Pretenţii. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 9790/215/2015
ROMÂNIA - pretenții-
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 16.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul I. G. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care învederează instanței că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, pct. 3 Noul cod de procedură civilă.
Nefiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta retine cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.04.2015 sub nr._ reclamantul S. C. Județean de Urgență C., a chemat în judecată pe pârâtul I. G. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de
1 919, 96 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în fapt, numitul I. G. M., a fost internat în Chirurgie-Inf. a Spitalului C. Județean de Urgență C. în perioada 09.08._12, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1 919, 96 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de 998 și 999 C.civ. precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Reclamantul a mai arătat că spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către C.A.S. D..
Mai arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale .
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora., iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul/a a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
De asemenea, arată că angajarea răspunderii civile a autorului faptei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului cauzat Spitalului C. de Urgență C. reprezentat de contravaloarea zilelor de spitalizare: existența unor fapte ilicite prin încălcarea prevederilor art. 184 alin. 1 și 3 C.p., existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (contravaloarea zilelor de spitalizare), precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat .
În drept, au fost invocate prevederile art. 998 și 999 C.civ., art. 112 C.p.civ. și art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În susținerea acțiunii a fost depus la dosar, în xerocopie, decont de cheltuieli.
La data de 27.05.2015 s-a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor catre pârâta in temeiul art.201 alin 1 ncpc cu mentiunea ca are obligatia de a depune intâmpinare conf.art.165 ncpc sub sanctiunea prevazuta de art.208 alin 2 ncpc ,pârâta nedepunând întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În perioada 09.08._12, pârâtul I. G. M. a fost internată de urgența la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a faptului că a fost victima unei agresiuni, beneficiind de asistență medicală de specialitate, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli, existent la dosar (fila 6).
În drept, potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordată.
În speță, reclamantul invocat și prevederile art. 1357-1358 C. civ., în temeiul cărora solicită atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, căreia îi atribuie o faptă ilicită, constând în lipsa sa de diligență în stabilirea persoanei vinovate de producerea agresiunii, în urma căreia reclamantul se consideră prejudiciat, prejudiciul constând în contravaloarea serviciilor medicale prestate acestuia și cuantificate la suma de 1916,20 lei, sumă pe care nu a putut-o recupera de la cel vinovat de producerea agresiunii.
Instanța reține că, potrivit art. 1357 -1358 N.c. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din aceste dispoziții legale, se reține că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: fapta ilicită; cauzarea unui prejudiciu; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat; vinovăția făptuitorului; inexistența unei cauze care să înlăture caracterul ilicit al faptei sau vinovăția făptuitorului.
În materie delictuală, fapta ilicită atribuită unei persoane trebuie să constea în încălcarea unei obligații legale generale și anume a aceleia de neminem laedere, obligație care se consideră încălcată în momentul dovedirii faptului pozitiv prejudiciabil contrar, respectiv lezarea unuia dintre subiecții pasivi nedeterminați.
Fapta ilicită pe care reclamantul o atribuie pârâtului constă în nedepunerea diligențelor cu privire la identificarea persoanei prin fapta căreia, aceasta a suferit ., însă se constată că nu există o obligație legală generală pe care pârâta să o fi încălcat, nici măcar derivând din încălcarea dispozițiilor art. . 1357 -1358 N. C. civ. Poziția pasivă a pârâtei față de autorul faptei ilicite se subscrie dreptului constituțional prev. de art. 26 alin. 2 și nu poate constitui prin ea însăși temei al răspunderii pe acest teren. Rolul activ al instanței de judecată nu poate substitui minima diligență a reclamantului în acest sens.
În plus, instanța reține că, potrivit art. 87 alin. (3) și art. 92 din Legea nr. 95/2006, acordarea primului ajutor calificat, precum și acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, se efectuează în regim public, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului și nu poate fi efectuată în scop comercial.
De asemenea, conform art. 170 alin. (1) orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică. După stabilizarea funcțiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil.
În acest context al reglementării legale, pârâtul avea, așadar, dreptul de a beneficia de asistență medicală de urgență de la reclamant, iar utilizarea unui drept, câtă vreme nu s-a făcut dovada deturnării dreptului de la rațiunea sa juridico-socială care să ducă la ideea unui abuz de drept, nu poate echivala cu o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Faptul că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, nu impietează asupra obligației spitalului de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital.
Aceasta deoarece nici o dispoziție legală nu prevede că dreptul persoanei vătămate, de a beneficia de asistență medicală de urgență ar fi condiționat de identificarea făptuitorului sau că în cazul neidentificării acesteia costul cheltuielilor de spitalizare se suportă de către beneficiarul îngrijirilor medicale și, cu atât mai puțin în temeiul răspunderii civile delictuale de drept comun.
Prin urmare, așa cum s-a arătat de către instanță mai sus, nu poate fi reținută, prin prisma art. 1357 -1358 N.C. civ. în sarcina pârâtei obligația de identificare a persoanei care a agresat-o, astfel încât să fie îndeplinită condiția faptei ilicite de care se prevalează reclamantul.
Altfel spus, deși reclamantul a încercat un prejudiciu prin nerecuperarea cheltuielilor medicale antrenate de asistența medicală acordată pârâtei, acest prejudiciu nu este urmarea unei fapte ilicite a pârâtului, astfel încât este superfluă analizarea unui raport de cauzalitate între cele două, precum și a aspectului subiectiv.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiată cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE
Respinge cererea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul I. G. M., cu domiciliul în com. Ișalnița, .. 44, jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică în data de 16.09.2015
P., GREFIER
R.-M. T. L. V.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9994/2015.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
