Contestaţie la executare. Sentința nr. 1366/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1366/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1366/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1366/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-Nicușor M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința din data de 23.01.2015, având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea POLIȚIA L. MUNICIPIUL C. cu sediul în C., ., nr. 22, județul D. în contradictoriu cu intimatul M. V. domiciliat în C., ., județul D. și terțul poprit T. C. cu sediul în C., .. 2, județul D., dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
La data de 11.03.2014 contestatoarea Poliția L. a Mun. C. a formulat contestație la executare împotriva înștiințării priind măsura popririi somației mobiliare și a încheierii nr. 255/13.02.2014 în dosarul de executare nr. 255/2013 de B. Asociați I. și I., prin care a fost somată să se conformeze titlului executoriu care îl constituie sentința civilă nr. 1818/25.09.2008 irevocabilă pronunțată de tribunalul D. și investită cu formulată executorie, la cererea creditorului M. V..
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că în fapt, prin înștiințarea privind măsura popririi înregistrată la Poliția L. a mun. C. cu nr. 3869/05.03.2014 i s-a adus la cunoștință de B. Asociați I. și I. că s-a dispus măsura popririi asupra conturilor pe care le are contestatoarea la T. C. până la concurența sumei de 9781,40 lei reprezentând 8650 lei creanță și 1131,40 lei cheltuieli de executare silită, la solicitarea creditorului M. V..
De asemenea, prin somația mobiliară emisă de B. Asociația I. și I. și înregistrată la Poliția L. a mun. C. cu nr. 3868/05.03.2014 a fost somată să se conformeze titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1818/25.09.2008 irevocabilă pronunțată de tribunalul D. și investită cu formulă executorie la cererea creditorului M. V., în sensul de a achita suma de 9781,40 lei reprezentând 8650 lei creanță și 1131,40 lei cheltuieli de executare silită.
Astfel, prin sent.civ.nr._.09.2008 tribunalul D. a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul "V. Ț." în calitate de reprezentant legal al salariaților – membrii de sindicat din cadrul Poliției Comunitare C. și a obligat pârâta Poliția Comunitară C. să acorde salariaților – membrii de sindicat din cadrul Poliției Comunitare C. suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 24.04.2005 – 25.09.2008, data pronunțării hotărârii.
Contestatoarea consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 OUG 71/2009 aprobată prin Legea 230/2011.
Având în vedere că la data obținerii titlului executoriu de către creditor era în vigoare forma inițială a OUG 71/2009, contestatoarea a procedat în luna martie 2010 la efectuarea plății primei tranșe din suma ce i se cuvenea.
Prin urmare, în cursul anului 2010, din totalul sumei de 3.106 lei, creditorului i-a fost achitată suma de 5230 lei, reprezentând un procent de 34% din totalul datorat, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. a OUG 71/2009.
Ulterior, prin OUG 45/19.05.2010 și Legea 230/2011, disp. art. 1 OUG 71/2009 au fost modificate, în sensul că s-a stabilit o altă perioadă de eșalonare a plății sumelor reprezentând drepturi de natură salarială și anume cea corespunzătoare anilor 2012, 2013 și 2014.
Contestatoarea a menționat că prima tranșă pentru anul 2014 a fost achitată creditorului în luna martie 2014, respectiv suma de 753 lei.
Mai mult, pin dispozițiile art. 1 alin. 2 OUG 71/2009 "se suspendă orice procedură de executare silită".
Chiar dacă nu ar fi fost menționată expres suspendarea oricărei forme de executare silită, executarea silită a unei instituții publice trebuie să urmeze procedura reglementată de OG 22/2002 modif.
Termenul curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Aceste norme speciale au prioritate față de normele generale din codul de procedură civilă privind executarea silită.
Mai mult decât atât, actele normative menționate mai sus au prevăzut modalitățile de plată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, au fost supuse controlului constituțional.
Măsura de eșalonare vizează interesul general public și se raportează la situații de urgență a căror reglementare nu putea fi amânată.
Potrivit art. 1 din protocolul adițional la CEDO, prin măsurile luate, nu se neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu se împiedică executarea acestora, astfel că plata sumelor solicitate de creditor prin titlul executoriu nu se poate face în prezent de Poliția L. a mun. C., instituție cu personalitate juridică înființată de autoritatea deliberativă a administrației publice locale a Consiliului Local C., instituție care este finanțată din bugetul Municipiului C. prin actul decizional al Consiliului Local C., respectiv prin hotărâre.
Astfel, dat fiind prevederile legale constituționale care interzis efectuarea plăților la alte termene decât cele prevăzute de OUG 71/2009, Consiliul Local C. nu poate aproba alocarea sumelor bănești solicitate de creditor, situația contrară fiind considerată o încălcare a legii, constituită ca infracțiune potrivit prevederilor legii bugetare.
În acest context, contestatoarea apreciază ca fiind prioritare dispozițiile OUG 71/2009 chiar dacă determină op amânare a plăților, întârzierea plăților către creditori prin compensată cu acordarea sumelor datorate reactualizate cu rata inflației.
Contestatoarea mai consideră că dispozițiile OUG 71/2009 nu sunt incompatibile cu CEDO ori cu Protocoalele adiționale la aceasta.
Având în vedere considerentele expuse, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare, anularea înființării privind măsura popririi, somației mobiliare, a încheierii nr. 255 emise la data de 13.02.2014 și a tuturor acte de executare emise în dosarul de executare nr. 255/2013 de B. Asociați I. și I..
A solicitat atașarea dosarului de executare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și urm. N.C.P.CIV., OUG 71/2009, OG 22/2001.
În baza disp. art. 223 și 411 N.C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
La dosar a depus în copie următoarele acte: înștiințarea privind înființarea popririi nr. 3869/05.03.2014, somația mobiliară nr. 3868/05.03.2014, încheierea nr. 255/13.02.2014, sent.civ.nr. 1818/2008, încheierea nr._/2013, documentele contabile din care reies sumele achitate creditorului în anii 2010, 2012, 2013 și 2014, delegație.
La data de 05.05.2014 creditorul M. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca inadmisibilă și nefondată.
A arătat este tardiv introdusă contestația la executare, întrucât așa cum rezultă din acțiune, somația a primit-o la data de 13.02.2014, iar acțiunea contestatoarei a fost depusă la data de 11.03.2014.
A mai arătat că drepturile salariale trebuie achitate integral și nu eșalonat invocând decizia nr. 4714/08.05.2013 pronunțată în dosarul_/215/2012 al Curții de Apel C..
Pe cale de consecință, având în vedere motivele enunțate mai sus, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată.
A atașat la întâmpinare Decizia Curții de Apel C. nr. 4714/08.05.2012 în dosarul nr._/215/2012.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare nr. 255/2013 al B. Asociați I. și I..
La data de 23.01.2015 Direcți Generală Regională a Finanțelor Publice C. în conformitate cu disp. art. 10 OUG 74/2013 privind unele măsuri de reorganizare a ANAF respectiv art. 23 HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF în numele și pentru T. C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
Deoarece actele contestate de Primăria mun. C. prin Primar sunt emise în dosarul de executare nr. 255/E/2013 de B. Asociați I. și I., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei C..
Este evident că pentru a avea calitate procesuală pasivă în cauză trebuie îndeplinită condiția privind încălcarea de către T. C. al unui drept al reclamantului.
Așa cum se observă din prima parte a contestației la executare, aceasta este împotriva actelor de executare emise de B. I. și I. și a căror anulare se solicită.
Contestatoarea nu aduce nici o critică Trezoreriei C., în raportul juridic dintre reclamanta Poliția L. a mun. C. și M. V. a precizat că T. C. nu datorează nici o sumă de plată debitorului, neavând calitatea de terț poprit în acest raport juridic.
Față de acest aspect, solicită respingerea contestației la executare formulată de contestatoare față de T. C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 – 208 C.P.CIV.
În baza disp. art. 223 C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Sentința nr. 1818/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost admisă in parte acțiunea, formulată de Sindicatul "V. Ț." reprezentant legal al salariaților membri de sindicat din cadrul Poliției Comunitare C. în contradictoriu cu pârâta Poliția Comunitară C., obligată pârâta să acorde reclamantului suplimentul postului in procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de bază, începând cu data angajării, dar nu mai înainte de 24.04.2005 și până la data de 25.09.2008, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Hotărârea anterior menționată reprezintă titlu executoriu, și a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2525/03.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel C..
Întrucât nu au fost executată de bunăvoie hotărârea, anterior menționată, la data de 17.12.2013 numitul T. C., a declanșat executarea silită.
B. Asociați I. și I. a format dosarul de executare nr. 255/2013 în cadrul căruia a emis încheierea din 17.12.2013 prin care s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului nr. 255/2013.
La data de 30.12.2013, prin încheierea din camera de consiliu nr._ pronunțată în dosarul_/215/2014 Judecătoria C. a admis cererea de încuviințare a executării silite cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 1818/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La data de 13.02.2014 s-a emis încheierea prin care au fost stabilite cheltuieli de executare in cuantum de 1131,40 lei.
La data de 13.02.2014 s-a emis somația mobiliară prin care i s-a pus in vedere debitoarei - contestatoare Poliția L. C. ca in termen de o zi de la comunicare să se conformeze titlului executoriu, in sensul de a achita creditorului T. C. suma de 9781,40 lei din care suma de 8650 lei reprezintă creanța și suma de 1131,40 lei, reprezintă cheltuieli de executare conform încheierii din data de 13.02.2014.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii contestației la executare invocată de intimatul M. V. prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a respectat termenul legal de 15 zile pentru introducerea contestației la executare, conform art. 714 Cod proc civ, termen ce se calculează de la data când contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care îl contesta, ori contestatoarei i-au fost comunicate somația, titlul executoriu, procesul verbal de cheltuieli de executare, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită și înștiințarea înființării popririi în data de 15.03.2014 ( filele 64, 65 dosar ) și a formulat contestația la executare în data de 10.03.2014, data poștei, deci în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit T. C. instanța constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
În dosarul de executare silită nr. 255/2013 s-a înființat măsura popririi asupra tuturor conturilor pe care debitoarea Poliția Municipiului C. le are deschise la T. C., această măsură fiind comunicată către T. C. în data de 03.03.2014 ( fila 62 dosar ) și către contestatoarea debitoare în data de 05.03.2015 ( fila 65 dosar ).
Prin urmare T. C. este parte în raportul juridic execuțional din dosarul de executare 255/2013 al B. I. și I., fiind terț poprit, și în consecință are calitate procesuală pasivă în contestația formulată de debitoare prin care se contestă și măsura de înființare a popririi.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În conformitate cu art. 622 alin. 1 Cod procedura civila, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, se arată în alineatul 2 din același articol.
În alineatul 3 din art. 622 Cod procedura civila, se precizează ca Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Conform art. 711 alin. 1 N C.pr.civ., Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Singurul motiv de contestație la executare invocat de către contestatoare privește incidența in speță a dispozițiilor din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare.
Criticile contestatoarei-debitoare privind incidența in speță a dispozițiilor OUG nr. 71/2009 sunt fondate.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Dreptul de a obține executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului civil și este garantat oricărei persoane prin art. 6 din Convenție ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei,_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. și D. c. României ,_/00).
Dreptul de acces la justiție nu este însă un drept absolut, fiind recunoscute limitări ale acestuia, în anumite condiții.
Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 ( cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Astfel, art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 statueaza că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
In preambulul actului normativ s-a motivat măsura dispusa prin consecința imposibilității menținerii echilibrelor bugetare si în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internaționale asumate de România în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, elemente ce vizează interesul public general si constituie situații de urgenta si extraordinare ce justifica aplicarea imediata.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr. 45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei. Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditorul a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului creditoarei de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
Instanța are in vedere și jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cauza D. și alții împotriva României din data de 4 septembrie 2012 CEDO a respins ca vădit neîntemeiate cererile reclamanților, prin care aceștia invocau incălcarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), prin aceea ca autoritățile interne (Ministerul Justitiei si Ministerul Finanțelor Publice), au refuzat sa pună de indata in executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante.
CEDO a apreciat ca echilibrul intre interesele reclamanților si interesul general al societatii a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului roman ca a refuzat sa execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natura patrimoniala. CEDO a apreciat ca eșalonarea plăților de către Guvern, in calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, in contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
CEDO si-a argumentat, totodată, decizia prin faptul ca reclamanții au primit pana in prezent o fracție semnificativa din sumele cuvenite si ca nu exista indicii ca Guvernul intenționează sa nu respecte calendarul plăților pentru viitor.
Asupra conformității OUG 71/2009 cu normele constituționale s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 14 aprilie 2010 s-a statuat că actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. S-a arătat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în nici un mod de Convenție.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al creditoarei), și apreciază că soluția care se impune a fi adoptată în cauză este aceea a admiterii contestatiei la executare prin care se solicita anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr. 54/2014 al B. Asociați I. și Ivanocivi, pentru motivele anterior expuse.
Instanța reține că debitoarea-contestatoare a respectat dispozițiile din OUG nr. 71/2009, in sensul că, așa cum reiese din copia ștatelor de plată aflate la filele 16-25, s-au achitat creditorului-intimat M. V. tranșele aferente anilor 2012 – parțial 2014. Astfel, pentru anul 2012 s-a achitat procentul de 5%, respectiv suma de 564 lei, pentru anul 2013 s-a achitat procentul de 10%, respectiv suma de 1208 lei, iar pentru anul 2014 s-a achitat una dintre cele patru tranșe, însumând 25%, respectiv 753 lei, urmând a se achita până la final și celelalte trei.
În condițiile in care debitoarea-contestatoare achită sumele datorate cu respectare dispozițiilor din OUG nr. 71/2009, instanța reține că acțiunea având ca obiect contestație la executare este întemeiată.
Ca o consecință a admiterii contestației la executare, instanța va dispune anularea executării silite însăși pornite în dosarul 255/2013 al B. ASOCIAȚI I. ȘI I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității introducerii contestației la executare invocată de intimatul M. V. prin întâmpinare.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit T. C..
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea POLIȚIA L. MUNICIPIUL C. cu sediul în C., ., nr. 22, județul D. în contradictoriu cu intimatul M. V. domiciliat în C., ., județul D. și terțul poprit T. C. cu sediul în C., .. 2, județul D..
Anulează executarea silită însăși pornită în dosarul 255/2013 al B. ASOCIAȚI I. ȘI I..
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2015.
PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.
Red. C.N.M
Tehnored. RCB/ 5 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Uzucapiune. Sentința nr. 1383/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
