Pretenţii. Sentința nr. 8627/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8627/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 2748/215/2015
Dosar nr._ - Pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8627/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. - Judecător
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA și pe pârâții N. F. și D. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâții, personal, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procedând din oficiu la verificarea competenței sale, în temeiul art.131 N.C.P.C. raportat la dispozițiile art. 94 pct 1 lit.j N.C.P.C., instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de 60 de zile.
Instanța încuviințează, pentru părți, în temeiul art. 258 C.pr.civ., proba cu înscrisurile aflate la dosar ca fiind admisibile, putând duce la soluționarea procesului și, în cf. cu dispoz. art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., constată cercetarea procesului încheiată și, întrucât nu mai sunt cereri de formulat si nici nu mai sunt alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 Cod proc.civ ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei si acorda în sens cuvântul partilor prezente.
Pârâții solicită admiterea în parte a acțiunii, conform motivelor invocate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 Cod proc.civ., instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.02.2015, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă a solicitat obligarea pârâților N. F. si D. M. la plata sumei de 4.094 lei cu titlu de pensie de întreținere, pe care societatea reclamantă o plătește în beneficiul creditorului Caplescu A. precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, prin sentința penala nr. 79/1994 pronunțata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 211 /P/1994 si rămasa definitiva prin decizia nr. 219/1995 pronunțata de Curtea de Apel C. in dosarul nr. 807/1995, pârâții N. F. si D. M. au fost obligați in solidar cu partea responsabila civilmente, societatea contestatoare, la plata unei prestații periodice de 95.373 lei vechi lunar in favoarea părtii vătămate Caplescu A. .
Prin sentința civila nr._/30.09.1999 a Judecătoriei C. s-a dispus majorarea prestației periodice stabilita prin s. p. nr. 79/1994 pronunțata de Tribunalul Gorj de la 95.373 lei vechi la 990.000 lei vechi lunar .
Prin sentința civila nr. 23.254/2000 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul_/CIV/2000 s-a majorat cuantumul prestației periodice de la 990.000 lei vechi la 1.040.000 lei vechi lunar, sentința ce a fost modificata prin decizia civila nr. 1130/2001 a Tribunalului D. in sensul ca s-a dispus majorarea prestației periodice de la 990.000 lei vechi la 1.144.735 lei vechi lunar in favoarea creditorului Caplescu A. .
Ulterior, ca urmare a cererii creditorului Caplescu A., prestația periodica a fost majorata de la suma de 1.144.735 lei vechi la suma de 332 lei (RON) conform sentinței nr. 3463/03.05.2006 a Judecătoriei C. in dosarul nr._/C/2006, modificata prin decizia civila nr. 3050/CIV/2006 a Tribunalului D..
Prin sentința civila nr. 6877/16.05.2007 pronunțata de Judecătoria C. cuantumul prestației periodice a fost majorat de la 332 lei la 375 lei lunar.
Judecătoria C. 1072/27.01.2009 a stabilit ca prestația periodica in cauza urmează a fi calculata nu in funcție de salariul mecanicului de locomotiva, ci in funcție de valoarea pensiei pe care ar urma sa o primească daca ar fi continuat activitatea pana la pensionarea la limita de vârsta, si anume 89 lei /luna.
Având in vedere plățile efectuate către creditorul Caplescu A., S. „C. MARFA" SA prin Sucursala sa din C. a formulat in mai multe rânduri acțiune in regres in contradictoriu cu pârâții N. F. si D. M..
In aceste condiții instanța, respectiv Judecătoria C., s-a pronunțat prin sentința civila nr._/24.10.2002 in dosarul nr._/2002, sentința civila nr._/17.10.2003 in dosarul nr._/2003 si prin sentința civila nr. 2778/10.04.2006 in dosarul nr. 3078/C/2006 obligând parații, in speța, N. F. si D. M., la plata sumei de 11.410.092 lei vechi reprezentând pensie de intretinere in beneficiul creditorului Caplescu A. pana la data de 23.11.2000. si la plata sumei de 61.155.581 lei vechi pentru perioada decembrie 2000 - martie 2003 si la plata sumei de 4.486,57 lei pentru perioada aprilie 2003-decembrie 2005.
Obiectul prezentei acțiuni in regres il constituie obligarea paraților N. F. si D. M. la plata sumei de 4.094 lei ( RON ) reprezentând prestație periodica in favoarea creditorului Caplescu A., pentru perioada februarie 2011- decembrie 2014, prestație periodica pe care societatea reclamantă o indeplineste lunar fata de creditorul Caplescu A. .
Faptul ca societatea contestatoare a fost obligata in solidar cu parații la plata unei prestații periodice către creditorul Caplescu A. pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, se intemeiaza pe prezumția absoluta de culpa a comitentului care este prevăzuta numai in favoarea victimei, operand numai in raporturile dintre victima si comitent si nu in raporturile dintre comitent si prepus .
Apreciază ca prin plata efectuata către partea vătămata, respectiv Caplescu A.. reclamanta, in speța de fata S. C. MARFA SA, in calitate de comitent, are dreptul de a se subroga in drepturile acestuia si de a se indrepta împotriva prepușilor vinovați de producerea accidentului si anume parații N. F. si D. M..
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 1384-1386 cod civil .
Conform art. 411 alin. 2 Cod proc. civ., a solicitat judecarea cauzei in lipsa .
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în dovedirea pretențiilor:sentința penala nr. 79/08.11.1994;sentința civila nr._/ 30.09.1999;sentința civila nr._/14.11.2000 ;decizia civila nr. 1130/ 28.03.2001;sentința civila nr. 3463/03.05.2006;sentința civila nr._/ 24.10.2002;sentința civila nr._/17.10.2003;sentința civila nr. 2778/ 10.04.2006;sentința nr._/14.06.2008;sentința nr. 1079/27.01.2009;sentința nr._/16.09.2011;ordinele de plata cu care s-a achitat către creditorul Caplescu A. prestația periodica pentru perioada februarie 2011-decembrie 2014.
A fost achită taxa de timbru în cuantum de 291,58 lei RON, fiind depus OP nr. 274/24 02 2015 emis prin sistem electronic fastbanking.
La data de 26.03.2015, pârâtul N. F. a depus întâmpinare la acțiunea în regres formulată de S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA.
Solicită admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanta S. C. MARFA SA și obligarea, în solidar, a pârâților N. F. și D. M., numai la plata sumei de 3.115 lei, aferentă perioadei februarie 2012 - decembrie 2014, calculată astfel:
Anul 2012= 11 luni ; Anul 2013 = 12 luni; Anul 2014= 12 luni;
TOTAL = 35 luni x 89 lei/lună = 3.115 lei.
A arătat că suma de 89 lei/lună cu titlul de prestație periodică la care a fost obligați pârâții N. F. și D. M. a fost stabilită prin sentința civilă nr. 1072/27.01.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2107._ .
Pentru perioada februarie 2011 - ianuarie 2012 (inclusiv) solicită respingerea cererii ca fiind prescrisă, conform Decretului nr. 167/1958, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv februarie 2015.
Astfel, potrivit art. 7 din Decretul 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit art. 12 din același act normativ, în cazul prestațiilor succesive dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Apreciază că de la perioada februarie 2011 - ianuarie 2012 până la data introducerii prezentei acțiuni, respectiv februarie 2015, a trecut o perioadă mai mare de 3 ani, termen de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, dată fiind recunoașterea pretențiilor, apreciază că nu se poate imputa culpa procesuală. în raport de această situație, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la domiciliul din C., . (fost nr. 104 B - C), întrucât nu mai locuiește la adresa din C., cartier Craiovita Nouă, ., .. 2, .> Examinând cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de pârâți, de a solicita prestație periodică pentru perioada februarie 2011 – ianuarie 2012, instanța constată că aceasta este întemeiată.
În situația concretă dedusă judecății, sub aspectul determinării legii aplicabile prescripției extinctive, este unanim admis că cele începute și împlinite sub vechea reglementare sunt supuse în totalitate acesteia, tot astfel cum cele începute sub noua reglementare vor fi, evident, supuse normelor în vigoare. Pentru cele care au început să curgă sub vechiul regim dar nu erau încă împlinite la data intrării în vigoare a legii noi, atât art. 6 alin. (4) NCC, cât și art. 201 din Legea nr. 71/2011 prevăd în mod expres că acestea sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Așadar, legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
Dispozițiile art 1 alin 1 și art 3 alin 1 din Decretul 167/1958 prevăd că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, adică, data nașterii raportului de drept.
Potrivit art. 7 din Decretul 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit art. 12 din același act normativ, în cazul prestațiilor succesive dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În speță, dreptul material la acțiune pentru sumele aferente perioadei februarie 2011 – ianuarie 2012, este prescris, prescripția începând să curgă la data de 01 februarie 2011, iar acțiunea fiind introdusă la instanță la data de 04.02.2015.
Prin urmare, instanța constată prescris dreptul reclamantei de a mai solicita de la pârâți plata sumelor reprezentând prestația periodică, aferente perioadei februarie 2011 – ianuarie 2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 79/1994 dată de Tribunal Gorj în dosar nr. 211/P/1994 și rămasă definitivă prin decizia nr. 219/195 pronunțată de Curtea de Apel C., pârâții, în solidar cu reclamantul, în calitate de parte responsabilă civilmente, au fost obligați la plata sumei de 95.373 lei (ROL) lunar în favoarea părții vătămate C. A., prestație periodică ce a fost majorată prin sentința civilă nr._/1999 a Judecătoriei C. la 990.000 lei (ROL), iar prin sentința civilă nr._/2000 a Judecătoriei C. la 1.040.000 lei (ROL) lunar, modificată prin decizia 1130 a Tribunalului D. prin care s-a dispus majorarea prestației periodice de la 990.000 lei la 1.144.735 lei vechi în favoarea creditorului Caplescu A. .
Ulterior, prestația periodică datorată a fost majorată la suma de 375 lei prin sentința civilă nr. 6877 din 16.05.2007, iar prin sentința civilă nr. 1072 / 27.01.2009 a fost redusă prestația periodică de la 332 lei la suma de 89 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 1000 alin. 3 C.civ., comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat, obligație solidară cu cea a prepușilor, așa cum prevede art. 1003 C.civ.
Această solidaritate a fost creată de lege în folosul victimei, constituind o măsură de garantare a interesului acesteia și nu mai subzistă în situația în care comitentul, care răspunde pentru fapta altuia, se îndreaptă cu acțiune în regres împotriva prepușilor, pentru fapta ilicită proprie a acestora.
Rezultă, așadar, că legea conferă comitentului care a plătit despăgubirile dreptul de a se regresa împotriva prepusului pentru recuperarea sumelor plătite.
Deși reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei plătite ca prestație periodică în calitate de comitent pentru perioada februarie 2011 – decembrie 2014, instanța reține că pentru perioada februarie 2011 – ianuarie 2012 a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Astfel potrivit OP depuse la dosar, filele 32-81 dosar, reclamanta a plătit numitului C. A. suma de 89 lei/ lună reprezentând pensie viageră pentru perioada februarie 2011- decembrie 2014.
Astfel, pentru perioada februarie 2012 – decembrie 2014, instanța reține că potrivit ordinelor de plată de la dosarul cauzei, reclamanta a achitat, pentru fapta delictuală săvârșită de către pârâți, în calitatea lor de prepuși ai acesteia, suma de 3.115 lei, astfel încât având în vedere și principiul anterior menționat, urmează a admite în parte acțiunea precizată și a dispune obligarea pârâților la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile .
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada februarie 2011 – ianuarie 2012.
Va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții în solidar către reclamantă la plata sumei de 3.115 lei, reprezentând prestație periodică achitată în beneficiul creditorului C. A., pe perioada februarie 2012 – decembrie 2014.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, având în vedere că la prima zi de înfățișare pârâții au recunoscut în parte pretențiile reclamantului cât și faptul că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, văzând și disp. art. 453 Cod proc civ, instanța va admite în parte și acest capăt de cerere și va obliga pârâții să achite în solidar reclamantei suma de 223,05 lei, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada februarie 2011 – ianuarie 2012.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, cu sediul procesual ales la sediul Sucursalei Banat-Oltenia din C., ., jud. D., înmatriculată la registrul Comerțului sub nr. J_, Cod fiscal nr._, în contradictoriu cu pârâții N. F.-CNP_, domiciliat în C., . (fost nr. 104B-C), și D. M.-CNP_, domiciliat în ..
Obligă pârâții în solidar către reclamantă la plata sumei de 3.115 lei, reprezentând prestație periodică achitată în beneficiul creditorului C. A., pe perioada februarie 2012 – decembrie 2014.
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă pârâții în solidar către reclamantă la plata sumei de 223,05 lei cu acest titlu.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 06 2015.
Președinte Grefier
L. C. C. R.
Red. jud. L.C..
Tehnored. gref. C.R.
5 expl./08. 07.2015.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 8160/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9121/2015.... → |
|---|
