Pretenţii. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 9868/215/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.- judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul O. D., având ca obiect ”pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul asistat de av. V. C., lipsind reprezentantul reclamantului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect ”pretenții”.
Av. V. C., pentru pârât, depune delegație.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) Cpciv., este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța pune în discuție probele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată și de către pârât prin întâmpinare.
Av. V. C., pentru pârât, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse. Arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către reclamant.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă putând duce la soluționarea cauzei.
Av. V. C., pentru pârât, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile acordă cuvântul asupra fondului.
Av. V. C., pentru pârât, având cuvântul, a solicitat respingerea acțiunii, precizând că pârâtul este victima unui accident de circulație, nefiind cel care a adus daune altei persoane, totodată, acesta este asigurat, iar dacă ar fi obligat la plata sumei din acțiune, s-are face o dublă plată. De asemenea, precizează că nu există nicio lege care să oblige persoana vătămată să depună plângere penală împotriva făptuitorului. Arată că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată. Depune note scrise.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile deduse judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.04.2015, reclamantul S. C. Județean de Urgentă C. a chemat în judecată pe pârâtul O. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.603,73 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu acordarea serviciilor medicale.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 09.07.2012 pârâtul a fost internat la secția C.. BMF, în perioada 09.07.-16.07.2012, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost de 1.603,73 lei, ce nu a fost achitată până în prezent, fiind astfel întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzută de dispozițiile art. 998, 999 C.civil și dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 ”pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalul, in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată .
De asemenea, reclamantul a mai precizat că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu servicii medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor sau accidentelor rutiere, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speța de față S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția autorului agresiunii, chiar și numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior promovării acțiunii in instanța, astfel că se poate prezuma ca pârâtul își recunoaște culpa prevăzută de dispozițiile art. 998-999 C.civ, constatând in omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art. 313 din Legea nr.95/2006.
Totodată a specificat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită care constă in neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea nr. 5/2006; prejudiciul cauzat unității care constată in contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării; raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și de prejudiciul produs, in momentul săvârșirii faptei.
De asemenea, a menționat că suma pretinsă cu titlu de despăgubire reprezintă o creanță bugetară.
În drept, reclamantul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 998, 999 C.civil, art. 112 C.proc.civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus, în scop probator, decontul de cheltuieli.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25.05.2015, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În apărare, pârâtul a susținut, în esență, că la data de 09.07.2012 a fost victima unui accident rutier, în urma căruia a fost internat timp de 7 zile prin Serviciul de Urgență din cadrul Spitalului de Urgență nr. 1 C., iar Casa de Asigurări de Sănătate trebuia să deconteze spitalului cheltuielile de spitalizare.
Pârâtul a mai arătat că respectivele cheltuieli de spitalizare, în cazul unui accident de circulație rutieră, constituie prejudiciu direct, cauzat victimei și un prejudiciu indirect al prestatorului de servicii medicale, precizând, de asemenea, că este asigurat în sistemul de sănătate publică încă din anul 2004, efectuând toate plățile către instituțiile abilitate.
Pârâtul a invocat dispozițiile art. 313 alin. 1, 220 și 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
La dosarul cauzei, pârâtul a depus, în scop probator, adeverința nr. 321/15.05.2015 eliberată de METRO C., biletul de ieșire din spital, Rezoluția din data de 02.10.2012 dispusă în dosarul nr. 8686/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În perioada 09.07.-16.07.2012, pârâtul O. D., a fost internat la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a unei agresiuni, beneficiind de asistenta medicala de specialitate, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli, existent la dosar (fila 7).
În drept, potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 1357 Cod civil, aplicabile conform art. 103 din Legea 71/2011, condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicita reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle în legătura de cauzalitate cu fapta ilicita în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale si constă în atitudinea de voință si conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.
În speță, instanța constată că nu se poate reține în sarcina pârâtului existența faptei ilicite pretins a fi săvârșite, întrucât actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina pârâtului - victimă a unei agresiuni, obligația de a face dovada că a fost victima unei agresiuni pentru a beneficia de servicii medicale, obligație prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului.
Instanța nu poate reține susținerea reclamantului în sensul că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția agresorului, respectiv să solicite tragerea la răspundere penală a celui care a agresat-o, întrucât legea penală conferă facultatea, iar nu obligația victimei unei agresiuni de a formula plângere prealabilă împotriva agresorului, lăsând deci la aprecierea persoanei vătămate să solicite tragerea la răspundere penală a agresorului, având în vedere gradul de pericol social relativ scăzut al acestor fapte.
Ca atare, având în vedere că nu există faptă ilicită, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, nu se mai impun a fi analizate celelalte condiții.
În consecință, pentru considerentele expuse, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale institute de art. 1357 Cod civil, instanța constată ca cererea introdusa de reclamant este neîntemeiată.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant ca si temei juridic al cererii a principiului îmbogățirii fără justă cauză, instanța arată că acesta nu poate primi eficiență câtă vreme legea oferă calea unei acțiuni directe pentru recuperarea diminuării patrimoniale generată de suportarea costurilor de spitalizare împotriva persoanei care a săvârșit fapta ce a generat o daună sănătății unei alte persoane asigurată, principiul îmbogățirii fără justă cauză excluzând răspunderea civilă delictuală.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgența C. în contradictoriu cu pârâtul O. D. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., cod fiscal_, cont bancar RO19TREZ2915005XXX000154 în contradictoriu cu pârâtul O. D. (CNP:_), domiciliat în C., .. 80, ., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.09.2015.
Președinte, Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red. C.F.D./Tehnored. D.G
4 ex/06.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
