Pretenţii. Sentința nr. 1798/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1798/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 29237/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1798
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A. DE L. NR 14 1MAI, pârâtul MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, chemații în garanție R. C., C. N., D. R. C., D. R. A., D. C., P. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. F., pentru reclamantă, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat N. F., pentru reclamantă, solicită acordarea unui alt termen de judecată pentru a se recomunica pârâtului cererea de chemare în judecată și actele depuse în susținerea acesteia, întrucât la dosar există un exemplar al acestora, în plus.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul reclamantei privind recomunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată și a actelor depuse în susținerea acesteia, având în vedere că acestea au fost comunicate din oficiu de instanță, conform adresei de comunicare aflate la dosar.
Instanța constată că din eroare a fost citată în calitate de chemat în garanție R. C., care nu este parte în dosar, cererea de chemare în garanție a acesteia a fost respinsă ca inadmisibilă.
Avocat N. F., pentru reclamantă, invocă nulitatea cererii de chemare în garanție pentru lipsa semnăturii.
Instanța, supune dezbaterii nulitatea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul C., nulitatea invocată de către reclamantă.
Avocat N. F., pentru reclamantă, având cuvâmtul, solicită admiterea excepției nulității cererii de chemare în garanție pentru lipsa semnăturii.
În ceea ce privește nulitatea cererii de chemare în garanție, având în vedere faptul că deși pârâtul Municipiul C. prin Primar, în calitate de titular al cererii de chemare în garanție a fost citat cu mențiunea de a suplini lipsa semnăturii, reprezentantul său nu a remediat această neregularitate, nefiind acoperită lipsa semnăturii, instanța, în lipsa acestui element obligatoriu al cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 196 alin. 1 Cod procedură civilă constată nulitatea cererii de chemare în garanție formulată față de chemații în garanție C. N., D. R. C., D. R. A., D. C., P. A. și a cererii intitulată întâmpinare.
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul cu privire la probatoriile solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Avocat N. F., pentru reclamantă, solicită în dovedirea acțiunii încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c. încuviințează petentului proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitate de acesta prin cererea de chemare în judecată, apreciind ca fiind admisibile și necesare soluționării cauzei.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Avocat N. F., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la plata sumei de 5854,46 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități și a sumei de 2751,59 lei reprezentând penalități de întârziere, pentru perioada ianuarie - iunie 2013, cu cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data 22.07.2014, reclamanta A. DE L. NR 14 1MAI a chemat în judecată pârâtul MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 8606,05 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere restante și neachitate aferente perioadei ianuarie 2013 – iunie 2013 și penalități de întârziere.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul în calitate de proprietar al apartamentului situat în C., cart. 1 Mai, .. 1, ., datorează cu titlu de contribuție la cheltuielile comune de întreținere ale asociației pentru perioada ianuarie – iunie 2013 suma de 5854,46 lei și majorări de întârziere aplicate de furnizori de utilități pentru aceeași perioadă în sumă de 2751,59 lei. Reclamanta a învederat că imobilul anterior menționat, cu destinația de locuință, aparține domeniului privat al Municipiului C., fiind inventariat la poziția 191 din anexa 2 A la HCL C. nr. 522/2007.
Aceasta a invocat prevederile art. 21 alin. 1 din L 215/2001, conform cărora unitățile administrativ teritoriale sunt persoane de drept public, cu capacitate juridică deplină, iar potrivit art. alin. 2 din același act normativ, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul refuză în mod constant și nejustificat să-și achite obligațiile, deși cheltuielile comune de întreținere, în conformitate cu prev. L 230/2007, cad în sarcina proprietarului sau chiriașilor dacă în contractele de închiriere s-a prevăzut o astfel de clauză. Reclamanta a precizat că apartamentul anterior menționat este locuit de mai multe persoane, însă pârâtul nu a încheiat niciun contract de închiriere, astfel încât, în calitate de proprietar, este singurul care poate fi obligat la plata cheltuielilor de întreținere.
Reclamanta a mai arătat că la rândul ei a fost chemată în judecată de furnizorii de utilități pentru neplata facturilor, hotărârile pronunțate nefiindu-le favorabile. Unii furnizori de utilități au și procedat temporar la întreruperea furnizării de energie termică, apă și energie electrică.
În drept, acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 46, art. 50 din Legea nr. 230/2007 și art. 25 alin. 3 din HG 1588/2007, Legea 114/1996.
În conformitate cu prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul Cadru al Legii nr. 114/1996 acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art. 411 N. C.pr.civ.
În scop probator s-au depus la dosar de către reclamantă următoarele înscrisuri: listele de plată din lunile octombrie ianuarie – iunie 2013, extras de cont pentru aceeași perioadă, modul de calcul al penalităților, procesele-verbale din data de 14.01.2010, notificarea nr._/28/17.06.2013, facturi emise de furnizori.
La data de 06.10.2014, pârâtul Municipiul C., prin primar, a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în teză principală, respingerea acțiunii și în teză subsidiară admiterea cererii de chemare în garanție a R. C. și a numiților C. N., D. R. C., D. R. A., D. C. și P. A..
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat nulitatea comunicării și a procedurii de citare cu pârâtul în temeiul art. 74 coroborat cu art. 201 NCPC având în vedere că, din eroare, la comunicarea adresei, emise la data de 3 septembrie 2014, nu a fost atașată cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse de reclamant.
Pârâtul a invocat de asemenea și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu motivarea că potrivit art. 45 alin. 3, art. 46, art. 49 din L 230/2007, calitate procesuală activă are Asociația de proprietari și nu Asociația de L., în speță Asociația de L. nr. 14 – 1 Mai. Acesta a apreciat că dreptul reclamantei raportat la temeiul juridic edictat nu este născut, deci nu este actual.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că își rezervă dreptul de a solicita efectuarea unei expertize contabile pentru a se constata încărcarea exagerată a cotelor de contribuție aferente locuinței precum și a calculului penalităților aferente. Acesta a susținut că potrivit art. 47 lit. a) din Legea nr. 230/2007 și art. 34 di HG 1588/2007 obligația de a achita cheltuielile de întreținere incumbă exclusiv persoanelor care au locuit și au beneficiat de serviciile de furnizare de apă, canalizare, căldură. Ori, obligarea Municipiului la plata cheltuielilor de întreținere încurajează și alți chiriași să nu respecte obligația privind plata întreținerii. Acesta a învederat că nu poate fi reținută culpa autorității locale, obligația de a achita cheltuielile de întreținere incumbă exclusiv numiților C. N., D. R. C., D. R. A., D. C., P. A., care au locuit în imobil pe perioada pentru care se solicită pretențiile.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a R. C., pârâtul a arătat că potrivit art. 72 alin. 1 NCPC partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri. Pârâtul a mai susținut că potrivit art. 810 coroborat cu art. 870 C. civ. titularul dreptului de administrare stă în justiție pentru orice cerere sau acțiune având drept obiect bunurile administrate.
Acesta a învederat că în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 3 din L 213/1998, titularul dreptului de administrare R. C., poate să posede, să folosească și să dispună de bun în condițiile actului prin care i-a fost dat dreptul de administrare, iar potrivit art. 12 alin. 4 din același act normativ, titularul dreptului de administrare răspunde pentru prejudiciile cauzate ca urmare a nerespectării acestei obligații. Pârâtul a apreciat că administratorul trebuia să urmărească modul de ocupare, utilizare și folosire a locuințelor administrate, în aceasta incluzându-se, în primul rând, reglementarea raporturilor juridice cu locatarii imobilelor și, în al doilea rând, verificarea de către aceștia nu numai a obligațiilor cu titlul de chirie cât și a celor privind cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere calculate de asociație.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a numiților C. N., D. R. C., D. R. A., D. C., P. A., pârâtul a arătat că dovada ocupațiunii imobilului de către chematele în garanței, în perioada pentru care se solicită contravaloarea cheltuielilor ocazionate de folosirea locuinței se poate face cu adresa nr. 1720/12.02.2013, procesul-verbal de constatator nr._/02.11.2012, sentința civilă nr. 9625/2013, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Totodată, prâtul a învederat că potrivit art. 47 lit. a) din L 230/2007, cheltuielile asociației de proprietari sunt cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale și, astfel, obligația de a achita cheltuielile de întreținere incumbă persoanei care a locuit și a beneficiat de serviciile de furnizare apă, canalizare, căldură, chiar în situația în care locatarul locuia în imobil.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererile pe disp. L 230/2007, art. 205 și art. 72 alin. 1-art. 74 NCPC.
În susținerea cererilor, pârâtul a depus la dosar sentința civilă nr. 9625/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, încheierea din data de 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, acte de stare civilă.
La data de 24.10.2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât.
În ce privește nulitatea comunicării și a procedurii de citare cu pârâtul, reclamanta a arătat că și-a îndeplinit obligațiile prev. de art. 194-195 C.pr.civ., în sensul că a depus atât cererea de chemare în garanție cât și înscrisurile doveditoare în suficiente exemplare pentru instanță și pentru a fi comunicate pârâtului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, reclamanta a arătat că are calitate procesuală activă chiar dacă nu este asociație de proprietari ci de locatari, din HCL 160/2011 rezultând cu certitudine că prev. L 230/2007 se aplică atât asociațiilor de proprietari cât și asociațiilor de locatari, dispoziții care se coroborează cu L 114/1996.
În ce privește sumele solicitate, reclamanta a arătat că sunt pe deplin dovedite prin înscrisurile depuse la dosar. Listele de plată nu au fost niciodată contestate de către pârât iar periodic acesta a fost informat în legătură cu sumele datorate. Pârâtul susține în mod greșit că obligația de a achita cheltuielile de întreținere revine persoanelor ce ocupă imobilul, contrar dispozițiilor art. 46. din Legea 230/2007, conform cărora toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, cheltuieli pe care pârâții refuză să le achite. Aceasta a susținut cî în conformitate cu art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007 are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit
Aceasta a mai susținut că, deși pârâtul folosește termenul de chiriași, persoanelor care locuiesc în acest imobil nu le-a fost încheiat un contract de închiriere. Chiar dacă ar exista un asemenea contract, conform art. 58 alin. 2 din L 230/2007 raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociație, inclusiv de la obligația de plată a cheltuielilor de întreținere.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, reclamanta a arătat că nu percepe penalități în sistem propriu ci doar repartizează penalitățile aplicate de către furnizorii de utilități potrivit dispoz. art. 25 alin. 3 lit. a) din HG 1588/2007. Dacă terții impun penalități asociației pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii raportat la cotele de întreținere proporțional cu cuantumul restanțelor.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, reclamanta a arătat că singurul care are obligația de a achita cheltuielile de întreținere este pârâtul în calitate de proprietar al imobilului.
La data de 03.11.2014, R. C. a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Municipiul C..
Pe cale de excepție, R. C. a invocat lipsa calității procesuale pasive a sa, având în vedere disp. art. 47 din L 230/2007 și art. 46. din Legea 230/2007, care prevăd că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației. Chemata în garanție a învederat că administrează locuința în litigiu, motiv pentru care Municipiul C. a solicitat instanței introducerea regiei, deși în cauză, în opinia acesteia au calitate procesuală pasivă locatarii, respectiv proprietarul apartamentului.
Chemata în garanție a mai arătat că prin HCL 168/2010, Municipiul C. a retras dreptul de administrare al R. C., asupra bunurilor care aparțin domeniului privat al Municipiului C., astfel spațiul de locuit ce face obiectul litigiului a trecut în administrarea proprietarului până la data de 27.09.2012, când a revenit în administrarea regiei conform HCL 144. R. C. a susținut că în calitate de administrator a depus diligențele necesare în vederea clarificării situației locative, astfel prin cererea cu nr. 9625/20.06.2013 și prin procesul-verbal nr. 1781/D/2014 al B. M.& Asociații, din 06.10.2014 s-a realizat evacuarea numiților C. N., D. R. C., D. R. A., P. I. S., D. C., P. A., care au ocupat fără drept, apartamentul situat în C., cart. 1 Mai, .. 1, .> În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de Municipiului C., față de numiții C. N., D. R. C., D. R. A., P. I. S., D. C., P. A., R. C. a arătat că este întemeiată și a solicitat admiterea acesteia.
Față de excepțiile invocate de Municipiul C., în calitate de pârât, respectiv excepția nulității comunicării și a procedurii de citare cu pârâtul și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, R. C. a arătat că sunt întemeiate și a solicitat admiterea acestora.
În susținerea cererii, R. C. a depus următoarele înscrisuri: HCL nr. 282/2008, extras HCLM 168/2010, extras HCLM 144/2012, sentința civilă nr. 9625/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. și procesul-verbal de executare nr. 1781/D/2014 al B. M. & Asociații.
Prin încheierea din data de 10.12.2014 s-a dispus respingerea cererii de chemare în garanție a RAAPDFL C. ca nefiind admisibilă, având în vedere că între aceasta și cererea de chemare în judecată nu există o legătură de subordonare și dependență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a numiților C. N., D. R. C., D. R. A., D. C. și P. A., la acest termen de judecată instanța a supus dezbaterii excepția nulității cererii respective.
Analizând cu prioritate excepția invocată în prisma dispozițiilor legale aplicabile,instanța reține următoarele:
Din cuprinsul art. 148, alin. (1) și art. 194 lit. f) C.proc.civ., care reprezintă dreptul comun în ceea ce privește conținutul unei cereri de chemare în judecată, rezultă că pe lângă numele, prenumele și domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediile lor, obiect și motivele de fapt și de drept, constituie un element obligatoriu al cererii și semnătura titularului cererii sau a reprezentantului acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 196 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei, motivele de fapt și de drept sau semnătura părții ori a reprezentantului acesteia, va fi declarata nulă.
Mențiunile sancționate cu nulitatea au caracter esențial pentru buna administrare a justiției, numele părților, obiectul cauzei,motivele de fapt și de drept sau semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze acțiunea civilă, să ateste manifestarea de voință necesară declanșării procesului civil și conținutul concret al pretențiilor reclamantului. Lipsa acestor elemente face imposibilă continuarea activității judiciare.
De aceea, lipsa semnăturii, ca element esențial al cererii este sancționată în mod expres cu nulitatea cererii introductive.
Legiuitorul oferă posibilitate părților de a acoperi o astfel de neregularitate. Articolul 196, alin. (2) C proc. civ. prevede că " lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă seinvocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește de la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen de judecată următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație…"
În prezenta cauză, instanța, constatând că cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Municipiul C. nu a fost semnată de către reprezentantul acestuia, instanța la termenul din data de 10.12.2014, în temeiul art. 196, alin. (2) C proc. civ. a acordat un nou termen pentru a da posibilitate acestuia de a acoperi lipsa semnăturii, acesta fiind citat cu această mențiune. Instanța constată că până la acest termen de judecată pârâtul nu a înlăturat această neregularitate a cererii de chemare în garanție formulate.
Prin urmare, având în vedere că pârâtul nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală de a acoperi lipsa semnăturii, instanța, în lipsa acestui element obligatoriu al cererii de chemare în garanție, potrivit dispozițiilor art. 196 alin. 1 Cod procedură civilă constată nulitatea acesteia.
Cu privire la fondul litigiului, analizând probele administrate în cauză în prisma dispozițiilor legale aplicabile instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit extrasului de cont și listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației pe lunile noiembrie 2008-octombrie 2011, instanța constată că pentru perioada ianuarie 2013-iunie 2013, pârâtul Municipiul C., în calitate de proprietar al apartamentului nr.1 din ..1, situat în C., cartier "1 Mai", județul D. nu a achitat contravaloarea cotelor de întreținere datorate pentru acesta, astfel încât s-a ajuns la un debit restant la cheltuielile comune aferente acestei perioade în sumă de 5854,46 lei.
Reclamanta a calculat penalități de întârziere în sumă de 2751,59 lei în raport de dispozițiile art.25 alin.3 din HG nr.1588/2007, respective în funcție de penalitățile de întârziere calculate si impuse de furnizorii de utilităti, modul de calcul fiind depus la dosar.
În drept, potrivit art.46 din Legea nr.230/2007, privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari „toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, obligație stabilită si prin art.32 din H.G nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
De asemenea, potrivit art.25 alin.1 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă, iar asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, fără ca suma acestora să depășească suma cotei restante la care s-a aplicat.
Potrivit art. 25 alin.3 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 în cazul în care terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor.
Totodată, instanța reține că potrivit art.50 din Legea nr.230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Din analiza acestor dispozitii legale, rezulta ca obligatia de a achita cotele de intretinere si cheltuielile comune ii apartine proprietarului apartamentului, iar în speta, proprietarul apartamentului nr.1 din ..1, situat în C., cartier " 1 Mai", este paratul Municipiul C., chemata în garanție R. C., având calitatea de administrator al acestui imobil care face parte din domeniul privat al Municipiului C., iar chemații în garanție C. N., D. R. C., D. R. A., D. C. și P. A. au calitatea de ocupanți. Prin urmare, obligatia de a achita cotele de intretinere si cheltuielile comune îi incumba acestui pârât.
Nu se poate reține susținerea pârâtului în sensul că obligația de a achita cheltuielile de întreținere incumbă exclusiv persoanelor care au locuit și au beneficiat de serviciile de furnizare de apă, canalizare, căldură, respectiv chemaților în garanție, având în vedere dispozițiile art.58 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, întrucât raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriasul, indiferent de statutul locuintei, precum si nerespectarea obligatiilor contractuale de catre chirias nu absolva proprietarul de la obligatiile sale fata de asociatia de proprietari prevazute de lege. Astfel, în speță, instanța constată că, deși a fost depășit termenul scadenței cheltuielilor de întreținere ce revin pârâtului Municipiul C., corespunzător fiecărei luni din perioada ianuarie 2013-iunie 2013, astfel cum acestea au fost repartizate conform listelor de plată a cotelor de contribuție, pârâtul nu a făcut dovada achitării lor.
Având în vedere că reclamanta a făcut dovada dreptului său de creanță, iar pârâtul nu a probat liberarea de obligație, prin plată sau într-un alt mod admis de lege, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantăși va oblige pârâtul la plată către reclamantă a sumei de 5854,46 lei, reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere și a sumei de 2751,59 lei cu titlu de penalități de întarziere, datorate pentru perioada ianuarie – iunie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în pretenții formulată de reclamanta A. DE L. NR 14 1MAI, cu sediul în C., ., ., județul D., împotriva pârâtului MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR.
Constată nulitatea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul C. prin Primar.
Obligă pârâtul la plată către reclamantă a sumei de 5854,46 lei, reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere și a sumei de 2751,59 lei cu titlu de penalități de întarziere, datorate pentru perioada ianuarie – iunie 2013.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C. și se va soluționa de Tribunalul D.. Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2015.
Președinte Grefier,
Red. R.S./tehn.V.P./4 ex./2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1792/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2503/2015.... → |
|---|
