Reexaminare taxe de timbru. Sentința nr. 1365/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1365/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 13098/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1365/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-Nicușor M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința din data de 23.01.2015, având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR 12 CALEA BUCUREȘTI cu sediul în C., M. S. .. 4, . în contradictoriu cu pârâta S. C. domiciliată în C., .. a4, ., dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.05.2012, sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari nr. 12 Calea București, a chemat-o în judecată pe pârâta S. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 4587,09 lei, reprezentând 4035,82 lei cheltuieli de întreținere neachitate și 551,27 lei penalități de întârziere pentru perioada august 2010 – februarie 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta nu a mai achitat cheltuielile de întreținere pe perioada august 2010 – februarie 2012, rezultând un debit restant de 4587,09 lei, din care 4035,82 lei cheltuieli de întreținere și 551,27 lei penalități de întârziere.
A mai arătat că pârâta a fost somată în nenumărate rânduri să își achite cheltuielile restante, dar fără rezultat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073 și următoarele cod civil precum și H.G 400/2003.
La dosarul cauzei s-au depus, în scop probator, în copie: extras de cont, liste de plată pentru perioada august 2010 – februarie 2012, copii chitanțe de plată, facturi emise de furnizorii de utilități.
La data de 12.10.2012, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că reclamanta a omis cu rea credință sa scadă din debit sumele achitate de aceasta pentru perioada menționată.
La data de 16.11.2012, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă arătând că înțelege să-și restrângă cuantumul pretențiilor anterior solicitate la suma de 3937,09 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere aferente perioadei august 2010 – februarie 2012.
La aceeași dată, pârâta a depus la dosar chitanțe de plată arătând că din debitul solicitat a achitat suma de 1100 lei.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/16.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. Nr 12 Calea București în contradictoriu cu pârâta S. C..
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de întreținere și penalităților de întârziere în cuantum de 3487,09 lei pentru perioada august 2010 -februarie 2012.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din extrasul de cont existent la dosar( f.3) rezultă ca pârâta a acumulat restante la plata cotelor de contribuție la cheltuielile comune, aferente spațiului pe care il ocupa in imobil, în sumă totală de 4587,09 lei din care 4035,82 lei cheltuieli de întreținere neachitate și 551,27 lei penalități de întârziere pentru perioada august 2010 – februarie 2012.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Potrivit art. 49 alin. 2 din aceeași lege, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Conform dispozițiilor art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari “dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor”.
Instanța a constatat că potrivit chitanțelor de plată depuse la dosar de pârâtă, cuantumul debitului rămas de achitat este în sumă de 3487,09 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, motiv pentru care, având în vedere și dispozițiile legale mai sus menționate raportate la starea de fapt reținută, a apreciat acțiunea întemeiată si a admis-o în parte.
Instanța a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta este partea care a căzut în pretenții, iar nu reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. C., consider-o netemeinică și nelegală.
Solicită admitere recursului, modificarea hotărârii în sensul de a constata că debitul rămas neachitat, constând în cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere pentru perioada august 2010-februarie 2012, este de 1637,09 lei
În drept, isi intemeiaza recursul pe dispozițiile art. 299-316 C.pr.civ.
Solicită cheltuieli de judecată.
A arătat ca instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, dar a respins solicitarea sa de a observa precizarea la acțiune și de a mai acorda un termen pentru a mai prezenta și alte înscrisuri, altele decât cele depuse la data de 16 noiembrie 2012, cu care să dovedeasca faptul că în realitate debitul este mult mai mic, respectiv de 1637,09 lei.
Întrucât, în realitate, debitul rămas neachitat constând în cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere pentru perioada august 2010-februarie 2012 este altul decât cel menționat în sentința civilă nr._/2012, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul de a constata că debitul rămas neachitat constând în cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere pentru perioada august 2010-februarie 2012 este de 1637,09 lei.
În subsidiar, solicită casarea hotărârii dată și trimiterea dosarul la instanța de fond pentru administrare de probe.
Intimata reclamantă Asociația de P. nr. 12 Calea București, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea în totalitate ca fiind temeinică și legală a sentinței recurate. Susținerile recurentei-pârâte din motivele de recurs sunt neîntemeiate și nici măcar nu se raportează la momentul soluționării cauzei de către instanța de fond la 16.11.2012 precum și anterior acestui moment respectiv la termenele de judecată acordate la fond.
Instanța de fond a avut în vedere toate actele aflate la dosar, admițând precizarea de acțiune pe care reclamanta a făcut-o la 16 noiembrie 2012 când, în temeiul art. 132 C.p.civ., și-a precizat câtimea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 3937,09 lei pentru perioada dedusă judecății.
A făcut această precizare întrucât în cursul judecății la fond, pârâta a plătit din debitul inițial solicitat - 4587,09 lei - suma de 1100 lei .
Instanța de fond a admis în parte inclusiv precizarea de acțiune în sensul că a obligat pârâta la plata debitului în cuantum de 3487,09 lei.
E. susține recurenta-pârâtă că în realitate debitul reținut de instanța de fond în hotărâre ar fi fost mai mic .
Cuantumul debitului reiese fără nici un fel echivoc din extrasul de cont existent la dosar (fila 3), eventualele plăți ulterioare pronunțării la fond neputând constitui prin ele însele un motiv de netemeinicie și nelegalitate a sentinței fondului.
Precizează că nu este prima cauză în pretenții purtată între reclamantă și pârâtă, fiind pronunțate mai multe hotărâri judecătorești anterioare, rămase definitive și irevocabile, pârâta făcând plăți - atunci când le-a făcut, foarte rar - în contul debitelor reținute în acele hotărârii judecătorești.
Prin decizia nr. 2008/27.11.2013 Tribunalul D. a admis recursul formulat de recurenta pârâtă S. C. împotriva sentinței civile nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR 12 CALEA BUCUREȘTI, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul apreciaza ca acesta este fondat.
Recurenta parata a fost chemata in judecata de catre Asociatia de P. de care apartine, ca urmare a neplatii datoriilor ocazionate de furnizarea serviciilor de intretinere in perioada august 2010 – februarie 2012, rezultând un debit restant de 4587,09 lei, din care 4035,82 lei cheltuieli de întreținere și 551,27 lei penalități de întârziere. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă arătând că înțelege să-și restrângă cuantumul pretențiilor la suma de 3937,09 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere aferente perioadei august 2010 – februarie 2012.
Pe baza inscrisurilor depuse la dosar de catre parti, instanta a pronuntat sentinta care face obiectul recursului de fata, recurs in cuprinsul caruia se sustine ca recurenta parata nu a avut posibilitatea de a dovedi faptul ca platile efectuate sunt mai substantiale decat ceea ce rezulta din probatoriul administrat.
La termenul din 16.11.2012, parata a depus la dosar o . chitante de plata a intretinerii restante in cursul anului 2011, chitante pe care instanta le-a avut in vedere la pronuntarea hotararii.
In recurs insa, recurenta a prezentat si alte chitante (fila nr. 18 si urm. dosar) care poarta aceeasi mentiune „intretinere restanta 2011”, ceea ce a determinat intimata sa aduca o explicatie detaliata a platilor efectuate de-a lungul timpului de catre aceasta, precum si a modalitatii in care au fost imputate respectivele plati.
Cu acest prilej, intimata a aratat ca impotriva recurentei mai exista o hotarare judecatoresca ce o obliga la plata datoriilor de intretinere restante, respectiv sentinta civila nr. 9677/27.05.2011 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr._/215/2011, pe care a depus-o la dosar.
Analizand aceasta sentinta, se observa ca recurenta-parata Stoichitoiu C. a fost obligata catre aceeasi intimata-reclamanta la plata sumei de 2456,10 lei reprezentand intretinere restanta pentru perioada martie 2010 – februarie 2011 si a sumei de 179,32 lei cu titlu de penalitati de intarziere.
Or, este evident ca perioada de timp la care se refera sentinta pronuntata anterior se suprapune partial cu perioada de timp pentru care se solicita obligarea paratei la plata in prezenta cauza, ceea ce contravine flagrant principiului potrivit cu care o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data, iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare.
Nedepunand la dosar sentinta anterioara, intimata-reclamanta a determinat pronuntarea unei hotarari netemeinice si nelegale in dosarul de fata, fiind stabilita obligatia de plata a paratei recurente inca o data pentru aceeasi perioada de timp, martie 2010 – februarie 2011.
Clarificarea situatiei este imposibila fara o expertiza tehnica contabila, deoarece, asa cum se observa din listele de intretinere prezentate la dosarul de fond de catre reclamanta-intimata, restantele pentru care s-au calculat penalitati includ toate sumele incepand cu martie 2010, desi pana in februarie 2011 inclusiv, litigiul fusese transat printr-o alta hotarare judecatoreasca.
De asemenea, fara o expertiza contabila nu este posibil a se determina suma reala pe care parata o datoreaza asociatiei de proprietari pentru perioada care nu se afla sub puterea lucrului judecat (respectiv martie 2011 – februarie 2012), avand in vedere platile efectuate deja in intervalul de timp la care ne referim.
Aasadar, intrucat proba nu poate fi administrata direct in recurs, instanta va admite recursul si va casa hotararea cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, in rejudecare urmand a fi stabilita corect intinderea obligatiei recurentei-parate, cu excluderea perioadei pentru care a fost data hotararea anterioara si cu excluderea sumelor platite, daca se va constata ca platile nu au fost destinate stingerii debitului consfiintit prin S.C. nr. 9677/27.05.2011.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. în data de 09.01.2014 sub numărul_ .
Prin încheierea din data de 31.01.2014 instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea contabilitate având ca obiective: stabilirea întinderii obligației pârâtei cu excluderea perioadei pentru care s-a dat sentința civilă nr. 9677/27.05.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2011 și stabilirea dacă plățile efectuate de pârâtă prin chitanțele de la filele 18,19,20,21 din dosarul Tribunalului D. au stins debitul consfințit prin sentința menționată sau au stins debitul născut ulterior perioadei menționate de sentința civilă menționată.
Raportul de expertiză a fost întocmit și depus la dosarul cauzei în data de 22.10.2014 de expert A. S..
Prin încheierea din data de 28.11.2014 instanța a încuviințat obiecțiunile formulate la raportul de expertiză în specialitatea contabilitate de pârâta S. C. respectiv, de a se preciza dacă prin chitanțele de plată de la filele 37, 49 și 52 din dosarul Tribunalului D. nr._ și chitanța nr. 1023/13.02.2014 fila 75 din prezenta cauză s-a stins cumva o parte din debitul în cuantum de 1637,09 lei pe care l-a reținut expertul că-l mai avea de plată pârâta, de a se indica din suma de 1637,09 lei cât reprezintă cote de întreținere, penalități de întârziere și cărei perioade îi corespund cu defalcarea pe fiecare lună în parte și dacă prin chitanțele respective s-a stins o parte din debit să se indice din debitul rămas cât reprezintă cote de întreținere, penalități de întârziere și cărei perioade îi corespund cu defalcarea pe fiecare lună în parte.
Expertul a depus la dosarul suplimentul la raportul de expertiză în data de 12.01.2015, împotriva acestui supliment părțile neformulând obiecțiuni.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Recurenta parata a fost chemata in judecata de catre Asociatia de P. de care apartine, ca urmare a neplătii datoriilor ocazionate de furnizarea serviciilor de intretinere in perioada august 2010 – februarie 2012, rezultând un debit restant de 4587,09 lei, din care 4035,82 lei cheltuieli de întreținere și 551,27 lei penalități de întârziere. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă arătând că înțelege să-și restrângă cuantumul pretențiilor la suma de 3937,09 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere aferente perioadei august 2010 – februarie 2012.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei august 2010 – februarie 2011, invocată de instanță din oficiu, instanța constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor art. 1201 Cod civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Din acest text rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
În cauza de față, instanța constată că reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR 12 CALEA BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta S. a solicitat prin acțiunea precizată obligarea pârâtei la plata sumei de 3937,09 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere aferente perioadei august 2010 – februarie 2012.
Cauza la care se raportează instanța, invocând excepția autorității de lucru judecat, a făcut obiectul dosarului nr._/215/2011.
Obiectul acestei cauze este reprezentat de obligarea pârâtei la plata sumei de 2456,10 lei cheltuieli de întreținere și 179,32 lei penalități de întârziere pentru perioada martie 2010 – februarie 2011.
Prin sentința civilă nr. 9677 pronunțată la 27.05.2011 de Judecătoria C.(filele 27 și 28 dosar Tribunalul D.), rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare instanța a admis acțiunea în pretenții și a obligat pârâta S. C. la plata sumei de 2456,10 lei, reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere datorate pentru perioada martie 2010 – februarie 2011, precum și a sumei de 179,32 lei cu titlu de penalități de întârziere, către reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR 12 CALEA BUCUREȘTI.
Referitor la prima condiție, respectiv identitatea de părți, instanța constată că este îndeplinită întrucât reclamanta din cauza de față, ASOCIAȚIA DE P. NR 12 CALEA BUCUREȘTI, a fost reclamantă și în dosarul_/215/2011, iar pârâta din cauza de față S. C., a avut calitatea procesuală de pârâtă și în dosarul nr._/215/2011.
Referitor la a doua condiție, respectiv identitatea de obiect, instanța reține că obiectul reprezintă atât pretenția formulată cât și dreptul subiectiv invocat, iar condiția este îndeplinită întrucât în ambele cauze s-a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de întreținere și penalitățile aferente perioadei august 2010 – februarie 2011.
În ceea ce privește cauza, instanța arată că aceasta reprezintă fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii.
În ambele cauze temeiul juridic este reprezentat de art. 1073 din Vechiul Cod Civil și HG 400/2003.
În considerarea acestor argumente, instanța urmează să admită excepția autorității de lucru judecat și să respingă acțiunea în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei august 2010 – februarie 2011.
De altfel Tribunalul D. confirmă cele reținute de Judecătoria C., reținând în considerentele deciziei civile nr. 2008/27.11.2013 următoarele:
Cu acest prilej, intimata a aratat ca impotriva recurentei mai exista o hotarare judecatoresca ce o obliga la plata datoriilor de intretinere restante, respectiv sentinta civila nr. 9677/27.05.2011 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr._/215/2011, pe care a depus-o la dosar.
Analizand aceasta sentinta, se observa ca recurenta-parata Stoichitoiu C. a fost obligata catre aceeasi intimata-reclamanta la plata sumei de 2456,10 lei reprezentand intretinere restanta pentru perioada martie 2010 – februarie 2011 si a sumei de 179,32 lei cu titlu de penalitati de intarziere.
Or, este evident ca perioada de timp la care se refera sentinta pronuntata anterior se suprapune partial cu perioada de timp pentru care se solicita obligarea paratei la plata in prezenta cauza, ceea ce contravine flagrant principiului potrivit cu care o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data, iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare.
Nedepunand la dosar sentinta anterioara, intimata-reclamanta a determinat pronuntarea unei hotarari netemeinice si nelegale in dosarul de fata, fiind stabilita obligatia de plata a paratei recurente inca o data pentru aceeasi perioada de timp, martie 2010 – februarie 2011.
Clarificarea situatiei este imposibila fara o expertiza tehnica contabila, deoarece, asa cum se observa din listele de intretinere prezentate la dosarul de fond de catre reclamanta-intimata, restantele pentru care s-au calculat penalitati includ toate sumele incepand cu martie 2010, desi pana in februarie 2011 inclusiv, litigiul fusese transat printr-o alta hotarare judecatoreasca.
De asemenea, fara o expertiza contabila nu este posibil a se determina suma reala pe care parata o datoreaza asociatiei de proprietari pentru perioada care nu se afla sub puterea lucrului judecat (respectiv martie 2011 – februarie 2012), având in vedere platile efectuate deja in intervalul de timp la care ne referim.
Și în raportul de expertiză întocmit în cauză se reține că " Se observă că perioada august 2010 - februarie 2011 este supusă judecății în ambele dosare".
În considerarea acestor argumente, instanța urmează să admită excepția autorității de lucru judecat și să respingă acțiunea în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei august 2010 – februarie 2011.
În ceea ce privește acțiunea pentru cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei martie 2011 – noiembrie 2011 instanța constată că a rămas fără obiect întrucât cheltuielile și penalitățile acestei perioade au fost achitate prin chitanțele 3818/27.02.2013, 4282/17.04.2013, 4526/15.05.2013, 4768/17.06.2013, 5854/11.10.2013 și 1023/13.02.2014, deci după data introducerii acțiunii respectiv 25.05.2012 așa cum rezultă din raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză.
În consecință instanța urmează să respingă acțiunea în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei martie 2011 – noiembrie 2011 ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește acțiunea precizată instanța reține următoarele:
Din raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză rezultă ca pârâta a acumulat restante la plata cheltuielile de întreținere pe perioada decembrie 2011 – februarie 2012 în sumă de 537,09 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Potrivit art. 49 alin. 2 din aceeași lege, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la starea de fapt reținută, instanța apreciază acțiunea precizată întemeiată în parte, urmând să o admită în parte, cu consecința obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 537,09 lei reprezentând cote întreținere restante aferente perioadei decembrie 2011 – februarie 2012.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține următoarele:
Potrivit art. 276 C. " Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Întrucât instanța va admite numai în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă, iar reclamanta a făcut cheltuieli de judecată în sumă de 400 de lei onorariu avocat în recurs în recurs, iar pârâta a făcut cheltuieli în sumă de 2483 lei ( 1500 lei onorariu avocat (500 lei fond, 500 de lei recurs și 500 lei la rejudecare); 900 de lei onorariu expert și 83 lei taxă de timbru și timbru judiciar în recurs ) instanța va compensa în parte cheltuielile de judecată și va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2083 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei august 2010 – februarie 2011.
Respinge acțiunea în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei august 2010 – februarie 2011.
Respinge acțiunea în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei martie 2011 – noiembrie 2011 ca rămasă fără obiect.
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR 12 CALEA BUCUREȘTI cu sediul în C., M. S. .. 4, . în contradictoriu cu pârâta S. C. domiciliată în C., .. a4, ., județul D..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 537,09 lei reprezentând cote întreținere restante aferente perioadei decembrie 2011 – februarie 2012.
Compensează în parte cheltuielile de judecată.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2083 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2015.
PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.
Red. C.N.M
Tehnored. RCB/ 4 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1719/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1792/2015.... → |
|---|
