Plângere contravenţională. Sentința nr. 7746/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7746/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 7746/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7746/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de petentul Pastaca T., CNP_, cu domiciliul in C., .. 24, ., . in contradictoriu cu intimatul IPJ D., C._, cu sediul in C., ., jud. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, petentul Păstacă T. a fost legitimat de instanță și identificat cu CI . nr._, CNP_, după care
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze în raport de dispozițiile art. 94 pct. 4 din codul de procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Instanța pune în discuție excepția de tardivitate a plangerii contraventionale invocata de intimata prin intampinare.
Petentul arată că nu a primit procesul verbal de contravenție la timp, tatăl său l-a primit la data de 13.10.2014 iar la data de 15.10.2014 i l-a înmânat petentului. Solicită respingerea excepției de tardivitate a plângerii.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.02.2015 sub nr._ petentul Pastaca T. a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ D.- S. 5 P. anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 8.10.2014 .
În motivarea plângerii petentul a arătat prin procesul verbal a fost primit prin posta si prin acesta este acuzat in mod nefondat ca a solicitat interventia organelor de politie nemotivat, cei 3 politisti din echipaj bazandu-se pe declaratia mincinoasa a tatalui sau. Sustine ca politia nu il poate acuza fara probe in baza declaratiei tatalui sau. Din cele expuse in procesul verbal rezulta ca nu au avut niciun martor.
Tinand cont ca nu exista probe, dovezi, solicita dispunerea anularea procesului verbal si exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 100 lei.
In dovedire s-a depus procesul verbal de contraventie in original si copia cartii de identitate a petentului, copia cuponului de pensie.
La data de 12.03.2015 petentul a depus precizari in sensul ca dorste sa conteste procesul verbal . nr._ din data de 8.10.2014.
Acesta a reluat cele expuse in cererea initiala.
A depus dovada achitarii taxei de timbru in cuantum de 20 lei.
La data de 10.04.2015 intimata IPJ D. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale in principal ca tardiva si in subsidiar ca neintemeiata.
In ceea ce priveste exceptia de tardivitate se arata ca procesul verbal a fost comunicat la data de 13.10.2014 conform dovezii atasate, iar plangerea a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei la data de 18.02.2015, peste termenul de 15 zile de la data comunicarii reglementat de art. 31 din OG 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A mentionat ca nu detine material probator, abaterea savarsita fiind constata in mod direct de catre agentul de politie.
A solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri respectiv procesul verbal de contraventie.
De asemenea solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicita aceasta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile intimatei si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 14.04.2015 instanta a dispus comunicarea intampinarii catre petent care la data de 5.05.2015 a depus raspuns la intampinare prin care a aratat cu privire la excepria tardivitatii fata de data semnarii si primirii actului sanctionator din data de 13.10.2014 precizeaza ca actul sanctionator a fot primit de tatal sau, in timp ce el nu era acasa, care i-a data procesul verbal abia pe data de 15.02.2015, in aceasta privinta el nefiind vinovat.
Intarzierea se datoreaza tatalui sau care in momentul in care a primit actul sanctionator nu l-a informat si nici nu i l-a dat.
La data de 6.05.2015 instanta a acordat primul termen de judecata la data de 9.06.2015, cand instanta a invocat din pus in discutie exceptia de tardivitate a plangerii contraventionale si a ramas in pronuntare asupra acesteia.
Analizând actele dosarului, cu prioritate asupra excepției de tardivitate invocata de intimata prin intampinare instanța constată că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 8.10.2014 întocmit de IPJ D.- Politia Mun C., s-a reținut în sarcina petentului că in data de 8.10.2014 ora 19,00 aflat la domiciliul sau a solicitat neintemeiat interventia organelor de politi, motivand ca mai multi vecini ii bat la usa apartamentului sau, lucru neadevarat, infirmat de tatal sau. A fost sanctionat cu amenda in cuantum de 100 lei.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea are obligația de a verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen legal.
Potrivit art. 31 din OG 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Potrivit dispozitiilor art.181 alin.1 pct. 2 din Codul de procedura civila „în afară de cazul în care legea dispune altfel, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.”
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Prin decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 pronuntata . interesul legii s-a stabilit in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
In motivarea acestei solutii ICCJ a retinut ca este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă. Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
În dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.
În Cauza A. împotriva României, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul că dreptul românesc nu califică drept "faptă penală" contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.
Din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.
S-a apreciat ca numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale intrucat contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
In speta se constata ca au fost respectate disp. art. 27 alin. 1 din OG 2/2001 procesul verbal fiind comunicat prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, aceasta fiind semnata de tatal petentului la data de 13.10.2014, asa cum se mentioneaza pe confirmarea de primire depusa in copie conforma cu originalul la f. 14 din dosar.
Asa fiind, instanta apreciaza ca procesul verbal a fost legal comunicat catre petent cu respectarea dispozitiilor OG 2/2001 in acest sens.
Asadar, din actele depuse la dosarul cauzei rezulta că procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 8.201.2014 a fost comunicat legal petentului la data de 13.10.2014.
Cum plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.02.2015, instanța apreciază că plângerea a fost formulată peste termenul legal de 15 zile de la data comunicarii reglementat de art. 31 din OG 2/2001.
Instanta nu poate retine sustinerile petentului in sensul ca tatal acestuia a primit procesul verbal si nu i l-a inmanat, intrucat aceste aspecte ar fi putut fi analizate ca urmare a formularii unei cereri a petentului de repunere in termenul de formulare a plangerii contraventionale, ori in speta nu s-a formulat o astfel de cerere.
Mai mult decat atat, petentul nu putea dovedi aceste aspecte cu depozitia mamei sale intrucat intimata s-a opus audierii oricarui martor care face parte din categoria celor prevazuti de disp. art. 315 alin. 1 Cod proc. civila.
Asadar, in lipsa formularii unei cereri de repunere in termen, instanta urmeaza sa admita excepția tardivității invocată de intimata prin intampinare, cu consecința respingerii plângerii contravenționale ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia de tardivitate a plangerii contraventionale invocata de intimata prin intampinare.
Respinge ca tardiv formulata plangerea contraventionala formulata de petentul Pastaca T., CNP_, cu domiciliul in C., .. 24, ., ., jud. D. in contradictoriu cu intimatul IPJ D., C._, cu sediul in C., ., jud. D..
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.06.2015.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
4 Ex. / 09 Iulie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7748/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7744/2015.... → |
|---|
