Plângere contravenţională. Sentința nr. 9507/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9507/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 9507/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9507
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul B. E. A. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul și reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- procedura legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională";
- prin fax a fost înaintată o cerere de amânare formulată de către petent.
În conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei au lipsit petentul și reprezentantul intimatului.
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având în vedere cererea de amânare formulată de către petent, instanța o respinge, ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 222 Cpciv., având în vedere că aceasta nu este însoțită de înscrisuri justificative, iar petentul nu precizează motivul imposibilității de prezentare la acest termen.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarului cauzei, apreciind că aceste probe sunt admisibile putând duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în temeiul art. 389 și urm. Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petentul B. E. A. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/14.03.2015 încheiat de I. D. solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și absolvirea de la plata amenzii aplicate și anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea plângerii, a arătat că în data de 14.03.2015, în jurul orelor 18.00 în timp ce se deplasa cu autoturismul personal cu numărul de înmatriculare_, din direcția Tg-J. spre C., pe DN 6, centura de nord a Craiovei, a depășit trei autoturisme trecând puțin peste axul drumului. A menționat că pe acest sector de drum se poate depăși și în cazul în care se află în raza indicatorului depășire interzisă, fiind o bandă și trei sferturi. Petentul a solicitat înregistrarea video pentru a se observa că era pe acel sector de drum precum și certificatul metrologic.
Petentul a arătat că potrivit art. 109 alin 2 din OUG 195/2002 constatarea contravenției se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic ce trebuie consemnate în procesul verbal de contravenție, iar potrivit prevederilor art. 121 alin 2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză potrivit legii, se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace omologate și verificate metrologic.
Petentul a invocat prevederile art. 181 alin 1 din OUG 195/2002, prevederile art. 3,5,1 din Norma Metrologică legală 021-05 NML aprobată prin ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin legea nr. 153/2007.
Petentul a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 195/2002, OUG 2/2001, art. 148 C.pr.civ.
Petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat și dovada achitării taxei de timbru.
În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei C., județul D., raportat la locul săvârșirii contravenției, localitatea C..
A mai arătat intimatul că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. și OUG nr. 2/2001.
Prin sentința civilă nr. 3408/14.05.2015 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei C., jud. D., aceasta fiind instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția și care este competență jurisdicțional să soluționeze cauza de față.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.03.2015, petentul B. E. A. a fost sancționat pentru că, la aceiași dată, ora 17.45 a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, pe DN 65 F, iar la KM.9, a efectuat manevra de depășire a altor autovehicule în zona de acțiune a indicatorului “Depășirea interzisă”.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art. 120, lit. h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 potrivit cărora se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", fiind sancționată de prevederile art. 100, alin.3, lit.e, din O.U.G. 195/2002.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.03.2015 a fost semnat de către petent, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 23.03.2015.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează să rețină că situația de fapt reținută în procesul-verbal atacat corespunde realității.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal legal întocmit reprezintă constatări directe ale agentului de poliție, făcând dovadă împotriva petentei. Instanța consideră că mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției și au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit.
Astfel, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor:
a) în intersecții cu circulația nedirijată;
b) în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m;
c) în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;
d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri. Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m;
e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje;
f) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la mai puțin de 50 m înainte de acestea;
g) în dreptul stației pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar stația nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni;
h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă“;
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;
j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii;
k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Codului rutier și al Regulamentului de aplicare al acestuia, instanța reține faptul că este interzisă depășirea în mai multe situații expres prevăzute de aceste texte normative.
Ca atare, susținerea petentului în sensul poate depăși într-o zonă în care deși există indicatorul "Depășirea Interzisă " întrucât sectorul de drum este prevăzut cu " o bandă și trei sferturi" nu poate fi reținută.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator, astfel că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului B. E. A. încălcarea prevederilor art. 100, alin 3, lit. k din O.U.G. 195/2002 referitoare la nerespectarea regulilor privind depășirea.
Astfel, pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, întrucât nerespectarea regulilor de circulație creează o stare de pericol atât pentru contravenient cat si pentru ceilalți participanți la trafic, obligațiile prevăzute de Codul Rutier fiind impuse pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private. Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice întrucât aceasta reprezintă o măsura ce are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, nerăsturnată în cauză, măsură având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător care încalcă regulile de circulație rutieră pentru participanții la trafic, astfel că nu se impune reevaluarea acestora.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. E. A. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. E. A. , domiciliat în localitatea Fărcășești, ., nr. 520, jud. Gorj, CNP:_ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ împotriva procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 14.03.2015 ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.07.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. DragoiDiana G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex./16.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9555/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9508/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
