, conform prevederilor art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În prezenta cauză, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a săvârșirii de către petent a contravenției reținute în sarcina sa, împrejurare care reiese din fotografiile evenimentului rutier și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei, înregistrarea fiind efectuată cu un aparat pentru care exista verificarea metrologică, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 22.03.2013, cu valabilitate până la data de 22.03.2014, în care se menționează . ROM 112 și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care a fost montat, respectiv MAI nr._. Instanța reține că înscrisul depus la fila 20 din dosar face dovada verificării metrologice a aparatului radar, nefiind aplicabile dispozițiile art. 286 alin. 4 NCPC.
Procedând la analiza planșelor foto și a înregistrării video depuse la dosarul cauzei de către intimat rezultă cu claritate data și ora la care a fost efectuată înregistrarea vitezei, respectiv 13.11.2013, orele 11:24, numărul de înmatriculare al autoturismului care a fost surprins de aparatul radar, respectiv_, viteza cu care acesta circula: 86 km/h, în localitate ( în planșele foto se observă l 50 km/h), astfel că nu pot fi primite susținerile petentului în sensul că nu circula cu această viteză. În ce privește declarația martorei audiate în cauză în sensul că circula cu viteză regulamentară, astfel că și petentul, care se deplasa în spatele autoturismului condus de ea, circula cu viteză regulamentară, instanța le va înlătura, fiind infirmate de probele tehnice depuse la dosar de intimat. În ce privește aceste probe tehnice, instanța reține faptul că petentul a solicitat efectuarea unei expertize în sistem informatic pentru a demonstra că au fost șterse de pe înregistrarea video imaginile cu autoturismele care circulau în fața și în spatele autoturismului condus de petent, împrejurare pe care instanța o apreciază irelevantă pentru soluționarea cauzei, fără a contesta alte aspecte în legătură cu înregistrarea video a evenimentului rutier.
Determinarea vitezei de către aparatul radar are caracter științific creând instanței convingerea că petentul a depășit viteza maximă admisă pe acel sector de drum cu 36 km/h. Buletinul de verificare metrologică atașat la dosar demonstrează că determinarea vitezei s-a făcut legal și de o manieră care să reflecte realitatea.
În consecință, instanța apreciază că, în cauza de față, intimatul a răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, prin prezentarea de probe certe de vinovăție, rezultând în mod evident că în data de 13.11.2013, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 86 km/h, pe un sector de drum cu limitare viteză 50 km/h.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța constată că aceasta respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, starea de pericol pentru siguranța circulației, circumstanțele personale ale contravenientului, și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.11.2013, ca fiind legal și temeinic întocmit.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. P., cu domiciliul în Drobeta T. S., . 8, județul M. și cu domiciliul procesual ales în Drobeta T. S., .. 87, județul M., în contradictoriu cu intimatul I. D. -BIROUL RUTIER MUNICIPAL FILIAȘI, cu sediul în C., județul D., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.11.2013, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7570/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 8149/2015. Judecătoria... → |
|---|
