Pretenţii. Sentința nr. 3973/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3973/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 3973/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 3973/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier -A.-E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanta T. N. în contradictoriu cu pârâta R. E., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat Presacar M. –E. și avocat A. G. A. pentru pârâtă, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul apărătorilor părților asupra competenței instanței și duratei estimative a procesului.
Avocat Presacar M. –E. pentru reclamantă, având cuvântul învederează instanței că Judecătoria C. este competentă general ,material și teritorial cu spoluționarea prezentei cauze și estimează durata procesului la 3 luni.
Avocat A. G. A. pentru pârâtă, având cuvântul învederează instanței că Judecătoria C. este competentă general material și teritorial cu soluționarea cauzei și estimează durata procesului la 3 luni.
În temeiul art. 131 Cod proc.civ., instanța verifică si stabilește că este competenta general, material si teritorial cu soluționarea cauzei.
În temeiul art. 238 Cod proc.civ. având în vedere complexitatea cauzei, raportat la obiectul acesteia si probatoriul ce se solicită a fi administrat, instanța estimează la 3 luni, durata necesara pentru cercetarea procesului .
Instanța acordă cuvântul apărătorului pârâtei asupra excepției prescipției dreptului la acțiune si a inadmisibilitatii cererii, invocate de catre parata.
Avocat A. G. A. pentru pârâtă, solicita admiterea exceptiilor, învederează că potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit ,, chitanță, întocmit la data de 12.08.2010, perfectarea actelor autentice și achitarea restului de plata trebuiau îndeplinite la data de 15 octombrie 2010, data la care obligația devenea exigibilă, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității, acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă deoarece nu se poate promova o acțiune în pretenții atâta timp cât acest contract de vanzare-cumpărare nu a fost reziliat sau rezoluționat.
Avocat Presacar M. –E. pentru reclamantă, având cuvântul în ceea ce privește excepția prescipției, arata ca termenul de prescriptie a fost intrerupt, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității consideră că acțiunea nu poate fi inadmisibilă atâta timp cât contractul este valabil.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată și reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 01.10.2014 pe rolul Judecătoriei C., sub numărul_ reclamanta T. N. în contradictoriu cu pârâta R. E. a formulat acțiune în pretenții.
În fapt la data de 28.01.2011 a fost încheiată chitanța de mana între acesta și pârâta în prezenta martorilor M. S., D. alexandru, D. C. ,, prin care pârâta R. E. a arătat ca la data de 12.08.2010 a primit de la reclamanta T. N. suma de 8000 de lei cu titlu de avans și s-a obligat sa vandă irevocabil către reclamantă la data de 15.10.2010, imobilul proprietatea sa situat în C., cartier Craiovita noua .
La data încheierii chitanței de mana acesta a mai achitat către pârâta suma de 3000 lei, rămând un rest de plata de 104.000 lei.
La data de 25.10.2011 a notificat pârâta prin avocat să se prezinte la Biroul Notarului Public N. F. M., la data de 03.11.2011, în vederea perfectării contractului de vanzare-cumpărare în forma autentică.
La data de 03.11.2011 părțile s-au prezentat la notar și a fost încheiată încheierea de certificare fapte nr.4412 prin care pârâta a declarat că nu are toate actele necesare încheierii vanzarii în forma autentică și că se obligă să restituie integral, până la data de 31.12.2011, avansul primit în suma de 11.150 lei.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1270 Cod Civil,, art.1538 C.Civil, 1545 C .Civil, art.1549 C.Civil, art.1550 C.Civil.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte:chitanța de mana din data de 28.01.2011, notificarea din 25.10.2011, dovada transmiterii notificării, încheierea de certificare fapte nr.4412/03.11.2011, contract de vanzare cumpărare.
La data de 26.01.2015 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către pârâtă prin care a invocat prescipția dreptului la acțiune în temeiul art.2501,2513,2517, 2523,2524 C.Civil
Potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit ,, Chitanță, întocmit la data de 12.08.2010, perfectarea actelor autentice și achitarea restului de plată trebuiau îndeplinite la data de 15 octombrie 2010, dată la care obligația devenea exigibilă .
Având în vedere că au trecut mai mult de tei ani, apreciază că s-a prescris dreptul la acțiune.
De asemenea solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii deoarece nu se poate promova o acțiune în pretenții atâta timp cât acest contract de vanzare-cumpărare nu a fost reziliat sau rezoluționat.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 C. .
La data de 11.02.2015 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a precizat că în ceea ce privește excepția prescipției dreptului la acțiune arată că la data de 28.01.2011 a fost încheiată chitanța de mână dintre pârâtă și recxlamantă, însă data la care obligația a devenit exigibilă era 31.12.2011, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.2537 punctul 1 C., cursul prescipției a fost întrerupt prin recunoașterea de către pârâtă a dreptului a cărui acțiune se prescie și prin obligarea sa la restituirea către reclamantă, astfel că la data de 03.11.2011 părțile s-au prezentat la Biroul Notarului Public N. F. M., unde a fost dată încheierea de certificare fapte nr.4412 prin care pârâta a declarat că nu are toate actele necesare încheierii vânzării în formă autentică și ca se obligă sa restituie integral până la data de 31.12.2011, avansul primit în sumă de 11.150 lei, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii solicită instanței respingerea ca nefondată.
Din analiza actelor dosarului, instanța constată și reține următoarele:
La data de 12.08.2010, între reclamantă, în calitate de promitentă- cumpărătoare și pârâtă, în calitate de promitentă- vânzătoare, a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care pârâta s-a obligat să transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului acesteia, iar reclamanta să plătească prețul stabilit de_ lei, din care s-a achitat avans de 8000 lei, ulterior, la 28.01.2011 achitându-se o parte din preț, în total suma de_ lei.
Se susține de către reclamantă că pârâta nu și-au îndeplinit obligația asumată prin antecontract, astfel că aceasta trebuie să restituie avansul primit.
Pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, precum și excepția inadmisibilității cererii, susținând că antecontractul nu a fost reziliat.
În ceea ce privește ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța constată că atât excepția inadmisibilității, cât și excepția prescrierii dreptului la acțiune sunt excepții de fond, iar prima excepție ce urmează a fi analizată este cea referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, pentru a se determina astfel cadrul procesual în care va fi cercetată cealaltă excepție, în ipoteza respingerii sale, prescrierea dreptului la acțiune trebuind a fi apreciată în concret, prin raportare la acțiunea a cărei admisibilitate a fost stabilită în prealabil.
Astfel, asupra excepției inadmisibilității prezentei acțiuni, ionstanța constată următoarele:
Verificând aplicarea legii civile în timp, instanța constată că, potrivit art. 6 alin. 5 C. Civ. și art. 3 din Legea 71/2011, actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . noului cond civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârșirii ori produceriilor, iar potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011, „dispozițiile noului cod civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare al acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al terenurile, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Astfel, conform principiilor neretroactivității legii civile în timp, prevăzute de art. 6 C.civ. și al aplicării imediate a legii civile noi, actelor și faptelor juridice civile le sunt aplicabile dispozițiile legii civile în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, cu excepția retroactivității legii civile noi și a ultraactivității legii civile vechi, dacă legea nouă prevede expres o astfel de excepție.
În cazul raportutilor obligaționale, reține instanța că se va aplica legea de la data încheierii acestor situații juridice, acestea nefiind expres prevăzute în excepțiile menționate de art. 6 alin. 6 C.civ.
Față de aceste considerente, antecontractul fiind încheiat în 2010, instanța va aplica în speță dispozițiile vechiului Cod civil .
În speță, este de necontestat că între părți există o convenție, în care acestea nu au prevăzut nici o clauză prin care, în ipoteza neexecutării unei obligații de către părți,convenția să fie desființată de drept, aceasta beneficiind în continuare de prezumția de validitate până la rezoluțiunea convenției, nefăcându-se dovada că părțile au prevăzut un pact comisoriu expres pentru rezoluțiunea antecontractului de drept, în cazul neexecutării obligației de către una dintre părți.
Faptul că în încheierea de certificare de fapte nr. 4412/03.11.2011 a BNP N. F. M. se menționează că pârâta este de acord cu restituirea avansului nu conduce la concluzia că părțile au fost de acord cu rezuluțiunea antecontractului.
.Este fără echivoc că la baza acțiunii formulate stau prevederile art. 969 Cod civil, deci existența unei convenții care naște obligații reciproce pentru părți.
Una din consecințele reciprocității obligațiilor din contractele sinalagmatice o constituie rezoluțiunea pentru neexecutare, prevăzută de art. 1020 Cod civil, potrivit căruia, în cazul când una din părți nu-și îndeplinește angajamentul luat, cealaltă parte poate cere rezoluțiunea contractului sau antecontractului, condiția rezolutorie fiind subînțeleasă.
În cauza de față, reclamanta nu are un capăt de cerere privind rezoluțiunea antecontractului din 2010, ci obiectul acțiunii a fost formulat ca pretenții, constând în restituirea avansului plătit din prețul prevăzut în convenție.
Tocmai existența convenției și forța juridică a acesteia între părți impune un anumit cadru juridic al acțiunii, prin care se tinde la încetarea efectelor acesteia.
Mai reține instanța că ,în contractele sinalagmatice, când una din părți nu își îndeplinește angajamentul, acesta (contractul) nu este desființat de drept, ci desființarea lui trebuie cerută în justiție, conform principiului " mutuus consensus, mutuus dissensus".
Tocmai pentru aceste principii care guvernează cauza, reține instanța că principiul îmbogățirii fără just temei, are întotdeauna un caracter subsidiar și nu-și găsește aplicarea în materie contractuală, atunci când se pretinde că una dintre părțile contractante nu și-a executat obligația, pentru aceste situații existând alte căi legale la dispoziția creditorului, care poate cere rezoluțiunea contractului sau executarea lui.
De aceea, de o îmbogățire lipsită de just temei, care să dea drept la restituire, nu poate fi vorba în sfera raporturilor contractuale ,când foloasele realizate de o parte sub consecința actului juridic consimțit de cealaltă și care constituie temeiul lor legal.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite excepția inadmisibilității cererii, va respinge acțiunea, iar pe cale de consecință, nu se va mai pronunța asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. N., cu domiciliul în C., Micsunele, nr.34, ..1, . în contradictoriu cu pârâta R. E., cu domiciliul în C., Teleajenului, nr.6, județul D. ca inadmisibilă.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2015.
Președinte,Grefier,
C. M. R. B. A. E.
Red.C.M.R
Tehnored.A.B
C.R. 16 Aprilie 2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 3839/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3947/2015.... → |
|---|
