Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1301/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1301/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1301/2015
Dosar nr._ - revendicare imobiliară și pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1301/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de reclamanta I. C., cu domiciliul în C., Calea Unirii nr. 204, ., ., in contradictoriu cu paratul G. C., cu domiciliul în C., Brazda lui N. nr. 79, ., ., avand ca obiect revendicare si pretentii
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.02.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile, reține următoarele:
La data de 18.12.2009 reclamanta I. C. a chemat în judecată pe pârâtul G. C. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 40 mp situată în C., ., P 39 și, de asemenea, să fie obligat pârâtul la plata contravalorii lipsei de folosință a acestui teren pe perioada 18.12._09.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren de 5000 mp situat în C., ., P 39, având ca vecin în partea de vest pe pârât.
A precizat că pârâtul, în mod abuziv a desființat hotarul despărțitor dintre cele două proprietăți care era reprezentat de un gard din sârmă împletită și susținut pe stâlpi de lemn și a edificat un alt gard din beton, turnat dar nu pe vechiul hotar, pătrunzând pe terenul proprietatea sa pe o lățime de aproximativ 1,5 m și o lungime de aproximativ 25 m liniari.
A menționat că a formulat și o plângere penală în temeiul dispozițiilor art 220 C.P.. care însă a fost respinsă, dispunându-se scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtului prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 7349/P/2006 din 30.01.2008.
În cadrul urmăririi penale desfășurate s-a întocmit un raport de expertiză în care se arată că pârâtul ocupă din terenul său însă datorită faptului că amplasamentul gardului despărțitor corespunde documentației cadastrale s-a concluzionat că fapta pârâtului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie.
A mai arătat că pârâtul a devenit posesor de rea credință întrucât viciile titlului său i-au fost aduse la cunoștință astfel că, potrivit art 485 C.Civ. posesorul de rea credință nu dobândește proprietatea fructelor, cererea sa de a-și recupera lipsa de folosință fiind justificată.
A arătat că evaluează provizoriu obiectul cererii la suma de 800 lei - valoarea terenului și 500 lei-lipsa de folosință.
În drept, a invocat dispozițiile art 480,482,486 C.Civ.
A depus la dosar chitanță de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, chitanță de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 80 lei, procură judiciară autentificată sub nr. 1393/31.03.2009, raport de expertiză întocmit de ing. P. M. în cadrul dosarului nr._/2003 al Judecătoriei C., Ordonanța emisă în dosarul nr. 7349/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., copia titlului de proprietate nr. 1343-_/06.04.1995, proces-verbal întocmit la data de 04.05.2009 în cadrul dosarului de executare nr. 99/E/2009 al B. I. C. C..
La data de 08.02.2010 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că din motivele invocate de către reclamantă rezultă fără echivoc netemeinicia pretențiilor sale, aceasta recunoscând că terenul proprietatea sa care este împrejmuit cu gard respectă actul de proprietate pe care îl deține în ceea ce privește întinderea, aflându-se în interiorul limitelor stabilite în documentația cadastrală.
A mai arătat că nu ocupă teren din proprietatea reclamantei iar gardul a fost edificat pe aceeași limită de hotar pe care era amplasat și vechiul gard.
Construirea noului gard s-a făcut anterior formulării plângerii penale pe care reclamanta a formulat-o împotriva sa iar probele administrate în cursul soluționării acesteia au demonstrat că nu deține mai mult teren decât cel din actele de proprietate ci, dimpotrivă are cu 17 mp mai puțin, iar amplasamentul gardului nou respectă documentația cadastrală.
A precizat că terenul l-a dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2062/29.06.1999, iar prin încheierea nr. 2440/14.03.2002 emisă de Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei C. s-a dispus înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară, de la acea dată dreptul său de proprietate devenind opozabil erga omnes, inclusiv reclamantei.
La momentul întocmirii documentației cadastrale, pentru evitarea neînțelegerilor dintre proprietari, s-a solicitat sprijinul Primăriei, reprezentanți ai acesteia participând la măsurători, confirmând corespondența acestora cu actele de proprietate deținute de titulari.
Aceste măsurători au început din partea de vest a străzii F. și s-au oprit după terenul său, adică la terenul reclamantei, deoarece autorul acesteia nu a fost prezenta la efectuarea acestora.
Ulterior, alți proprietari au solicitat intabularea drepturilor lor de proprietate, iar măsurătorile s-au făcut începând cu partea de est a străzii F. și, cu această ocazie s-a constatat că acei proprietari dețineau mai mult teren decât în acte iar orientarea terenurilor nu era cea corectă, ceea ce a dus la suprapunerea unor suprafețe de teren.
Dacă reclamantei îi lipsește o parte din teren, aceasta s-ar putea găsi la proprietarii din partea estică a străzii F..
A mai menționat că măsurătorile au fost efectuate în sistem stereografic 70, ceea ce presupune că toate coordonatele terenului sunt racordate la planurile urbanistice ale municipiului C., neexistând erori cu privire la amplasamente iar pentru edificarea gardului împrejmuitor a obținut autorizație de construire.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, având caracter accesoriu, a solicitat și respingerea acestuia .
În drept, a invocat dispozițiile art 115 și următ. C.Pr.Civ.
A atașat următoarele înscrisuri: copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2062/29 iunie 1999, schiță, Încheierea nr.2440 pronunțată în dosarul nr. 2440/2002 al Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei C., extras de carte funciară nr._ a loc. C., certificat de urbanism nr. 31/07.021.2005 emis de Primăria Mun. C., autorizație de construire nr. 1533/29.08.2005, raport de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 7349/P/2006 de expert I. I..
Reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat pentru aceasta proba cu interogatoriul pârâtului și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie care să identifice suprafețele de teren, expertul urmând să aibă în vedere actele de proprietate deținute de părți, să determine amplasarea acestor terenuri în funcție de numerotarea ce a fost făcută dinspre est spre vest și în raport de faptul că reclamanta a cedat din terenul său o suprafață folosită ca drum; de asemenea expertul va preciza dacă a fost mutată linia de hotar, dacă pârâtul ocupă vreo suprafață de teren din cea a reclamantei și va evalua suprafața de teren revendicată de reclamantă.
De asemenea, pârâtul a solicitat și instanța a încuviințat pentru acesta proba cu acte și interogatoriul reclamantei.
Instanța a prorogat discuția cu privire la proba testimonială după administrarea celorlalte probe încuviințate și, de asemenea, a prorogat discuția cu privire la expertiza specialitatea agricultură după efectuarea expertizei specialitatea topografie.
La termenul de judecată din data de 20.04.2009 s-a luat interogatoriu pârâtului, la propunerea reclamantei, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
La solicitarea reclamantei, instanța a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria C. pentru a se înainta o copie, conformă cu originalul, a procesului-verbal întocmit cu ocazia efectuării raportului de expertiză de către expert I. I. în dosarul nr. 7349/P/2006, acesta fiind înaintat la data de 29.04.2010.
În ședința publică din data de 20.04.2010 întrucât apărătorul reclamantei a făcut dovada că aceasta este nedeplasabilă, instanța a încuviințat cererea pârâtului, prin apărător, de a i se comunica reclamantei interogatoriul la domiciliu pentru a răspunde la acesta.
În ședința publică din data de 25.05.2010 apărătorul reclamantei a depus răspunsul la interogatoriul formulat de către pârât.
La termenul de judecată din data de 07.09.2010 pârâtul a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1231/04.04.2008, extras de carte funciară nr._ a loc. C.., autorizație de construire nr. 1547/06.10.2008, certificat de nomenclatură stradală nr. 2172/17.04.2008 emis de Primăria Mun. C., plan de amplasament și delimitare, fișa bunului imobil, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2947/16.10.2006, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2496/16.10.2006, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3153/28.12.2006, act de dezmembrare autentificat sub nr. 2495/16.10.2006, act de dezmembrare autentificat sub nr. 2274/26.09.2006 act de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare încheiat la 25.10.2002, act de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1177/06.05.2005, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2279/26.09.2006, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2280/26.09.2006, de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2277/26.09.2006.
Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost întocmit în cauză de către expert D. D. și depus la dosar la data de 15.02.2011.
La data de 05.04.2011 reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților M. A., M. C. D., M. F. A. și R. C. și, de asemenea, a depus obiecțiuni la raportul de expertiză.
În ședința publică de la aceeași dată instanța a respins cererea privind introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților M. A., M. C. D., M. F. A. și R. C. și a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză.
La data de 07.06.2011 s-a depus de către expert D. D. răspunsul al obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către reclamantă.
În ședința publică din data de 21.06.2011 la solicitarea reclamantei, prin apărător, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei noi expertize specialitatea topografie.
În ședința publică din data de 21.06.2011 instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria Municipiului C. pentru a înainta schița parcelară a Tarlalei 51 și pentru a preciza dacă punerea în posesie în această . de la Est la Vest sau invers, răspunsul la adresă fiind înaintat cu adresa nr._/04.07.2011, cu adresa nr._/12.10.2011 și cu adresa nr._/04.11.2011.
Noul raport de expertiză specialitatea topografie a fost întocmit în cauză de expert I. M. și depus la dosar la data de 04.09.2012.
La data de 18.09.2012 reclamata a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert I. M..
În ședința publică din data de 18.09.2012 instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză și a dispus emiterea unei adrese către expert pentru a răspunde acestea, expertul urmând să se deplaseze la Primăria Municipiului C. pentru a observa întregul plan parcelar, să precizeze dacă gardul de beton se găsește pe același aliniament cu gardul din uluci, iar în caz contrar va explica motivul pentru care, în raportul de expertiză, aceste garduri se află în linie dreaptă, să precizeze dacă măsurătorile au fost efectuate cu aparatură GPS și data la care au fost efectuate; să procedeze și la delimitarea laturii parcelei vecine cu reclamanta în partea de Est pentru a se observa cu exactitate dacă acest vecin ocupă vreo suprafață de teren, ce aparține reclamantei, să precizeze dacă în suprafața de 5061 mp a pârâtului este inclusă toată calea de acces sau numai o parte din aceasta.
La data de 20.11.2012 s-a depus de către expert I. M. răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către reclamantă.
În ședința publică din data de 11.12.2012, pentru capătul de cerere în revendicare, reclamanta a reiterat cererea formulată în ședința publică din data de 16.03.2010 de a se încuviința proba testimonială, instanța încuviințând pentru reclamantă această probă și, în contraprobă, pentru pârât, a încuviințat de asemenea proba testimonială.
În aceeași ședință publică, apărătorul reclamantei a arătat că aceasta renunță la capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință, instanța punându-i în vedere să depună cerere scrisă în acest sens.
În cauză au fost audiați martorii propuși de către reclamantă, numiții C. S. C. și cei propuși de către pârât, numiții M. C. D. și V. D. N., la audierea celui de-al doilea martor reclamanta înțelegând să renunțe.
Prin sentința civilă nr. 5823/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta I. C. în contradictoriu cu pârâtul G. C..
A fost obligată reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare înainte de . noului cod civil era definită în doctrină ca fiind acțiunea reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Potrivit art.1169 din vechiul cod civil, aplicabil în speță, cel care face o propunere, adică cel care pretinde ceva în fața instanței trebuie să o dovedească: actori incumbit probati.
Reclamanta deține TDP nr.1343-_ din 06.04.1995 prin care în coproprietate cu L. I.I. deține suprafața de teren extravilan de 5000mp situată în T51,P39 cu vecinii:N-. St., Cn554, V-O. E..
Pârâtul a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2062/29.06.1999 suprafața de 5000 mp teren extravilan, situat în C. – Cernele, jud.D., T51,P40 cu vecinii: N-. I., S-CN554, V-M. N.. Pârâtul a întocmit documentație cadastrală, suprafața rezultată din măsurători fiind de 4998 mp, imobilul primind numărul cadastral_ și fiind înscris în cartea funciară nr._ a mun.C..
Ulterior intabulării pârâtul a procedat la dezmembrarea imobilului în mai multe parcele, dintre care o parte le-a înstrăinat, lăsând din terenul său o cale de acces în partea de vest cu lățimea de 3m.
În cauză au fost efectuate două expertize tehnice specialitatea topografie de către expert D. D. și de către expert M. I..
Prin raportul de expertiză efectuat de expertul D. D., expertul a concluzionat că terenul reclamantei nu poate fi determinat cu precizie, deoarece nu este delimitat în jumătatea de sud, iar o parte este în litigiu cu vecinii de la est, astfel încât calculul suprafeței s-a făcut ținând cont de aceste aspecte, rezultând suprafața de 4662 mp, față de 5000 mp din TDP. Cu privire la gardul despărțitor expertul a concluzionat că nu are elemente din care să rezulte că gardul despărțitor a fost mutat, pârâtul edificându-și gardul pe terenul său.
Prin raportul de expertiză efectuat de expertul M. I., expertul a concluzionat că nici una dintre parcele nu este poziționată în funcție de elemente fixe (margini de drum), de la capătul tarlalei, fapt ce face identificarea imposibilă. Cu privire la gardul despărțitor, prin raportul de expertiză inițial, a arătat că nu a constatat elementele unui gard anterior, care să fie comparat cu gardul actual. Răspunzând la obiecțiunile formulate expertul a arătat că din discuțiile avute cu reprezentantul Primăriei C., ing. S. V., în prezența părților, a reieșit că în afara planului parcelar (anexa nr.4A și 4B), plan ce coincide cu cel aflat la dosarul cauzei, Primăria C. nu poate furniza date suplimentare pentru zona în cauză, deși reclamanții au solicitat verbal să se prezinte poziția bornei (în prezent nu mai există) din partea de est. Cu privire la gardul despărțitor, la solicitarea expertului, reclamanta a indicat gardul de uluci ca fiind amplasat pe punctele noi măsurate 531 și 534, însă expertul a arătat că atât la data de 18.08.2012, cât și la data de 12.10.2012, gardul de uluci nu mai exista. A constatat existența a trei stâlpi de beton amplasați neregulat și dezordonat, iar pârâtul a indicat ca limită aliniamentul punctelor 531-534, reclamanta arătând că la o dată anterioară a existat un gard de uluci care depășea aliniamentul gardurilor de beton.
Expertul a mai concluzionat că față de actuala împrejmuire reiese că la . coordonatele cadastrale, mai mult pârâtul este retras cu cca. 80 cm. În schimb proprietatea se întinde spre canal cu cca. 3 m, dar și spre partea de vest cu 1,5 m. A arătat că între datele aflate la dosar, cele de la Primăria C. și situația în fapt din teren, nu se poate stabili o corelare, din care să rezulte poziția exactă pe care trebuie să o ocupe fiecare parcelă de teren, respectiv P39 și P40, chiar dacă a efectuat o măsurătoare amănunțită cu sistem seteografic, cu plecare din capătul de est al străzii F..
Prin urmare, chiar dacă s-ar reține că anterior a existat un gard de ulucă între cele două proprietăți în anul 2006, în situația în care poziționarea tarlalelor nu poate fi stabilită cu exactitate și nu s-a putut identifica de către experți vreo suprafață concretă de teren din proprietatea reclamantei pe care pârâtul să o ocupe fără drept, având în vedere și faptul că în prezent pârâtul nu mai deține în proprietate întreaga suprafață de 5000 mp deținută inițial, instanța a respins acțiunea.
În baza art.274 C.p.c. a obligat reclamanta la 1000 de lei cheltuieli de judecată către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate
În motivarea recursului, recurenta arată că prima instanță în mod greșit a reținut concluziilor celor două raporturi de expertiză întocmite de către experții D. D. și I. M. care nu au putut identifica vreo suprafață concretă de teren din proprietatea reclamantei pe care pârâtul o ocupă fără drept.
Prima instanță încalcă rolul său activ, mulțumindu-se să constate un lucru greu de crezut, respectiv imposibilitatea determinării poziției parcelelor de teren proprietatea reclamantei și a pârâtului.
Este greu de crezut că, fiind vorba de două parcele identificate în planul parcelar pus la dispoziție instanței de către Primăria Municipiului C. și asupra cărora au fost puse în posesie părțile din dosar, să nu poată determina în mod obiectiv, științific, poziția acestor parcele de teren.
Instanța nu a luat în considerare expertiza întocmită de expertul I. I., în cadrul dosarului nr.7349/P/2006, având ca obiect tulburarea de posesie, iar ca și părți aceleași ca și în prezentul dosar.
În anul 2006, când a fost întocmită această expertiză au existat suficiente elemente în raport de care să se determine poziția corectă a celor două parcele, respectiv P.39 și P.40, din tarlaua T 31.
Concluziile expertizei tehnice întocmită de expertul I. I. se coroborează și cu alte probe existente și de care instanța nu a ținut seama și anume declarația pârâtului care recunoaște că a mutat gardul despărțitor dintre cele două părți, ocupând în mod abuziv o lățime de aproximativ 0,9 m din proprietatea reclamantei I. C..
Recurenta arată că prima instanță nu a ținut seama nici de declarațiilor martorului propus de reclamantă, C. S. C., care arată că pârâtul a desființat gardul dintre cele două proprietăți și a ridicat altul în schimb.
Prima instanță în mod greșit s-a raportat la coordonatele cadastrale stabilite cu ocazia efectuării cadastrului pe propriul teren de către pârât, în condițiile în care cadastrul s-a făcut conform declarației pe proprie răspundere a pârâtului, potrivit căreia poziția terenului ar corespunde că aceea de la punerea în posesie. Coordonatele cadastrale au fost stabilite de expertul cadastrist prin asumarea pe care pârâtul o face pe proprie răspundere că poziția terenului ar fi cea corectă, și în aceste condiții au relevanță în prezenta cauză.De asemenea, lucrarea cadastrală nu este opozabilă reclamantei, care nu a participat la efectuarea ei.
O altă probă pe care instanța nu a coroborat-o cu celelalte, respectiv declarațiile martorilor și propria recunoaștere a pârâtului, este concluzia raportului de expertiză efectuat de expertul I. M., care arată că reclamanta, în loc de 5000 m.p., deșine 4662, iar pârâtul în loc de 5000 m.p. deține de 5061 m.p.
Solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 18 ianuarie 2013, intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică.
Arată că instanța nu este ținută să ia în considerare o expertiză ce nu a fost încuviințată de instanță, această probă necoroborându-se și cu celelalte probe administrate în cauză.
În fața primei instanțe a fost încuviințată o expertiză tehnică.
Dacă în anul 2006 au existat elemente suficiente pentru determinarea poziției corecte a celor două parcele, astfel cum susține recurenta, se pune problema de ce aceasta a renunțat la judecarea cererii pe care o formulase anterior în dosarul nr._/2002.
Nu pot fi apreciate ca inutile cele două rapoarte de expertiză tehnică, iar afirmații recurentei reprezintă un abuz de drept.
Intimatul precizează că au fost stabilire corect coordonatele cadastrale pentru terenul proprietatea sa, în conformitate cu planurile parcelare existente la Primăria Municipiului C. și este greșită afirmația recurentei că documentația cadastrală a fost efectuată potrivit declarației reclamantului.
În ceea ce privește declarația martorului propus de recurentă, intimatul arată că este subiectivă, fără valoare probantă deoarece nu este confirmată de constatările experților numiți în cauză, fiind contrazisă de declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.
Analizând recursul, prin prisma dispozitiilor art 304 pct 1 C., tribunalul a constatat că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Reclamanta I. C. a investit prima instanta cu o actiune in revendicarea suprafetei de 40 mp situata in C., ., P 39, suprafata pretins ocupata de paratul G. C. care detine la randul sau teren in T 51, P 40.
Astfel, se retine ca recurenta reclamanta este cotitulara TDP nr.1343-_ din 06.04.1995 prin care în coproprietate cu L. I.I. deține suprafața de teren extravilan de 5000 mp situată în T51, P39 cu vecinii: N-. St., Cn554, V-O. E..
Intimatul pârâtul a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2062/29.06.1999 suprafața de 5000 mp teren extravilan, situat în C. – Cernele, jud.D., T51,P40 cu vecinii: N-. I., S-CN554, V-M. N..
In baza acestui contract de vanzare cumparare pârâtul a întocmit documentație cadastrală, suprafața rezultată din măsurători fiind de 4998 mp, imobilul primind numărul cadastral_ și fiind înscris în cartea funciară nr._ a mun.C..
Ulterior intabulării pârâtul a procedat la dezmembrarea imobilului în mai multe parcele, dintre care o parte le-a înstrăinat, lăsând din terenul său o cale de acces în partea de vest cu lățimea de 3 m.
La baza contractului de vânzare cumpărare nr 2062/29.06.1999 s-a aflat titlul de proprietate nr 2218_/06.05.1998 eliberat pe numele O. E..
Sustinerile recurentei in sensul ca nu se poate concluziona, pe baza celor doua expertize intocmite in cauza de domnii experti D. D. și M. I., ca terenurile partilor nu se pot identifica, nefiind suficiente date in acest sens, date ce ar fi trebuit furnizate atat de catre Primaria C., cat si de catre parti sunt intemeiate.
Astfel, prima instanta, in baza rolului sau active reglementat de prevederile art 129 C. ar fi trebuit sa dispuna suplimentarea probatoriului administrat in cauza in momentul in care a constatat concluziile celor doi experti in sensul ca terenurile detinute de parti nu se pot identifica, expertul I. M. invederand clar ca la momentul la care va dispune de mai multe informatii poate reface raportul de exprtiza.
Se retine ca singurele planuri parcelare care au stat la baza celor doua rapoarte de expertiza intocmite in cauza sunt cele de la filele 236-237 din dosarul de fond, planuri parcelare inaintate de Primaria C. ca fiind ale tarlalei 51 si in care in . I., pentru . ilizibila.
Expertul I. M. concluzioneaza ca pentru parcelele 39 si 40 din T 51, pe aceste planuri parcelare, nu exista dimensiuni ca si deschidere la . acest expert a procedat la o idntificare a terenurilor partilor, insa prin raportare la situatia actuala, asa cum rezulta din anexa 2 la raportul de expertiza, invederand tocmai existenta unor diferente intre anexele 1a, 1b si anexa 2 la raport.
Prin urmare, prima instanta ar fi trebuit sa puna in discutia partilor suplimentarea probatoriului administrat in sensul de a se emite adrese catre Comisia Locala C. pentru a inainta actele ce au stat la baza emiterii celor doua titluri de proprietate, respectiv nr 1343-_ din 06.04.1995 si nr 2218_/06.05.1998, acesta din urma eliberat pe numele O. E. si care a stat la baza contractului de vanzare cumparare nr 2062/29.06.1999 care reprezinta titlul de proprietate al paratului, inclusiv schitele parcelare de la acel moment.
In plus, in acest contract de vanzare cumparare se vorbeste si de o adeverinta cu nr_/28.06.1999 eliberata de Primaria C. care a stat la baza contractului si automat si la baza TDP 2218_/06.05.1998, inscris care ar putea ajuta la individualizarea exacta a suprafetelor de teren in litigiu.
Prima instanta s-a marginit insa la a respinge actiunea recurentei pe motiv ca, in esenta, suprafetele de teren nu au putut fi identificate .
Astfel, actiunea in revendicare este acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Actiunea in revendicare este o actiune petitorie intrucat tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate al reclamantului. In ceea ce priveste conditiile de exercitare a actiunii in revendicare, aceasta poate fi intentata de catre titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Acțiunea in revendicare este asadar acea acțiune in justiție prin care reclamantul care este proprietarul exclusiv al unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicita obligarea paratului, care stapaneste bunul respectiv, sa ii recunoască dreptul de proprietate si sa ii restituie bunul .
Dreptul de proprietate este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, conform prevederilor art 480 Cod civil, reprezentând un drept real, exclusiv și perpetuu. Atributele care intră în conținutul juridic al dreptului de proprietate constau în posesie, folosință și dispoziție. Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezidă în existența acestuia în mod independent față de alte drepturi care să-i servească drept temei al constituirii. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate constă în faptul că acesta este singurul drept care îi conferă titularului său posibilitatea exercitării concomitente a tuturor atributelor sale.
Reclamantul este cel care trebuie sa faca dovada pozitiva, in sensul ca el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat (actori incumbit probatio), precum si dovada posesiei de catre parat a bunului revendicat.
Tribunalul apreciaza ca intemeiate criticile recurentei in sensul ca prima instanta nu a avut in vedere faptul ca in anul 2006, este adevarat, in cadrul unui dosar penal, a fost intocmit un raport de expertiza de catre expert I. I. care a putut identifica terenurile detinute de parti, acest raport putand constitui un punct de plecare pentru intocmirea exprtizei si in cauza de fata, fara a fi neaparat nevoie sa se ajunga la acelasi concluzii, cu atat mai mult cu cat acesta a fost intocmit in anul 2006.
Intemeiate sunt si criticile recurentei in sensul ca unul din martorii audiati in cauza, respectiv C. S. C. a aratat ca gardul dintre proprietatile partilor a fost refacut de catre parat care nu a mai amplasat noul gard pe aliniamentul celui vechi, asa incat se impune coroborarea acestei declaratii atat cu depozitiile celorlalti martori, cat si cu celelalte probe administrate in cauza.
In aceste conditii, solutia care se impune in cauza este, fata de prevederile art 312 C., admiterea recursului, casarea sentintei civile recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
In rejudecare, prima instanta va dispune suplimentarea probatoriului administrat deja in cauza in sensul efectuarii fie a unui nou raport de expertiza, fie a unui supliment la cel efectuat de expert I. M., insa numai dupa ce se vor emite adrese catre Comisia Locala pentru inaintarea la dosar a actelor premergătoare celor doua titluri de proprietate, inclusiv a schițelor parcelare, urmand a fi solicitata si o copie a caietului de masuratori efectuate la momentul punerii in posesie pentru a se cunoaste dimensiunile parcelelor partilor de la momentul initial al punerii in posesie si emiterii TDP, asa cum s-a aratat, precum si a adeverintei nr_/28.06.1999 eliberata de Primaria C..
De asemenea, intocmirea raportului de expertiza se va face si prin raportare la raportul intocmit de expert I. I. in anul 2006 si aflat la dosarul cauzei.
In rejudecare, instanta a solicitat de la Primaria Mun C. actele premergatoare emiterii celor 2 titluri, inclusiv schitele parcelare si o copie a caietului de masuratori efectuate la momentul punerii in posesie; de asemenea s-a solicitat inaintarea adeverintei nr._ din 28.06.1999 eliberata de Primaria Mun C. care a stat la baza eliberarii titlului nr. 2218/_ din 6.05.1998.
La data de 4.03.2014 au fost inaintate la dosar inscrisurile solicitate, fiind atasate la f. 10-25.
De asemenea, la data de 31.03.2014 s-a inaintat copie de pe caietul de masuratori, a mentionat ca a inaintat toate inscrisurile care au stat la baza titlurilor si ca adeverinta la care se face referire in adresa instantei nu se regaseste la dosar.
Instanta a incuviintat completarea raportului de expertiza intocmit de expert I. M. G. in conformitate cu dispozitiile instantei de casare.
La data de 8.10.2014 Primaria Mun C. a inaintat la dosar planul parcelar in copie conforma cu originalul.
La data de 2.12.2014 a fost depus raportul de expertiza, iar la data de 20.01.2015 s-a depus raspunsul la obiectiunile partilor, incuviintate de instanta.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului G. C., unita cu fondul cauzei, instanta retine ca pentru a fi parte în proces se impun a fi îndeplinite următoarele condiții: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau prevalarea de o situație juridică pentru a cărei realizare poate fi folosită calea judecății.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
Instanta apreciaza ca in speta nu poate fi vorba de lipsa calitatii procesuale a paratului, invocata in contextul faptului ca acesta nu mai detine in posesie terenul, atat timp cat din raportul de expertiza rezulta ca paratul detine in continuare in proprietate si posesie o suprafata de teren alaturat celei al reclamantei.
In ceea ce priveste aspectul referitor la ocuparea sau nu a terenului apartinand reclamantei, instanta urmeaza a aprecia pe fondul cauzei.
Asa fiind, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului G. C. ca neintemeiata.
Analizând actele si lucrările dosarului instanta retine pe fondul cauzei următoarele aspecte:
In fapt, reclamanta I. C. este proprietara, alaturi de L. I., unei suprafete de teren de 5000 mp situata in C., cartier Cernele, in T 51 P 39 cu umatoarele vecinatati: la N- .- J. St, la S-Cn554, la V- O. E. conform titlului de proprietate nr. 1343-_ din 6.04.1995.
Din masuratorile efectuate de expertul desemnat in cauza I. M. G. a rezultat ca reclamanta detine o suprafata mai mica decat in acte, respectiv suprafata de 4636 mp, rezultand o diferenta de 364 mp fata de terenul mentionat in acte.
Paratul G. C. a cumparat prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.2062/29.06.1999 suprafata de 5000 mp teren extravilan situat in C., Cernele, in T 51, P 40 cu vecinii: .- L. I., la S- CN554, la V- M. N.. Paratul a intocmit documentatie cadastrala, suprafata rezultata din masuratori fiind de 4998 mp, imobilul primind numarul cadastral_ si fiind inscris in cartea funciara nr._ a Mun C..
La baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2062/29.06.1999 s-a aflat titlul de proprietate nr. 2218-_/06.05.1998 eliberat pe numele O. E..
Ulterior, paratul a dezmembrat imobilul in mai multe corpuri de proprietate pe care le-a instrainat, cu precizarea ca in partea de vest pe latimea de 3 m pe toata lungimea acesta a lasat o cale de acces. Terenurile au fost vandute catre alte persoane dupa cum urmeaza: suprafata de 401 mp - nr. cadastral nr._/5/1 catre G. A. E., suprafata de 300 mp – nr. cadastral_/5/2 catre M. C. D. si M. F. A., suprafata de 300 m – nr cadastral_/5/4 catre D. M. si D. M., 420 mp cu nr cadastral_/1 catre D. I. M. si M. M. V., suprafata de 478 mp cu nr cadastral_/5/2 catre Pistritu N. si I., suprafata de 400 mp cu nr cadastral_/3/1/2 catre M. P., suprafata de 200 mp cu nr cadastral_/3/1/3 catre Opranescu M., suprafata de 400 mp cu nr. cadastral_/3/1/1 catre M. M. A..
Din masurarea intregului teren detinut initial de parat a rezultat ca acesta este in suprafata de 5044 mp, rezultand o diferenta in plus de 44 mp, care potrivit expertului se incadreaza in tolerante, fiind vorba de sub 1%.
Expertul a avut in vedere la efectuarea raportului de expertiza toate actele premergatoare emiterii titlurilor de proprietate aflate la dosarul cauzei si inaintate de Primaria C., inclusiv planul parcelar inaintat de aceasta institutie.
Expertul a mentionat in raspunsul la obiectiuni faptul ca intre datele oferite de Primaria C. si situatia de fapt din teren nu se poate stabili o corelare din care sa rezulte pozitia exacta pe care trebuie sa o ocupe fiecare . P 39 si P 40, chiar daca a efectuat o masuratoare amanuntita cu plecare din capatul de est al .> Expertul a concluzionat ca din datele de la dosar si din masuratorile efectuate nu reiese faptul ca suprafata de 44 mp rezultata in plus este ocupata de parat din terenul reclamantei.
In solutionarea prezentei actiuni, instanta retine că actiunea în revendicare este definită în literatura de specialitate ca fiind acea actiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
In conformitate cu dispozitiile Codului civil potrivit art. 563 Cod civil actiunea în revendicare este definită ca fiind actiunea prin care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl detine fără drept.
Actiunea in revendicare este cel mai energic mijloc de aparare a acestui drept, fiind definita ca acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, fiind o actiune petitorie ce tinde la stabilirea directa a dreptului de proprietate al reclamantului, cu efectul direct si accesoriu al obtinerii posesiei asupra bunului revendicat.
Din definitia si caracterul sau se desprinde si una dintre conditiile de exercitare a actiunii, si anume aceea ca reclamantul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, redobandirea posesiei fiind un efect accesoriu al actiunii, cazand insa in sarcina celui ce se pretinde titular al dreptului a face dovada acestuia.
Instanta retine că regula înscrisă în art. 1169 Cod civil potrivit căreia cel care care pretinde ceva în fata instanței, trebuie să o dovedească este aplicabilă si în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei actiuni în revendicare precum si in ceea de priveste dovedirea faptului ocuparii terenului de catre partea adversa.
Avand in vedere aceste considerente precum si situatia de fapt expusa anterior, rezultata din probatoriul administrat in cauza, instanta constata ca in ceea ce priveste revendicarea terenului aceasta este neintemeiata atat pentru faptul ca reclamanta nu a facut dovada faptului ocuparii suprafetei de teren de catre parat, cat si pentru faptul ca potrivit raportului de expertiza surplusul de 44 mp nu provine din ocuparea unei suprafete de teren din cel al reclamantei.
Din proba testimoniala administrata in cauza nu a rezultat cu certitudine ca a fost mutat gardul dintre terenuri astfel incat sa fie acaparata vreo suprafata de teren de la reclamanta. Singurul martor care a declarat ca au existat discutii intre parti si la intrebarile reclamantei paratul a afirmat ca o sa mute gardul la loc este martorul reclamantei C. S. C., insa nici acesta nu a putut mentiona in ce sens la fost mutat acest gard. Restul aspectelor relatate sunt cunoscute de martor de la reclamanta, astfel ca nu pot avea in vedere la fundamentarea solutiei in prezenta cauza.
Mai mult decat atat relatarile acestui martor sunt contrazise de sustinerile martorilor paratului.
Instanta nu poate retine in cauza raportul de expertiza I. I., aceasta fiind o expertiza extrajudiciara, ale carei concluzii sunt contradictorii fata de expertizele intocmite de expertii desemnati in cauza.
Instanta urmeaza a omologa expertiza intocmita de expert I. M. G. intrucat aceasta a raspuns la obiectivele stabilite de instanta ca urmare a deciziei de casare a Tribunalului D. luand in considerare actele premergatoare emiterii titlurilor de proprietate apatinand partilor in cauza.
Simplul fapt ca reclamanta nu are in fapt in posesie suprafata mentionata in actele de proprietate nu conduce in mod obligatoriu la concluzia ca aceasta se regaseste in terenul pe care il detine in posesie paratul, acesta detinand de la inceput mai mult teren decat in actele de proprietate.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge actiunea in revendicare formulata de reclamanta ca neintemeiata, ca urmare a omologarii raportului de expertiza I. M. gabriel si in consecinta si cererea in pretentii formulata de aceasta cu privire la contravaloarea lipsei de folosinta a terenului.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata instanta va admite cererea paratului si in conformitate cu disp. art. 274 Cod procedura civila, intrucat reclamanta a cazut in pretentii, urmeaza a o obliga la plata cheltuielor de judecata reprezentate de onorariu de avocat in cele doua cicluri procesuale, inclusiv in recurs in cuantum de 2500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge exceptia lipsei calitatii procesual pasiva a paratului.
Respinge ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta I. C., cu domiciliul în C., Calea Unirii nr. 204, ., ., in contradictoriu cu paratul G. C., cu domiciliul în C., Brazda lui N. nr. 79, ., ., avand ca obiect revendicare si pretentii.
Omologheaza raportul de expertiza I. M. G. astfel cum a fost completat.
Obliga reclamanta la plata sumei de 2500 lei catre parat cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedință publică, azi, 3.02.2015.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
4 Ex. / 12 Martie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1299/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 1317/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
