Pretenţii. Sentința nr. 1440/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1440/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1440/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1440/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Ișlicaru
Pe rol, judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta O. M. M. și pe pârâta M. M., având ca obiect "pretenții".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal, pârâta, personal, prezenți și terțul intervenient O. P. și martorul propus de reclamantă, G. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "pretenții".
- prin serviciul registratură s-au depus la dosar de ambele părți note de ședință.
Instanța a pus în discuția părților prezente admisibilitatea cererii de intervenție în interes propriu.
Terțul intervenient O. P. solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de intervenție depusă la dosar.
Reclamanta O. M. M. arată că este de acord cu admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de terțul intervenient O. P..
Pârâta M. M. arată că nu este de acord cu privire la admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de O. P., învederând că acesta nu are mutație de C. și nu are nici un drept să persecute persoana sa și familia sa. Precizează că dorește să fie lăsată în pace deoarece este bătrână și bolnavă iar fiul său are piciorul în ghips. Arată că O. P. a aruncat pe poteca pe care circulă un pom pentru ca băiatul să se împiedice. Învederează că intervenția nu este fondată.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de terțul O. P., instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă, astfel că admite în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
Reclamanta O. M. M. arată că martorul S. M. a decedat dar nu este în măsură să depună la dosar copie de pe actul de deces al acesteia.
Conform art.318 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a identificat martorul G. M. și potrivit art.321 alin.1 din Noul Cod.pr.civilă a procedat la audierea martorului prezent, după luarea jurământului în formula prevăzută de art. 319 alin. 6 Noul Cod de procedură civilă, răspunsurile fiind consemnate în declarația luată, declarație atașată la dosarul cauzei.
Instanța a pus în vedere reclamantei să depună la dosar declarațiile de la poliție.
Reclamanta O. M. M. depune la dosar copie de pe declarațiile date de G. M. și S. M. D. date la secția 3 poliție. Comunică pârâtei un exemplar al înscrisurilor depuse la dosar în data de 28.01.2015, care se regăsesc la filele 211-230 plus copii de pe declarațiile date la poliție de G. M. și S. M. D..
Pârâta M. M. depune la dosar un memoriu de 6 file.
Interpelată fiind de instanță, reclamanta O. M. M. arată că nu mai insistă în audierea martorului propus pentru înlocuirea martorului decedat, S. M..
Intervenientul O. P. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtei și audierea celor doi martori indicați în cuprinsul cererii de intervenție în interes propriu.
În ceea ce privește probele solicitate de intervenientul în interes propriu, instanța încuviințează acestuia doar proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, având în vedere motivele cererii de intervenție, apreciind că celelalte probe, respectiv proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială, sunt inutile față de motivele invocate în cuprinsul cererii de intervenție.
În temeiul art.244 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a declarat cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Nemaifiind cereri de formulat si întrucât părțile au declarat că sunt de acord ca dezbaterea fondului cauzei să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art.392 alin.1 din Noul Cod de procedură, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei .
Reclamanta O. M. M. a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata contravalorii ochelarilor de vedere și la plata de daune morale pentru că a fost bătută de pârâtă precum și la plata cheltuielilor de judecată. A solicitat admiterea cererii de intervenție în interes propriu așa cum a fost formulată.
Pârâta M. M. a solicitat respingerea acțiunii, învederând că nu a fost vorba de nici o bătaie, nu s-au furat ochelarii iar reclamanta a chemat toată . a solicitat cheltuieli de judecată.
Totodată a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu învederând că ea nu a amenințat pe nimeni, din contră, a fost amenințată de intervenient. A solicitat instanței să aibă în vedere memoriile pe care le-a depus la dosarul cauzei.
Intervenientul O. P. a solicitat admiterea cererii principale și a cererii de intervenție în interes propriu, așa cum au fost formulate. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 alin. alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 02.06.2014, sub nr._, reclamanta O. M. M. a chemat în judecată pe pârâta
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 1357 Cod civil.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar a depus note scrise intitulate ,,memoriu și contestație ca ordonanță președințială”, în care a solicitat respingerea acțiunii și să fie lăsată în pace de reclamantă, cu motivarea că nu au existat neînțelegeri între ea și reclamantă, iar reclamanta o amenință și o insultă pe ea și copii.
La solicitarea instanței, pentru lămurirea acestor solicitări, pârâta a declarat ca nu formulează cerere reconvențională, ci doar apărări în sensul de a fi lăsată în pace de reclamantă.
La data de 03.12.2014, în cauză a formulat intervenție în interes propriu O. P., soțul reclamantei, solicitând obligarea pârâtei la plata către intervenient a sumei de 1 leu, cu titlu de despăgubiri pentru calomnie și insultă la adresa sa, săvârșite prin memoriile depuse în prezenta cauză.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și testimonială.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
I. Asupra cererii principale.
Din probele administrate – înscrisuri și declarațiile martorilor audiați (T. A., B. M. și G. M. (fila257) - rezultă că între părți au existat diverse neînțelegeri legate de ieșirea din indiviziune asupra imobilului succesoral și folosința imobilelor proprietatea acestora, aflate în aceeași curte, neînțelegeri care au degenerat ajungând la plângeri penale.
Reclamanta a indicat ca temei de drept al cererii de despăgubiri, art. 1357 cod civil (din 2009), privind răspunderea delictuală pentru fapta proprie.
Instanța reține că faptele pentru care reclamanta solicită antrenarea răspunderii pârâtei – lovirea sa de către pârâtă și smulgerea unor șuvițe de păr - au fost săvârșite în anul 2012, deci după . noului Cod civil (01.10.2011), iar potrivit art. 5 alin.1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil), ,,Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
Pentru angajarea răspunderii delictuale invocată de reclamantă este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1349 din Codul civil o atingere ilicită, o vinovăție, un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între ele.
Astfel, ,,(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
Potrivit art. 72 din Codul civil, „orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75”.
În art. 252 din Codul civil se arată că „orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică”.
Totodată, art. 75 din același act normativ stabilește că „nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune (secțiunea a III-a – „Respectul vieții private și al demnității persoanei umane”) atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune”.
Din probele administrate rezultă ca la data de 06.11.2012, în urma unei dispute între părți, pârâta a lovit-o pe reclamantă și i-a smuls șuvițe de păr, leziuni confirmate de certificatul medico-legal nr. 2389/A2 din data de 07.11.2012 eliberat de Institutul de medicină legală C. (fila 33), dar și de sentința penală nr.3180 din data de 10.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în cauza având ca obiect plângere împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală (filele 7-9 din dosar).
Astfel, având în vedere cercetarea penală efectuată în baza plângerii penale formulate de reclamanta din prezenta cauză împotriva pârâtei M. M., prin sentința penală menționată mai sus s-a reținut definitiv că la data de 06.11.2012, în jurul orelor 3,30, petenta O. M. M. a observat-o pe intimata M. M. în timp ce turna o substanță necunoscută la o viță de vie și la o salcie. Petenta O. M. M. a mers la locuința sa, a luat o sticlă cu apă și a pus la plantele menționate mai sus.
În timp ce petenta uda plantele, intimata a lovit-o cu palma peste față, i-a smuls părul din cap și i-a luat o pereche de ochelari pe care a refuzat să-i restituie.
Declarația petentei se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal nr. 2389/A2/07.11.2012 emis de IML C., din care rezultă că medicii au constatat parietal stânga lipsă capilară și o echimoză violacee pe arcada zigomatică dreapta.
Incidentul a fost observat de martorele S. M. și G. M. care, fiind audiate, au arătat că au auzit strigăte și le-au văzut pe părți certându-se.
Ulterior, petenta a relatat martorelor tot incidentul și le-a arătat șuvițe de păr smulse de intimată. De asemenea, martorele au observat echimoze la nivelul obrazului petentei. Martorele au precizat și că, anterior conflictului, petenta purta ochelari pe care ulterior nu i-a mai avut.
Conform sentinței penale, intimata M. M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a precizat că se află în relații de dușmănie cu petenta.
Având în vedere actele premergătoare efectuate, instanța penală a constatat că intimata M. M. are o atitudine nesinceră, urmând ca atitudinea sa să fie avută în vedere în situația în care vor mai exista conflicte.
Totodată, instanța a apreciat întemeiate concluziile Ministerului Public în sensul lipsei pericolului social al faptelor, atrăgând atenția intimatei asupra comportamentului necorespunzător.
Instanța a avut în vedere aceleași aspecte, respectiv lipsa antecedentelor penale, calitatea de pensionară, vârsta de 60 ani, starea conflictuală dintre părți, însă aceste circumstanțe nu vor fi apte să justifice în viitor o soluție de netrimitere în judecată, dacă intimata va persista în comportamentul agresiv.
Instanța constată că, în speță, prin faptele de lovire și smulgere a părului, pârâta a încălcat dreptul reclamantei la integritate fizicăși sănătate, ocrotit de prevederile art. 252 din Codul civi și garantat de art. 22 alin.1 din Constituția României, provocându-i suferință fizică, dar și psihică, determinată de durerea pe care o implică leziunile.
Totodată, prin aceste fapte, a fost afectat și dreptul reclamantei la demnitate, proclamat în art. 72 alin. 1 din Codul civil, enunțat mai sus.
Față de gravitatea leziunilor, determinată în raport cu zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, conform certificatului medico-legal (o zi), precum și față de faptul că reclamanta a suferit două astfel de leziuni, instanța apreciază că echivalentul acestor suferințe fizice și psihice (daune morale) este în cuantum de 2.000 lei.
În ceea ce privește cererea pentru plata sumei de 500 lei, contravaloarea ochelarilor de vedere, instanța constată ca reclamanta nu a făcut dovada acestui prejudiciu, respectiv a valorii ochelarilor, astfel cum impune art. 249 Cod procedură civilă.
Față de motivele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va admite acțiunea în parte și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
II. Cu privire la cererea de intervenție principală formulată de intervenientul O. P., instanța constată că nu este fondată, deoarece susținerile acestuia privind încălcarea demnității sale prin memoriul depus de pârâtă în prezentul dosar nu au fost dovedite conform art. 249 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța reține că demnitatea unei se naște din aprecierea altor persoane față de aceasta, iar conform art. 30 alin. 6 din Constituția României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
Cu privire la afirmațiile făcute de pârâtă în memoriile depuse în dosarul de față, instanța reține, pe de o parte, ca despre aceste memorii au luat cunoștiință doar reclamanta și de la aceasta, soțul său, intervenientul, iar prin aceste afirmații nu se poate considera ca aprecierea altor persoane despre intervenient este rea și defavorabilă intervenientului.
Mai mult, afirmațiile trebuie să fie de natură a atrage oprobiul public
Prin urmare, demnitatea intervenientului nu a fost afectată, iar simpla afirmație subiectivă și care nu pare a fi demnă de luat în seamă, făcută într-un cadru restrâns, dosarul de față nefiind la dispoziția publicului fără legătură cu cauza, nu afectează demnitatea unei persoane. Această afirmație nici nu a avut efecte sociale în privința intervenientului.
Pentru aceste motive, va respinge cererea de intervenție ca nefondată.
Deși, față de prevederile art. 354 Cod procedură civilă, reclamanta ar fi îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta nu a făcut dovada acestor cheltuieli, conform art. 249 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta O. M.-M., CNP_, domiciliată în C., ..123, județul D., în contradictoriu cu pârâta M. M., CNP_, domiciliată în C., .. 123A, județul D..
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
Respinge cererea pentru plata sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea ochelarilor.
Respinge cererea de intervenție principală formulată de intervenientul O. P., CNP_, cu reședința în C., ..123, județul D..
Respinge cererea reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
Președinte, Grefier,
Redactat jud.L.N./Tehnored.gref. D.I./ 5 Ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1409/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 1441/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
