Pretenţii. Sentința nr. 1409/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1409/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1409/2015
Dosar nr._ -perimare-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1409
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. M. și pe pârâții ., R. A. DE TRANSPORT C., P. L. A M. C., P. M. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic Nezbeda K. pentru pârâta R. A. DE TRANSPORT C., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța supune dezbaterii cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată la data de 12.12.2014 de reclamantul M. M..
Consilier juridic Nezbeda K. pentru pârâta R. A. DE TRANSPORT C., solicită respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamantul M. M..
Instanța, având în vedere faptul că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a precizat cuantumul despăgubirilor materiale și morale în vederea stabilirii taxei de timbru iar alăturat cererii de repunere pe rol nu a depus taxa de timbru aferentă acestea, anulează cererea de repunere pe rol ca netimbrată.
Instanța supune dezbaterii perimarea cererii de chemare în judecată și acordă cuvântul cu privire la aceasta.
Consilier juridic Nezbeda K. pentru pârâta R. A. DE TRANSPORT C., având cuvântul solicită admiterea excepției și constatarea perimării.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
La data de 12.04.2013, s-a înregistrat sub nr._, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâții ., R. AUTONOMA DE TRANSPORT C., P. L. A M. C. și P. M. C., prin care a solicitat obligarea pârâtei ".-i pună la dispoziție autoturismul proprietate privată, să înainteze documentele ce au condus la măsura depozitării autoturismului… și să suporte consecințele materiale și morale aduse prin lipsirea de un bun proprietate privată…"
În motivarea cererii reclamantului a arătat că în fapt, in dimineața zilei de 28 martie 2013, autoturismul său, marca Matiz, parcat, fără a împiedica circulația pietonilor ori a vehiculelor, înaintea marcajului pietonal, a fost ridicat de către pârâta . a lăsa vreun indiciu. Reclamantul a apreciat că această măsură reprezintă un " abuz de drept"și nu respectă art.44 și art. 136,alin. (5) din Constituție. Astfel, acesta a arătat că prin lipsirea de autoturismul proprietatea privată i s-a adus o vătămare și o păgubire.
La data de 26.04.2013 reclamantul a depus o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată prin care a arătat că invocă ca temei juridic dispozițiile art. 52 din Constituție și a solicitat anularea hotărârilor Consiliului Local C. nr. 244/2009, 442/2005 ș.a., reiterând motivarea din cererea inițială.
O nouă cerere formulată de același reclamant a fost depusă la data de 14.06._, prin care a fost completată cererea de chemare în judecată cu un nou petit, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, iar prin precizarea înaintată prin poșta electronică la data de 27.06.2013 au fost dezvoltate motivele plângerii contravenționale și a cererii inițiale de investire a instanței.
Prin încheierea din data de 27.11.2013 s-a dispus disjungerea petitului având ca obiect plângere contravențională și formarea unui nou dosar. Măsura disjungerii s-a dispus și la termenul din data de 16.04.2014 cu privire la petitului având ca obiect anularea hotărârilor Consiliului Local C.. La același termen, instanța i-a pus în vedere reclamantului să precizeze cererea având ca obiect despăgubiri materiale și morale în ceea ce privește valoarea despăgubirilor solicitate, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru aferente.
Prin încheierea pronunțată la data de 14.05.2014 instanța a aplicat sancțiunea suspendării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 NCPC, cu motivarea că pasivitatea reclamantului în îndeplinirea obligației de a preciza câtimea obiectului cererii în pretenții, a cărei întindere nu poate fi apreciată de către instanță pentru a se stabili cuantumul taxei judiciare de timbru, ori competența, instanța este împiedicată în efectuarea unor demersuri procesuale necesare pentru normala desfășurare a procesului.
Măsura suspendării judecării cauzei a rămas definitivă prin decizia nr. 738/2014 din 11.06.2014 al Tribunalului D., prin care s-a dispus anularea recursului formulat de reclamant împotriva încheierii de suspendare menționate mai sus.
La data de 21.10.2014 și la data de 23.10.2014 au fost înregistrate cererile de repunere pe rol a cauzei formulate de către reclamant.
La acest termen de judecată instanța a dispus anularea cererii de repunere pe rol pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărârii și a supus dezbaterilor perimarea cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în prisma dispozițiilor legale aplicabile instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."
Textul de lege menționat reglementează sancțiunea procedurală a perimîrii ce determină stingerea procesului în faza în care se găsește, datorită rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege. Aceasta este edictată în interesul unei bune administrări a justiției, urmărind soluționarea cauzelor cu celeritate și degrevarea rolului instanțelor de dosare inactive, răspunzând unui interes general, cât și unui interes al părților, anume acela ca drepturilor lor să nu rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine.
Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării, decurgând din conținutul art. 416 alin. 1 Cod proc. civ., sunt: instanța să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac, pricina să fi rămas în nelucrare timp de șase luni, iar lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părților.
În ceea ce privește prima condiție, instanța constată că a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată, având ca obiect restituirea autoturismului proprietatea reclamantului și despăgubiri materiale și morale, cerere ce este supusă perimării.
Rămânerea cauzei în nelucrare presupune absența oricărui act de procedură în vederea judecării pricinii în intervalul prevăzut de lege. În materie civilă, termenul de perimare este de șase luni. Acest termen se calculează potrivit dispozițiilor înscrise în art. 181 alin. (1), pct 3. Cod proc. civ., deci se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții reclamante, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc, astfel încât pricina a rămas în nelucrare.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 14.05.2014, de când cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 N. Cod proc. civ.( din 2010) și că de la acea dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză este încheierea de suspendare a procesului determinată de pasivitatea reclamantului în îndeplinea obligației de evalua cuantumul despăgubirilor pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a formulat mai multe cereri de repunere pe rol, însă aceste cereri, nefiind însoțită de dovada îndeplinirii de către reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina sa și nici de dovada achitării taxei judiciare de timbru, nu au avut ca finalitate redeschiderea procesului.
Referitor la termenul de perimare, potrivit art. 417 Cod proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Din textul de lege menționat rezultă că legiuitorul a prevăzut un singur caz de întrerupere a termenului de perimare, dispunând că doar un act de procedură îndeplinit în vederea judecării procesului poate să aibă un efect întreruptiv al cursului perimării. Astfel, cererile de redeschidere a procesului formulate de reclamant trebuie să urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, acte de procedură care trebuie să fie însă valabil îndeplinite, întrucât un act nul sau anulabil nu poate avea nicun efect.
Ori, în prezenta cauza, aceasta cerință nu a fost îndeplinită: cererile de reluare a judecății nu au fost însoțite de dovada îndeplinirii de către reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina sa și nici de dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin urmare, instanța constată că de la data de 14.05.2015, când cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 Cod proc. civ. nu a mai fost îndeplinit în cauză niciun act de procedură care să aibă un efect întreruptiv al cursului perimării.
Totodată, instanța reține că, articolului 418 Cod proc. civ. stabilește în mod expres cazurile de suspendare a termenului de perimare. În primul caz, termenul de perimare este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea legală facultativă a judecății, în baza art. 413 Cod proc. civ., precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Ccursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au dus la suspendarea legală de drept a judecății pe temeiul art. 412 Cod proc. civ., dar numai dacă aceste fapte s-au petrecut în ultimele trei luni ale termenului de perimare. Un alt caz de suspendare a cursului perimării presupune existența unor împrejurări mai presus de voința părții care o împiedică să mai stăruie în judecată. Niciunul dintre aceste cazuri nu este incident în cauza de față. Prin urmare, termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat, iar lăsarea cauzei în nelucrare timp de mai mult de șase luni se datorează unor motive imputabile doar reclamantului.
În aceste condiții, instanța, în temeiul art. 420 din Noul Cod de procedură civila, va constata, din oficiu, perimarea cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.416 C.proc. civ., constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. M., domiciliat în Rm.V., ., ., ., județul V. în contradictoriu cu pârâții ., R. A. DE TRANSPORT C., P. L. A M. C., P. M. C..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
2 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1683/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 1440/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
