Plângere contravenţională. Sentința nr. 8513/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8513/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 17862/215/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8513
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul L. C., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul și martorul M. C., lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la audierea martorului M. C., propus de petent, declarația acestuia, sub prestare de jurământ, fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul arată că recunoaște fapta, însă solicită anularea procesului verbal de contravenție întrucât nu este adevărat ce s-a spus de domnii polițiști, arătând că a vorbit puțin mai tare dar nu a adus injurii.
În temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 09.05.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub dosar nr._, petentul L. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 29.03.2014 și exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 1 000 lei.
În motivarea plângerii petentul a susținut că în data de 29.03.2014, în jurul orelor 18:30, în timp ce se afla în satul L., . magazinului "La Minel" l-a observat venind pe stradă pe numitul M. C., vechi prieten și consătean cu acesta, pe care l-a strigat să se aproprie pentru a face o conversație.
A arătat că acesta i-a strigat la rândul său că se grăbește și ar fi bine să o lase pe altă dată, replică la care petentul a insistat să traverseze pentru a vorbi. Astfel, fiind prieteni vechi au început să se tachineze, după care petentul iritat de faptul că nu i-a acceptat propunerea de a veni să stea de vorbă s-a răstit la acesta, iar in urma acestei faptei, numitul M. C. a făcut plângere la șeful de post motivând că a fost deranjat de felul în care a fost interpelat.
Petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, arătând că felul în care i-a vorbit consăteanului său nu a fost unul răutăcios și cu atât mai mult unul care să tulbure liniștea și ordinea publică, fapt pentru care solicită anularea procesului verbal de contravenție.
În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura "avertismentului" invocând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia "sancțiunea … trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal."
Astfel, potrivit prevederilor art. 6 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora "Avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică", cât și prevederile art. 7 alin. 2 din același act normativ: "Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă", iar potrivit alin. 3 din același act normativ" avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune."
Ca urmare, având în vedere gravitatea redusă a faptei, chiar dacă actele normative de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevăd această sancțiune, instanța poate desființa sancțiunile aplicate și dispune înlocuirea acestora cu sancțiunea constând în avertisment.
Cererea nu este întemeiată în drept.
La data de 24.07.2014, intimatul Inspectoratul Județean de Poliție D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul L. C. împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 29.03.2014, pe care o consideră neîntemeiată, solicitând ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea dispozițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată direct de către agentul constatator.
In concluzie, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct. (2) Cod Procedură civilă a solicitat judecarea în lipsa reprezentantului instituției intimate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și doi martori, din care unul a fost menționat în procesul verbal de contravenție la rubrica "martor asistent".
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 29.03.2014 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 1 000 lei întrucât în aceeași zi, ora 18.50, în satul L., i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare lui M. C., totodată tulburând ordinea și liniștea publică.
Din punct de vedere al legalității, procesul verbal nu este afectat de vreunul din motivele de nulitate absolută prev de art. 17 din OG 2/2001 iar petentul nu invocă motive de nulitate relativă.
În ceea ce privește temeinicia, în cauză a fost ascultat martorul asistent din procesul verbal de contravenție care a relatat că se afla în satul L. împreună cu M. C. iar petentul se afla la un alt magazin. Martorul susține că a cumpărat ceva și a plecat acasă iar peste o oră sau două a venit poliția la poartă și l-a întrebat ce s-a întâmplat. Martorul a spus că nu știe nimic și nu a vorbit despre ceea ce s-a întâmplat nici cu petentul nici cu M. C.. A semnat procesul verbal deoarece așa i-a cerut agentul constatator, întrucât a fost cu M. la magazin. Fapta s-a petrecut anul trecut, în luna mai, probabil, menționând că petentul și M. C. se cunosc, fiind cunoștințe în . vorbesc și nu a auzit să fie certați de când a venit poliția la el acasă. (fila 44)
Al doilea martor, M. C., a relatat că locuiește în satul L. iar după ce i s-a citit conținutul procesului verbal a declarat că a existat o altercație între el și petent și au venit polițiști din . fost el acolo, petentul nu i-a adresat cuvinte jignitoare și nu a făcut gălăgie astfel încât să tulbure liniștea publică, martorul precizând că nu cunoaște cine a dat telefon și a chemat poliția, conflictul cu petentul durând circa 10 minute.
Analizând probele expuse, instanța reține că a existat un incident între petent și persoana menționată în procesul verbal, care a fost ascultată în cauză, astfel că nu se impune desființarea acestuia, însă față de circumstanțele concrete în care s-a produs fapta (raporturile dintre petent și M. C. coroborat cu declarația primului martor ascultat, care nu a expus incidente semnificative dintre participanți) apreciază că amenda maximă de 1 000 lei nu este justificată, fiind suficient a se aplica o sancțiune fără caracter patrimonial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul L. C., CNP_, cu domiciliul în comuna Terpezița, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ deschis la Trezoreria C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/29.03.2014 și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în valoare de 1 000 lei cu avertisment.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red. C.R.D./ Teh. T.L.
Ex. 4/15.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8156/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7588/2015.... → |
|---|
