Plângere contravenţională. Sentința nr. 9089/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9089/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 9089/2015
Dosar nr._ - Plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 9089/2015
Ședința publică de la 29 06 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. - Judecător
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. C. și pe intimatul IPJ D., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/03 12 2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal și asistat de av. I. M. și martora Topoș M., propusă de petent, lipsă fiind intimatul, care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ., instanța procedează la identificarea și ascultarea martorei Topoș M., propusă de petent, sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art.319 Cod proc.civ., declarația acesteia fiind consemnată si atașată la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. I. M., pentru petent, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 15.12.2015, petentul B. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ D., anularea procesului verbal . nr._/03 12 2014 si exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 450 lei.
Pe fondul cauzei, petentul a arătat că, la data de 03 12 2014, se deplasa pe raza mun. C. cu auto cu nr. de înmatriculare_ și a fost oprit de agentul constatator care l-a sancționat contravențional pentru faptul că, pe . efectuarea virajului dreapta pe . acordat prioritate unui pieton angajat regulamentar pe trecerea de pietoni, nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului și nu a prezentat certificatul de înmatriculare al autoturismului.
A mai arătat petentul că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității în ceea ce privește neacordarea de prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii întrucât pietonul nu se angajase în traversarea străzii prin locul special amenajat, respectiv nu își manifestase intenția de traversare a străzii.
În dovedirea plângerii a depus următoarele înscrisuri: proces verbal contestat, în original, dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei, și, în xerocopie, dovadă, CI petent.
La data de 09.01.2015, intimatul IPJ D. a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de petentul B. C., solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele,prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal de contravenție depus la dosarul cauzei.
În temeiul dispoz. art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Fiindu-i comunicată întâmpinarea, petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 23.03.2015, instanța, având în vedere dispozițiile art. 258, 292, 392 NCPC, a încuviințat pentru petent, proba cu un martor, respectiv Topoș M., și proba cu înscrisuri, iar pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 29.06.2015, în temeiul art. 318-321 Cod proc.civ., a procedat la ascultarea martorei Topoș M., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art.319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar .
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 03.12.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatei, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 450 lei, reținerea permisului de conducere și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h din HG 1391/2006, art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002R și art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006 .
În sarcina petentului s-a reținut că acesta a condus autoutilitara Ford cu nr._ în care se afla singur, pe Calea București și, la efectuarea virajului la dreapta pe . acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa regulamentar ., pe sensul său de mers.De asemenea, nu a purtat centura de siguranță și nu a prezentat certificatul de înmatriculare.
Împotriva procesului verbal menționat petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Din declarația martorei T. M. (f. 26), instanța reține că, în momentul în care petentul a trecut cu autoturismul peste trecerea de pietoni, nu se afla nici o persoană în traversare. Martora a mai arătat că era o persoană, însă nu a pus piciorul pe trecere.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de contravenție . nr._/03 12 2014, pentru contravenția prev. de art. 135 lit. h din HG 1391/2006.
În ceea ce privește celelalte două contravenții, respectiv faptul că petentul nu a purtat centura de siguranță și nu a prezentat certificatul de înmatriculare, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, iar acesta se bucură, în continuare, de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa, va menține sancțiunea avertisment aplicată de agentul constatator, pentru aceste două contravenții.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. C.-CNP_, domiciliat în C., .. 76, ., ., în contradictoriu cu intimatul IPJ D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/03 12 2014, pentru contravenția prev. de art. 135 lit. h din HG 1391/2006.
Menține sancțiunea avertisment aplicată pentru celelalte două contravenții.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 06 2015.
Președinte Grefier
L. C. C. R.
Red. Jud. L.C..
Tehnored. gref. C.R.
4 expl. /15. 07.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9051/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8637/2015.... → |
|---|
