Uzucapiune. Sentința nr. 1383/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1383/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1383/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1383/2015
Ședința publică de la 04.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M.-D. M.
Grefier J. A.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, privind reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâta Primăria M. C. și intervenienții D. Ș. și D. E., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
INSTANȚA
La data de 28.06.2013, reclamantul B. A. a formulat acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată asupra imobilului constând în teren în suprafață de 100 mp situat în C., ., jud.D., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului C..
Reclamantul a arătat că posesia asupra terenului a fost începută de către autorii B. N. și B. I. în anul 1946 când au cumpărat de la numiții M. și F. C. suprafața de 300 mp situată în C., .) nr. 4( actual ne. 6), potrivit actului de vânzare autentificat la Tribunalul D..
De la data decesului autorilor reclamantului, B. N. și B. I., reclamantul a fost cel care a exercitat posesia asupra acestei suprafețe de teren fără ieșire la stradă..
A precizat că asupra suprafeței de teren de 100 mp posesia a fost utilă, aceasta nefiind afectată de vreun viciu, ci dimpotrivă în cauza posesia a fost exercitată continuu, neîntrerupt, pașnic, public, sub nume de proprietate și pentru sine, nu pentru altul, neechivocă.
A menționat că atât autorii cât și reclamantul au plătit și plătesc încontinuare impozitele și taxele locale pentru întreaga suprafață de teren, inclusiv pentru cei 100 mp ce fac obiectul prezentei acțiuni.
În scop probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, expertiza în specialitate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1890 cod civil și art. 1859 și urm. Cod civil.
În ședința publică din data de 29.01.2014, instanța a luat act de precizarea cadrului procesual pasiv în sensul că se va concepta în cauză în calitate de pârât M. C. prin Primar, în loc de Primăria Municipiului C. și a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială și expertiza tehnică în specialitatea topografie.
În ședința publică din data de 30.04.2014, in cauză au fost audiați martorii Zmafir M. și A. G..
La data de 19.05.2014, numiții D. Ș. și D. E. au formulat cerere de intervenție principală solicitând să se constate că o poțiune din terenul de 100 mp pentru care se cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, și anume numai suprafața de 35 mp situată în prezent în C., . este proprietatea lor, în baza Ordinului Prefectului Jud.D. nr. 147/15.05.2012 și să se respingă acțiunea reclamantului.
În motivare, au arătat că reclamantul nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin prescripție achizitivă, întrucât pentru porțiunea de teren de 450 mp reprezentând curtea casei sale, deține acte de proprietate autentice.
Precizează că pentru terenul de 35 de mp pe care reclamantul dorește
să-l includă în cel de 100 mp pe calea acțiunii de față, posesia acestuia nu a avut caracteristicile cerute de art. 1847 Vechiul Cod civil.
A menționat că este vorba despre terenul amplasat între punctele 39-41-42-70-39 pe schița anexată, parte din fosta proprietate a numitului I., al cărui imobil a fost preluat de Stat în baza Decr. 92/1950.
Posesia reclamantului asupra terenului de 35 mp a fost întreruptă de un terț care i-a tulburat-o în repetate rânduri, ultima data în anul 2006.
La data de 17.12.2012 a operat și întreruperea civilă a prescripției, în sensul art. 1865 pct. 1 Cod civil Vechi întrucât reclamantul a fost chemat în judecată pentru revendicarea terenului în suprafață de 35 mp despre care face vorbire în cuprinsul cererii.
Intervenienții au arătat că pentru imobilul ce le-a fost preluat de Stat și demolat în perioada comunistă, în temeiul legilor fondului funciar li s-a acordat compensare și terenul în suprafață de 35 mp situat în .(fost nr. 8) jud.D..
În baza Hotărârii Comisiei Locale C. nr. 16/15.12.2011 și a Hotărârii nr. 215/03.05.2012 a Comisiei Județene, s-a emis Ordinul Prefectului nr. 147/15.05.2012 care constituie titlu de proprietate al numiților D. pentru teren.
Au precizat că acest teren este unul fără acces direct la calea publică, el se află situat în spatele curții imobilului din C., ., proprietarii imobilului respectiv fiind fiica lor B. E. și B. V..
Astfel, în anii 90 B. și P. s-au judecat pentru acest teren, dar situația a rămas nedecisă din punct de vedere juridic.
Ulterior B. a ocupat terenul până în anul 2006, în anul 2006 posesia lui a fost tulburată de P. A., acesta din urmă a demolat gardul pe care-l edificase B. și a ocupat terenul.
Plusul de suprafață fată de acte de 41 mp, respectiv 35 mp din măsurători, este delimitat în schița anexată la raportul de expertiză amintit de punctele 39-38-41-42-70-39, se găsește în partea de sud-est a proprietății pârâtului, având 8,64 m pe latura de Sud, 3,99 m pe latura de Est, iar pe latura de N 5,12 m între punctele de 41-38 și 3,13 m între punctele 38-39 (fiind un punct de frângere pe latura de Nord). Practic, pârâtul B. A. ar fi trebuit să –și retragă gardul pe linia punctelor 39-70, care ar trebui să fie hotarul dintre proprietăți.
Printr-o expertiză tehnică judiciară specialitatea cadastru - topografie întocmită de ing. I. M. s - a concluzionat că reclamantul B. Aleaxandru are acte de proprietate pentru suprafața de 450 mp - 300 mp dobândiți prin actul de vânzare din 25.11.1946 și 150 mp prin act de vânzare din 15.03.1948.
Au precizat că pârâții plătesc taxele și impozitele locale pentru terenul despre care se face vorbire.
Au înțeles să-și întemeieze cererea de intervenție principală pe prezumția puterii de lucru judecat dată de considerentele sentinței civile nr._ din 09.07.2010 a Judecătoriei C. și ale deciziei civile nr. 2162 din 25.11.2010 a Tribunalului D.- hotărâri judecătorești pronunțate în dosarul nr._/215/2009.
Puterea de lucru judecat constituie un efect important al unei hotărâri judecătorești, ca act jurisdicțional emanând de la o putere publică a statului, trăsătură ce o deosebește în mod fundamental de alte acte juridice.
Părțile sunt obligate să se supună lucrului judecat, executând obligațiile stabilite în sarcina lor și nemaiputând provoca o nouă judecată pe aceleași aspecte, iar terții, deși străini față de procedura judiciară și de rezultatul acesteia, nu au voie să ignore actul jurisdicțional decât în măsura în care fac dovada celor statuate.
Au arătat că efectele sentinței nr._/2010 se reflectă în mod direct asupra reclamantului din prezentul litigiu cu valoarea prezumției legale a lucrului judecat conform art. 1200 alin.4 Cod civil Vechi, motiv pentru care trebuie ținut cont de ele și în cauză de față.
În același sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia civilă nr. 2351/14.03.2007, speță care a implicat analizarea efectelor hotărârilor judecătorești față de părți și față de terți.
În drept au invocat prevederile art. 551, 552, 553 și 555 NCCiv coroborat cu dispozițiile art. 35 Ncpciv.
La data de 14.05.2014, expertul desemnat în cauză a depus raportul de expertiză în specialitatea topografie.
În ședința publică din data de 09.07.2014, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții D. Ș. și D. E. și a dispus efectuarea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria C. pentru a înainta în fotocopie, dosarele nr.4121/P/08.06.2006 și nr._/P/2006 care conține plângerile lui B. A. pentru tulburare de posesie.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Uzucapiunea, invocata in cauza de fata drept temei juridic al actiunii, reprezinta un mod originar de dobândire a proprietatii, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui bun imobil, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra bunului imobil in temeiul si în conditiile prevazute de lege .
Conform art.1837 Cod civil, prescriptia constituie un mijloc de a dobandi proprietatea, fiind fondata pe faptul posesiunii (art. 1846 alin.1 Cod civil).
Potrivit art. 1846 alin. 2 C.civ. posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru, iar art. 1854 C.civ. prevede că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.
Existența posesiei este subsumată întrunirii cumulative a celor două elemente ale sale: material, corpus, ce presupune contactul direct, efectiv cu bunul, respectiv psihologic, animus, ce se caracterizează prin voința celui care stapânește bunul de a se comporta ca un proprietar sau ca titular al unui alt drept real.
Acest element psihologic există atât în situația in care această conduită își are izvorul in convingerea sinceră a posesorului, că este titularul dreptului real, cât și atunci când știe sau trebuia să știe că nu are această calitate, de aici rezultând distincția intre posesia de bună-credință și cea de rea-credință.
Potrivit art 1846-1847 C.Civ. pentru a opera dobândirea proprietății prin uzucapiune se cer îndeplinite anumite condiții: posesia să fie continuă-posesorul să o exercite în mod regulat, fără intermitențe anormale; posesia să fie neîntreruptă;posesia să fie netulburată, să nu fie fondată sau conservată prin acte de violență, în contra sau din partea adversarului; posesia trebuie să fie publică-să nu fie exercitată în ascuns de adversarul său, încât acesta să nu fie în stare de a putea să o cunoască; posesia trebuie să fie exercitată sub nume de proprietar.
Pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani posesorul trebuie să fi exercitat o posesie utilă( adică neafectată de vreun viciu) asupra imobilului în discuție și care să respecte toate condițiile impuse de art 1847 C.Civ iar posesia să se fi exercitat pe o perioadă de minim 30 de ani, indiferent dacă posesorul a fost de bună credință sau de rea credință.
Reclamantul B. A. deține acte de proprietate pentru suprafața de 450 mp astfel: 300 mp dobândiți prin actul de vânzare din 25.11.1946 și 150 mp prin act de vânzare din 15.03.1948.
Reclamantul nu a dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă asupra terenului în litigiu, întrucât posesia acestuia nu a avut caracteristicile cerute de art. 1847 Vechiul Cod civil.
Astfel posesia reclamantului asupra terenului în cauză a fost întreruptă în repetate rânduri de mai multe persoane.
Chiar reclamantul a formulat plângere penală împotriva lui P. A. pentru tulburare de posesie întocmindu-se dosarele nr.4121/P/08.06.2006 și nr._/P/2006 la P. de pe lângă Judecătoria C. .
Reclamantul a chemat în judecată și pe numiții B. V. și B. E. într-un litigiu având ca obiect revendicare, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar ( Dosar nr_/215/2009).
La data de 17.12.2012 reclamantul a fost chemat în judecată pentru revendicarea terenului în suprafață de 35 mp despre care face vorbire în cuprinsul cererii.
Ca urmare instanța reține că posesia reclamantului nu a avut caracteristicile cerute de art. 1847 Vechiul Cod civil motiv pentru care va respinge acțiunea.
În ceea ce privește cererea de intervenție instanța reține următoarele:
În baza Hotărârii Comisiei Locale C. nr. 16/15.12.2011 și a Hotărârii nr. 215/03.05.2012 a Comisiei Județene, s-a emis Ordinul Prefectului nr. 147/15.05.2012 care constituie titlu de proprietate al intervenienților D. pentru suprafața de teren de 35 mp situată în C., ..
Acest teren este unul fără acces direct la calea publică, se află situat în spatele curții imobilului din C., . și face parte din terenul asupra căruia reclamantul solicită să i se constate dreptul de proprietate .
Ca urmare instanța constată întemeiată cererea de intervenție și în consecință o va admite.
Fiind în culpă procesuală, conform art. 453 N. C.p.civ., instanța va obliga reclamantul să plătească intervenienților suma de 1300 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. A. cu domiciliul în C., ., jud.D., în contradictoriu cu pârâta M. C. prin Primar și intervenienți D. Ș. și D. E. cu domiciliul în C., . nr. 64, ., ..
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți D. Ș. și D. E..
Obligă reclamantul către intervenienți la plata sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată .
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04.02.2015
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM
Teh.JA
6ex/05.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1366/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1415/2015.... → |
|---|
