Pretenţii. Sentința nr. 5642/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5642/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 23879/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5642/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Ișlicaru
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect pretenții privind pe reclamantul Ș. M. și pe pârâții MOȚĂȚANU E. și MOȚĂȚANU D..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 22.04.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2015, în aceeași compunere hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 16.06.2014, sub nr._, reclamantul Ș. M. a chemat în judecată pe pârâții Moțățanu E. și Moțățanu D., solicitând obligarea lor la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli cu tratament medical și a sumei de 1.000 lei, cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la data de 24.09.2013 nepotul său, B. A., în vârstă de 10 ani, a fost agresat de fiica pârâților, Moțățanu L., care l-a lovit dur la urechea stângă, iar în urma acestei lovituri timpanul acestuia fiind fisurat. Precizează că nepotul său a fost dus la Urgență, la Spitalul județean C., unde a fost consultat și s-a prescris tratament. De asemenea, a fost obținut certificat medico-legal.
Reclamantul mai arată că pârâții nu s-au interesat de soarta minorului și au încercat să inducă în eroare conducerea școlii în sensul că nepotul reclamantului nu ar fi avut nimic. Deși a formulat plângere penală, s-a dispus clasarea cauzei și nu s-a dispus nicio măsură. Datorită calomniei și jignirilor, copilul a fost mutat la o altă școală și datorită lovirii, nu mai poate practica sport de echipă, cum practica anterior, respectiv fotbal și handbal.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A atașat în copie: Ordonanță emisă de P. de pe lângă Judecătoria C., referat, catea de identitate a eclamantului.
În regularizare, reclamantul a precizat, la data de 16.07.2014, ca a formulat cererea de chemare în judecată în nume propriu, în calitate de bunic, pentru cheltuielile efectuate cu tratamentul medical aplicat nepotului său. De asemenea, a precizat ca solicită audierea ca martori, a directorului adjunct al Școlii, a dirigintei clasei, a poliției de la secția 5.
Pârâtul Moțățanu E. a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta nu face dovada ca este bunicul minorului B. A..
Pe fondul cauzei, arată ca nu se face dovada ca tratamentul medical se datorează acțiunii fiicei pârâților și arată că la școală se știa că B. A. suferea de mai mult timp de o afecțiune a urechii. De asemenea, arată că minorul are un comportament agresiv, iar fiica sa s-a plâns de multe ori acasă și la școală de faptul ca minorul A. B. o șicanează și o agresează, inclusiv cu tentă sexuală. În ceea ce privește presupusa agresiune a fiicei sale, pârâtul arată ca în ziua respectivă, A. B. a șicanat-o și provocat-o pe fiica sa, ciupind-o în mai multe locuri, ceea ce a umilit-o și revoltat-o, astfel că ea l-a împins peste față cu palma.
Cu privire la daunele morale, arată pârâtul că nu sunt dovedite, că minorul nu practica anterior sport și nu există acte medicale care să-i interzică minorului practicarea vreunui sport.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul din 21.01.2015, reclamantul a precizat că a formulat cererea pentru daune morale în numele minorului, pentru suferința psihică produsă acestuia.
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Judecătoria C. a înaintat dosarul penal nr. 730/P/2014, atașat la prezentul dosar până la soluționarea cauzei.
La termenul din 21.01.2015 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în cererea de acordare a daunelor morale pentru minorul B. A., pe care nu l-a intrdus în cauză, întrucât reclamantul nu a avut procură de reprezentare a minorului, iar potrivit art. 43 alin.1 lit.a) Cod civil, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu are capacitate de exercițiu, or, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanții lor legali, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 106 alin.1 Cod civil, ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege, cei care ocrotesc interesele minorului fiind reprezentanții legali ai acestuia (părinte, tutore, consiliu de familie).
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada reprezentării legale a minorului, nu are calitate să promoveze acțiunea pentru obținerea despăgubirilor pentru suferința morală a minorului lipsit de capacitate de exercițiu.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile depuse rezultă că la data de 24.10.2013, în jurul orelor 15,00, minorul A. B., nepotul de fiică a reclamantului, aflându-se la Școala Generală M. V. din C., în pauza dintre ore, a avut un conflict cu fiica pârâților, Moțățanu L. M., în vârstă de 13 ani, care l-a lovit pe A. B. cu palma peste partea stângă a capului, atingând urechea stângă și provocându-i leziuni la ureche, confirmate de certificatul medico-legal nr. 2153/A2 din data de 07.11.2013 (fila 11). Leziunea a constat în otită cronică medie neacuzitată provocată prin traumatism fizic și s-a putut produce în data de 24.10.2013, prin lovire cu sau de corp dur, cum se menționează în certificat. Audiograma și celelalte acte medicale aflate în dosarul de față și în în dosarul atașat, instrumentat de P. de pe lângă Judecătoria C., precum și declarațiile date de părțile implicate în incidentul din data de 24.10.2013 confirmă lovirea minorului B. A. de către minora M. L. M.. Pârâții nu au negat fapta fiicei lor, dar au susținut că aceasta a fost provocată de nepotul reclamantului.
Minora Moțățanu L. M. a declarat la poliție că l-a lovit pe A. B. pentru că acesta a împins-o și a lovit-o, determinând-o să se dezechilibreze și să cadă. Minorul B. A. a declarat la poliție, în schimb, că cei doi se jucau și L. l-a lovit din greșeală.
Chiar și în situația în care fapta de lovire s-a produs din joacă, aceasta a avut un rezultat grav asupra sănătății minorului, respectiv otită cronică medie. Deși pârâtul Moțățanu E. a susținut că minorul avea de mai mult timp afecțiune la ureche, nu a făcut dovada în acest sens, conform art. 249 Cod procedură civilă, care prevede că ,,Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”
În condițiile arătate mai sus, minorul a fost supus unui tratament care a fost suportat material de reclamant, conform chitanțelor și bonurilor fiscale depuse la dosar.
În ceea ce privește plângerea penală formulată de reclamantul din prezenta cauză, deoarece a fost formulată tardiv, iar minora M. L. nu răspunde penal, fiind minoră sub 14 ani, prin Ordonanța din 01.04.2014 a Parchetului s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.1 Cod penal.
Prin urmare, reclamantul a urmat calea acțiunii civile pentru recuperarea cheltuielilor efectuate de acesta cu tratamentul medical necesar nepotului său.
Întrucât fapta a fost săvârșită în anul 2013, în speță sunt incidente dispozițiile noului Cod civil, potrivit art. 5 alin.1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil), ,,Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse
ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
Deși reclamantul nu a indicat temeiul de drept al pretențiilor, instanța apreciază, în baza rolului activ reglementat de art. 22 Cod procedură civilă, că suntincidente dispozițiile privind răspunderea delictuală, iar pentru angajarea acestei răspunderi este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1349 din Codul civil, respectiv: o atingere ilicită, o vinovăție, un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între ele.
Astfel, ,,(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
De asemenea, art. 1366 cod civil prevede o cauză de nerăspundere, minoritatea: ,,Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub interdicție judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedește discernământul său la data săvârșirii faptei.”
Pentru această situație, când făptuitorul este minor, art.1372 instituie răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicție: ,,(1) Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane. (2) Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie. (3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinților sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești.”
Prevederile art. 1380 Cod civil reglementează cauze de exonerare în cazurile prevăzute la art. 1.375, 1.376, 1.378 și 1.379, respectiv: când prejudiciul este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși, a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră.
În ceea ce privește repararea prejudiciului produs, potrivit art. 1381 ,,(1)Orice prejudiciu dă dreptul la reparație. (2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.”
În ceea ce privește întinderea reparației, art. 1385 instituie principiul reparației integrale, existent și în Codul civil de la 1864. A..3 prevede ca ,,Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.”
Totodată, potrivit art.1387 alin.1 ,,În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1.388 și 1.389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.”
Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții generale: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Cumulative cu condițiile generale ale răspunderii, pentru angajarea răspunderii părinților în condițiile art. 1372, trebuie îndeplinite două condiții speciale: copilul să fie minor și să se afle sub ocrotirea părinților săi.
Instanța mai reține că, pentru a fi declanșată răspunderea părinților, legea nu cere ca minora să fi acționat cu discernământ, dispozițiile art. 1372 Cod civil aplicându-se necondiționat de vinovăția minorei.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută mai sus, instanța constată ca reclamantul a făcut, conform art. 249 Cod procedură civilă, dovada faptei săvârșite, a prejudicului produs indirect în patrimoniul său prin fapta de lovire a nepotului său, prin achitarea medicamentelor necesare tratamentului, conform rețetelor, chitanțelor și bonurilor fiscale depuse la dosar, precum și dovada legăturii de cauzalitate înte fapta săvârșită și prejudicial produs. Însă, instanța va avea în vedere doar acele acte ce reflectă cheltuielile medicale strict necesare tratamentului efectuat pentru tratarea urechii minorului, nu și acele cheltuieli care nu au legătură cu vătămarea produsă copilului, cum sunt: bonul fiscal din 01.11.2013 (filele 23 – 24) privind un spray nazal, Nasonex, care, conform indicatiilor de pe site-ul www.sfatulmedicului.ro este indicat pentru tratamentul simptomelor din rinita alergica sezoniera si perenă, bonul fiscal din data de 25.10.2013, care nu va fi avut în vedere în privința sumei de 3,47 lei, pentru picături oftalmolofice, Tobradex (fila 18), precum și bonul fiscal din data de 25.10.2013, în valoare de 20,32 lei, privind tot un spray nazal – Vibrocil. Reclamantul nu a făcut dovada căp aceste cheltuieli menționate ar avea legătură cu afecțiunea otică a minorului.
Astfel, din actele depuse rezultă ca reclamantul a efectuat cheltuieli cu medicamentele, necesare vindecării minorului, în cuantum de 89,42 lei.
De reparația acestui prejudiciu răspund pârâții, în calitate de părinți ai minorei L. M., în temeiul art. 1372 Cod civil, mai sus citat, în condițiile în care aceștia nu au făcut dovada faptului că nu au putut împiedica fapta prejudiciabilă sau dovada unei cauze exoneratoare dintre cele prevăzute de art. 1380 Cod civil: fapta victimei înseși, a unui terț sau forța majoră. De asemenea, pârâții nu au făcut dovada provocării, invocată în întâmpinare.
Având în vedere principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, care guvernează răspunderea civilă delictuală, constată ca sunt întrunite condițiile răspunderii doar pentru suma de 89,42 lei.
Față de motivele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va admite acțiunea în parte și va obliga pârâții să plătească reclamantului suma de 89,42 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
II. Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, întrucât instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, va respinge această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în pretenții precizată a reclamantului Ș. M., CNP_, domiciliat în C., ., ., în contradictoriu cu pârâții Moțățanu E., CNP_ și Moțățanu D., ambii cu domiciliul în C., .. 71, ., ..
Obligă pe pârâți să plătească reclamantului suma de 89,42 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Respinge acțiunea reclamantului pentru acordarea de daune morale, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. N. Ișlicaru D.
Red. jud. L.N./Tehnored. gref. D.I./4 ex/ 16 Iulie 2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 4739/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5639/2015.... → |
|---|
