Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3645/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3645/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 9498/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr.3645
Ședința publică de la 18.03. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.-judecător
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâți J. F., Z. L. E., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procuratorul P. I. pentru reclamantă și asistat de avocat G. M., avocat M. M. pentru pârâtul J. F., lipsind pârâta Z. L. E..
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Avocat M. M. pentru pârâtul J. F., depune la dosar note de ședință în 2 exemplare din care un exemplar se comunica reprezentantului reclamantei.
Avocat M. M. pentru pârâtul J. F., invocă excepția inadmisibilității capătului doi din cererea de chemare în judecată, respectiv să se constate îndeplinirea condiției rezolutorii în Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1819/11.08.2004 de BNP P. G. și invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la acesta.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. E. cu privire la capătul al 2 al cererii de chemare în judecată precizată, de constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1819/11.08.2004 la BNP P. G., invocată de pârâtul J. F..
Avocat M. M. pentru pârâtul J. F., solicită să se constate că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru a formula acțiune în anularea contractului și solicită admiterea excepției invocate
Avocat G. M. pentru reclamantă, solicită respingerea excepției invocate.
Instanța constată că Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1819/11.08.2004 de BNP P. G. are ca părți contractante pe pârâtul J. F. și Z. L. E., iar potrivit dispozițiilor legale, condițiile cuprinse în contractul de vânzare cumpărare privind clauza de rezoluțiune nu poate fi invocată de către terți, aceștia având la îndemână doar acțiunea de anulare a contractului pe motive de nulitate absolută. Instanța reține că reclamanta este terț față de acest contract și nu poate pune în discuție clauza rezolutorie întrucât legea nu-i conferă acest drept, urmând a admite excepția lipsei calității procesuală activă pentru a formula acțiune în anularea contractului și constată că acest capăt de cerere se află în stare de judecată.
Avocat M. M. și M. L. pentru pârâtul J. F., solicită admiterea excepției invocate și respingerea capătului doi din cererea de chemare în judecată, respectiv să se constate îndeplinirea condiției rezolutorii în Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1819/11.08.2004 de BNP P. G. .
Avocat G. M. pentru reclamantă, solicită respingerea excepției invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța constată că acest capăt de cerere este în stare de judecată și dispune disjungerea capătului 1 și 3 din cererea precizată și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 06.05.2015.
Instanța rămâne în pronunțare pe capătul doi al cererii de chemare în judecată precizată, de constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1819/11.08.2004 la BNP P. G., invocată de pârâtul J. F..
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
La data de 7.03.2014 reclamanta P. E. (fosta Z.) a chemat în judecată pe pârâții J. F. și Z. L. E., solicitând să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul compus din 2 camere și dependințe având ., situat în C., .. A 2, ., D.; să se constate îndeplinirea condiției rezolutorii în contractul de vânzare-cumpărare aut. la nr. 1819/11.08.2004 de BNP P. G.; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, este proprietara apartamentului situat în C., .. A 2, .>
Reclamanta a dobândit acest apartament împreună cu fratele său Z. V. în baza contractului de construire nr. 507/14.06.1977, când a cumpărat prin construire de la stat. Cotele au fost de ½ au achita împreună un avans de 32.068 lei, iar pentru diferența de 64.000 lei reclamanta a contractat un împrumut de la CEC, pe care l-a și achitat. Ulterior, a fost eliberat TDP nr. 230/17.06.1980 conform căruia apartamentul este proprietatea personală a numiților Z. E. și Z. V., fratele reclamantei.
După ce reclamanta s-a căsătorit, în apartament a rămas fratele acesteia împreună cu familia sa.
Până pe data de 12.06.1998 când Z. V. a decedat, nu s-a procedat la ieșirea din indiviziune.
În luna martie 2004 moștenitorii acestuia, Z. L. E. – soție supraviețuitoare, Z. A. și Z. B. D. – fiu, fără știința sa, au introdus o acțiune de partaj succesoral, soluționată la primul termen de judecată printr-o tranzacție, în urma căreia întregul apartament – deci nu doar cota defunctului Z. V. – este partajat și atribuit mamei, Z. L. E., prin sent.nr. 4975/14.05.2004 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
În luna iunie 2004 Constaninescu O. C., fiul fratelui dinaintea căsătoriei cu Z. L. E., care fusese omis la partajul succesoral menționat anterior, introduce la rândul lui o acțiune de partaj împotriva fraților lui Z. A. și Z. B. D. și a lui Z. L. E..
În timp ce acest proces era pe rolul Judecătoriei C., Z. L. E. a vândut apartamentul ce face obiectul prezentei cauze pârâtului J. F. prin contractul de vânzare-cumpărare aut. la nr.1819/august 2004 de BNP P. G.. Actul este încheiat prin mandatar J. G., tatăl lui J. F., iar pârâtul este un vecin de palier și care locuiește în același imobil la apartament, iar apartamentul vândut având nr. 46.
Aflând despre modul fraudulos în care a fost înstrăinat apartamentul al cărei coproprietară era, reclamanta a intervenit în procesul de partaj inițiat de C. O. C. și după mai multe cicluri procesuale s-a pronunțat sent.nr. 3771/12.03.2012, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin dec.nr. 2011/07.11.2011 a Tribunalului D..Prin această sentință apartamentul a fost atribuit reclamantei, fiind obligată să plătească sulte însumând 77.200 lei lei numiților Z. L. E., Z. A. și Z. B. D..
În prezent, reclamanta este executată silit pentru aceste sulte în dosarul nr. 156/E/2013 al B. T.-N. și Terpovici, fiind deja înființată poprire la cererea creditorilor Z. L. E., Z. A. și Z. B. D., la sulte adăugându-se și cheltuieli de executare în cuantum de 4255 lei, pentru un bun a cărui posesie nu o deține din vina creditorilor.
Deși moștenitorii fratelui său au vândut întreg apartamentul pârâtului J. F. și au încasat prețul, punând în executare sent.nr. 3771/12.03.2012, sentință care produce astfel efecte juridice, mai încasează încă o dată jumătate din prețul apartamentului, executând silit alte bunuri și venituri pe care le deține.
Apartamentul din care provine sulta nu este executat silit deoarece nu deține posesia acestuia, creditorii săi fiind vânzătorii apartamentului.
A formulat contestație la executare, care se află pe rolul Judecătoriei C. dos.nr._/215/2013.
În ceea ce privește titlul său, a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate printr-un mod original, respectiv prin construire – contractul de construire nr. 507/14.06.1977 și TDP nr. 230/17.06.1980 și, ca urmare a partajului judiciar finalizat prin sent.nr. 3771/12.03.2012, definitivă și irevocabilă, reclamanta a devenit proprietara pe întreg imobilul.
În ceea ce privește titlul pârâtului J. F., se poate observa: că acesta a dobândit dreptul de proprietate printr-un mod derivat, respectiv prin vânzare-cumpărare – contractul de vânzare-cumpărare aut. la nr. 1819/11.08.2004 de BNP P. G.; că în mod legal pârâtul nu putea dobândi dreptul de proprietate de la vânzătoarea Z. E. L., moștenitoare a autorului Z. V., decât cu privire la cota de ½ din imobilul – apartament, care îi revenea acestuia din actul primar de dobândire – contract de construire nr. 507/14.06.1977 și TDP nr. 230/17.06.1980 și aceasta supusă condiției rezolutorii determinată de atribuirea în lotul vânzătoarei a bunului ce făcea obiectul înstrăinării.
Pe cale de consecință, numita Z. E. L. nu numai că nu putea să înstrăineze în mod valabil cota de ½ ce revenea reclamantei, din actul primar de dobândire, dar chiar dacă s-ar interpreta că ar fi în situația înstrăinării bunului altuia – cu privire la cota de ½-, această înstrăinare este supusă unei condiții rezolutorii determinată de atribuirea bunului în lotul înstrăinătorului, în urma partajului bunul a fost atribuit în mod irevocabil reclamantei, se impune a se constata îndeplinirea condiției rezolutorii, actul urmând a fi desființat retroactiv.
Reclamanta a mai arătat că titlul său de proprietate este preferabil, având în vedere modurile diferite de dobândire a dreptului de proprietate, originar – în cazul său, derivat – în cazul pârâtului.
Pârâtul J. F. a fost de rea-credință la momentul încheierii contractului.
Contractul de vânzare-cumpărare aut. la nr. 1819/11.08.2004 de BNP P. G. a fost încheiat prin mandatar J. G., tatăl pârâtului, domiciliat la aceeași adresă cu acesta, respectiv C., .. A2, ., D..
Acesta, la rândul său a cumpărat în anul 1977 apartamentul în care locuiește, . cum a cumpărat și reclamanta și fratele acesteia Z. V. apartamentul învecinat cu nr. 46, adică prin construire de la stat.
Deci a fost încheiat la fel contractul de construire și i s-a eliberat și acestuia TDP. Pârâtul știa foarte bine care sunt actele de proprietate ale apartamentului lor, pe care l-a cumpărat, pentru că avea și acesta acte. Cu toate acestea, a considerat că este suficientă sent.civ.nr. 4975/14.05.2004 a Judecătoriei C., ca titlu al vânzătorului, deși era vorba de o hotărâre de expedient pronunțată într-un partaj succesoral și ea făcea dovada proprietății imobilului – apartament doar însoțită de titlul autorului. Renunțarea cumpărătorului – pârât la verificarea acestor înscrisuri dovedește fără echivoc că acesta nu a manifestat suficientă diligență pentru a cunoaște cât mai exact situația juridică a bunului.
Mai mult de atât, reclamanta a locuit în acest apartament împreună cu fratele său până în anul 1980 în apartamentul nr. 46 și au fost vecini de palier.Pârâtul știa foarte bine că l-au cumpărat împreună.
Prețul cu care s-a vândut apartamentul în luna august 2004 a fost de 300 milioane lei vechi.
În luna iulie 2005 s-a efectuat o expertiză judiciară în dosarul de partaj succesoral, expertiza despre care se vorbește și în sent.nr. 3771/12.03.2012 prin care i-a fost atribuit apartamentul, iar valoarea acestuia stabilită de expertul judiciar a fost de 71.099 RON, adică aproape 711 milioane lei vechi pe perioada august 2004 – iulie 2005 a fost una de stabilitate economică, cu rata inflației, așa că prețul apartamentului nu avea cum să se dubleze în mai puțin de un an, ceea ce înseamnă că a fost subevaluat. Faptul că un bun se vinde la un preț exagerat de mic raportat la valoarea lui, ar fi trebuit să îl avertizeze pe cumpărător că ceva nu este în regulă.
În realitate, pârâtul a știut exact cui aparține dreptul de proprietate asupra imobilului – apartamentul nr. 46. Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare – luna august 2004, tatăl pârâtului, J. G. – mandatarul din contract, și-a exprimat dorința de a cumpăra apartamentul. Au avut loc mai multe discuții cu acesta în lunile februarie – martie 2004 la domiciliul său.
Reclamanta a solicitat să fie audiați martorii C. O. C. și mama acestuia C. F..
Vânzarea apartamentului a avut loc în timp ce exista dosarul pe rol, adică luna august 2004. Este greu de crezut că pârâtul J. G. nu cunoștea faptul că există o judecată în curs cu privire la apartamentul nr. 46, pe care l-a cumpărat. Oricum, cunoștea faptul că vânzătorul Z. L. E. nu este proprietar exclusiv al apartamentului.
Reclamanta consideră că aspectele sus-menționate în opinia sa, pârâtul J. F. este cumpărător de rea-credință.
Probe: interogatoriul pârâților, înscrisuri și proba testimonială cu martorii C. O. C. și C. F..
În drept, a invocat dispozițiile art. 563 și urm. N.C.CIV., art. 786 V.C.CIV.
La data de 11.04.2014 reclamata a formulat o precizare la acțiune, prin care a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârât pe numita Z. L. E..
Motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază al doilea capăt de cerere respectiv cererea de constatare a îndeplinirii condiției rezolutorii în contractul de vânzare-cumpărare aut. la nr. 1819/11.04.2004 de BNP P. G. sunt arătate în cererea de chemare în judecată, iar introducerea pârâtei în cadrul procesual este necesară soluționării cauzei, deoarece este parte în contractul mai sus menționat.
Deoarece în urma partajului judiciar apartamentul ce face obiectul cauzei a fost atribuit reclamantei, aceasta consideră că dreptul de proprietate a fost dobândit de pârâtul J. F. printr-un contract de vânzare-cumpărare afectat de o condiție rezolutorie. Contractul de vânzare-cumpărare aut. la nr. 1819/11.08.2004 de BNP P. G. și că această condiție rezolutorie s-a îndeplinit la data la care sent.nr. 3771/12.03.2012, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin dec.nr. 2011/07.1._ a tribunalului D..
Temeiul de drept material al acestui capăt de cerere este art. 786 V.C.CIV., iar temeiul de drept procesual este art. 35 N.C.P.CIV. – fost art. 111 V.C.P.CIV.
Probe: înscrisuri, interogatoriul pârâților J. F. și Z. L. E., proba testimonială cu martorii C. O. C. și C. F., expertiză tehnică de specialitate.
La data de 21.05.2014 pârâtul J. F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile rezolutorii referitoare la contractul de vânzare-cumpărare aut. la nr. 1819/11.08.2004 de BNP P. G. și respingerea cererii privind cheltuieli de judecată, deoarece pârâtul nu este în culpă procesuală, este un cumpărător de bună credință și, prin urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Motivarea reclamantei în sensul că aceasta ar fi coproprietar al imobilului pentru care se solicită de către aceasta îndeplinirea condițiilor rezolutorii, nu sunt reale și nici nu au temei legal ca urmare a faptului că susținerea reclamantei este nereală.
La momentul înstrăinării imobilului, proprietar al acestuia era Z. L. E.. Această stare de fapt și de drept rezultă din declarația dată la notariatul de Stat din 02.06.1981 prin care se menționa că defunctul Z. V. avea în indiviziune cu sora sa reclamanta, imobilul în litigiu, iar reclamanta a dat declarație notarială prin care reclamanta a renunțat la cota sa parte indiviză din imobil în favoarea fratelui său și nu mai este coproprietară a apartamentului în cauză.
Pentru aceste momente a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Probe: acte respectiv înscrisul nr. 4795/02.06.1981 atașat la prezenta cauză.
La data de 19.09.2014, pârâtul J. F. a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtei Z. L. E. - CNP_ și cu domiciliul în C., ., ., ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în eventualitatea admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P. E., să se dispună următoarele:
Să se admită cererea de chemare în garanție;
să fie obligată Z. L. E. la plata către pârât a valorii de circulație a imobilului apartament situat în C., .. A2, ., jud. D., de la momentul evicțiunii, pe care o estimează provizoriu ca fiind în cuantum de 80.000 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii arată că la data de 11.08.2004 între Z. L. E., în calitate de vânzătoare și pârâtul, în calitate de cumparator, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., având ca obiect apartamentul cu două camere plus dependințe, în suprafața utilă de 53,62 mp situat în C., .. A2, ., jud. D..
La momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare vânzătoarea Z. L. E. a prezentat Sentința civilă nr. 4975/14.05.2004 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr. 7539/2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin care aceasta a dobândit în urma succesiunii defunctului Z. V., apartamentul situat în C., . prezent Ș. V.), ., apt. 46, jud. D..
Ulterior, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la Judecătoaria C., reclamanta P. E. a formulat acțiune în revendicare împotriva lui, solicitând și constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G..
În motivarea cererii, reclamanta PIȚIGOl E. a invocat Sentința nr. 3771/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/215/2010, prin care bunul ce a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., respectiv apartamentul cu două camere plus dependințe, în suprafața utilă de 53,62 mp situat în C., .. A2, ., jud. D., ar fi fost atribuit în lotul său, aceasta devenind astfel proprietar pe întregul bun.
In eventualitatea admiterii cererii de chemare în judecată, aprecieză că devin aplicabile dispozițiile art. 1337 din Vechiul Cod civil, potrivit cărora Vânzătorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evictiunea totala sau parțiala a lucrului vândut, sau de sarcinile la cure s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Ca atare în ipoteza în care s-ar admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta PIȚIGOl E., pârâta-chemată în garanție Z. L. E. trebuie să îl despăgubească cu valoarea de circulație a imobilului apartament situat în C., .. A2, ., jud. D., de la momentul evicțiunii, pe care o estimez provizoriu ca fiind în cuantum de 80.000 lei.
În drept, își întemeiez cererea de chemare în garanție pe dispozițiile art. 72 și următoarele din C. și art. 1337 și următoareele din Vechiul Cod civil.
In dovedirea cererii de chemare în garanție înțeleg de următoarele mjloace de probă: proba cu înscrisuri; proba cu interogatoriul chematei în garanție; proba cu expertiză tehnică în specialitatea evaluare bunuri imobile. Față de cele menționate, vă solicităm următoarele:
La data de 19.09.2014, pârâtul J. F. a formulat precizare la intâmpinare prin care a înțeles să invoce noi excepții de ordine publică și să dezvolte apărările formulate inițial.
I. Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale active a reclamantei P. E. (fostă Z.), în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., având în vedere art. 29 din C., art. 32, alin. 1, lit. b din C., art. 36 din C. raportat Ia art. 40, alin. 1 din C..
Potrivit literaturii juridice, calitatea procesuală activă reprezintă justificarea titularului cererii de chemare în judecată de a figura în proces în calitate de reclamant ca titular al dreptului dedus judecății.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. a fost încheiat de Z. L. E., în calitate de vânzător cu subsemnatul J. F., în calitate de comparator.
Prin capătul 2 al cererii de chemare în judecată, reclamanta P. E. (fostă Z.), a solicitat instanței de judecată constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., deoarece, ca urmare a partajului succesoral de pe urma defunctului Z. V., prin Sentința nr. 3771/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/215/2010, bunul ce a făcut obiectul acestei vânzării-cumpărării, respectiv apartamentul cu două camere plus dependințe, în suprafața utilă de 53,62 mp situat în C., ., apt. 46, jud. D., ar fi fost atribuit în lotul său, aceasta devenind astfel proprietar pe întregul bun.
Însă, principiul relativității contractelor, face ca, de regulă, efectele contractului să se răsfrângă asupra părților în cauză, care și-au asumat obligații și au dobândit drepturi prin actul juridic încheiat.
Cum însă reclamanta P. E. (fostă Z.) nu este parte în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., aceasta nu justifică legitimare procesuală activă în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată.
Față de cele menționate, solicită să se admită excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. E. (fostă Z.), în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată și să se respingeți cererea reclamantei privind constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă în cauză.
II. Pe cale de excepție, invocă lipsa de interes a reclamantei P. E. (fostă Z.), în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., având în vedere dispozițiile art. 32, lit. d din C. și art. 33 C. raportat la art. 40, alin. 1 din C..
Pentru a fi parte într-o procedură judiciară se impun a fi îndeplinite anumite condiții, reclamantul trebuind să facă dovada, printre altele, că are un interes juridic, recunoscut și ocrotit de lege, născut și actual, personal și direct (a se vedea în acest sens, spre exemplu, V. M. C., G. B.-D. procesual civil, C. selectiv, Ed. 3, p. 4; M. T.-Excepțiile procesuale în procesul civil, Ed. A Il-a, p. 179-186).
Referitor la condiția interesului, în literatura de specialitate se reține că, prin impunerea condiției interesului, se urmărește nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp, menajarea timpului magistraților și a finanțelor statului, astfel încât rolul instanțelor să nu fie încărcat cu astfel de pricini."( M. Taiw"Cfl-Excepțiile procesuale în procesul civil, Ed. A Il-a, p. 180, autoarea făcând trimitere la A.Fettweis, M. de procédure civile, 2ème éd., Faculté de droit de Liège, 1987, p. 38).
Ori, în susținerea capătului de cerere privind constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., reclamanta a invocat că, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. s-ar fi înstrăinat apartamentul cu două camera plus dependințe, în suprafața utilă de 53,62 mp situat în C., .. A2, se. 1, apt. 46, jud. D., iar prin Sentința nr. 3771/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/215/2010, bunul ce a făcut obiectul acestei vânzării-cumpărării ar fi fost atribuit în lotul său, ea devenind astfel proprietar pe întregul bun, în mod retroactiv.
In legislația civilă de la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., respectiv dispozițiile art. 968 din VC. Civ, nu interziceau vânzarea bunului altuia.
Cu toate acestea însă, prin vânzarea bunului său de căire o altă persoană, proprietarul poate recurge la acțiunea în revendicare, cât timp nu a intervenit uzucapiunea (A se vedea în acest sens Decizia nr. 5801/21.10.2004 pronunțată de ICCj - Secția Civilă și de proprietate intelectuală).
Ca atare, presuspusul său dreptul de proprietate poate fi valorificat pe calea acțiunii în revendicare astfel că, aprecieză că cererea reclamantei privind constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. este lipsită de interes.
Față de cele menționate, solicită să se admită excepția lipsei de interes a reclamantei P. E. (fostă Z.), în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. ca întemeiată și să respingeți acest capăt de cerere ca fiind lipsit de interes.
III. Pe cale de excepție, invocă autoritatea de lucru judecat cu privire la buna credință a subsemnatului și a vânzătoarei la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., raportat la dispozițiile art. 430 din C. și art. 431, alin. 2 din C..
Potrivit art. 430 din C., autoritatea de lucru judecat este consacrată ca efect al hotărârii judecătorești (nu doar excepție procesuală sau prezumție de lucru judecat, ca în vechea reglementare). Potrivit actualei reglementări reiese fără putință de tăgadă faptul că sfera noțiunii de autoritate de lucru judecat a fost extinsă și asupra conținutului noțiunii de putere de lucru judecat. Rezultă că situațiile în care partea era obligată să apeleze la invocarea puterii de lucru judecat, cum ar fi solicitarea de a nu se contrazice considerentele hotărârilor anterioare, fac în prezent obiectul excepției autorității de lucru judecat.
In speța dedusă judecății, reclamanta a invocat reaua lui credință la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G., întrucât nu ar fi făcut suficiente diligente la momentul încheierii acestui contract și că aș fi cunoscut starea de fapt cu privire la proprietatea indiviză a acestui apartament, precum și că prețul achitat ar fi neserios.
Precizează însă că, buna credință a acestuia la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. a fost analizată anterior de către instanțele de judecată, în cadrul litigiului inițiat împotriva sa de aceeași reclamantă, având ca obiect constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G..
Astfel, prin Sentința nr._/19.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._, instanța de fond a reținut că nici vânzătoarea și nici cumpărătorul său nu au avut intenția de a frauda interesele reclamantei și nu există nicio deturnare a legii de la finalitatea ei, actul nefiind încheiat în vederea unei eludării a unor dispoziții legale imperative.
De asemenea, prin Decizia civilă nr. 205/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul D. -Secția Civilă în Dosarul nr._, analizând apelul formulat de reclamanta P. E. împotriva Sentinței nr._/19.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._, instanța de control judiciar a reținut că, reclamanta nu a reușit să probeze o eventuală intenție a paraților (Z. L. E. și J. F.) de fraudare a intereselor sale si nu are niciun fel de relevanță din acest punct de vedere faptul că pârâtul-cumpărător are un apartament similar.
Nu în ultimul rând, prin Decizia nr. 2390/14.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă în Dosarul nr._ *, analizând recursul formulat de P. E. împotriva Deciziei civile nr. 205/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă în Dosarul nr._, instanța de control judiciar a reținut că nu s-a constatat vreo conivență frauduloasă a părților din contract.
Ori, față de considerentele pe care se sprijină hotărârile judecătorești menționate, aprecieză că chestiunea legată de buna credință a lui și a vânzătoarei a fost tranșată în mod definitiv, astfel că aceasta nu mai poate fi supusă unei noi analize de către instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze.
De asemenea, atât în Rezoluția din data de 04.10.2006 dată în Dosarul nr. 5829/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., dar și în Sentința civilă nr._/19.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._, s-a reținut că, vânzătoarea Z. L. E. nu a cunoscut existența unui litigiu cu privire la apartament, astfel că nici pârâtul nu putea avea cunoștință despre existența acestuia, nefiind parte in dosar.
Față de cele menționate, aprecieză că excepția autorității de lucru judecat cu privire la buna credință a sa și a vânzătoarei la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la I3NP P. G. este întemeiată, urmând ca instanța de judecată să analizeze cauza pornind de la buna noastră credință la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. GFIEORGIIE, din moment ce aceasta chestiune a fost tranșată definitiv de către instanțele de judecată anterior învestite cu această chestiune de fapt.
IV. Pe fond:
1. Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia Contractul de vânzare-cumpărare % autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. nu-i conferă calitatea de proprietar, întrucât aceasta ar fi veritabilul titular al dreptului de proprietate al apartamentului ce a făcut obiectul vânzării - cumpărării materializate în acest contract, apreciaeză că aceasta este eronată.
Astfel, precizează că, dobândirea dreptului de proprietate în situația aparenței în drept este o excepție, care trebuie strict interpretată, cu atât mai mult cu cât nu își găsește reglementare legală, ci este o creație a jurisprudenței, prin aplicarea unor principii generale de drept.
In conflictul dintre titularul veritabil și titularul aparent al dreptului de proprietate, acesta din urmă are întotdeauna câștig de cauză dacă aparența întrunește elementele unei erori comune și invincibile. Astfel, în măsura în care operează proprietatea aparentă, terțul dobânditor cu titlu oneros, deși a încheiat actul juridic translativ de proprietate cu un neproprietar, care a înstrăinat bunul altuia, nu va putea fi evins de adevăratul proprietar.
Ori, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. a fost încheiat între Z. L. E., în calitate de vânzător cu pârâtul, în calitate de cumpărător.
Așa cum rezultă și din conținutul contractului de vânzare-cumpărare menționat, în justificarea dreptului său de proprietate, vânzătoarea Z. L. E. a prezentat Sentința civilă nr. 4975/14.05.2004 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr. 7539/2004.
Ori, potrivit dispozitivului Sentinței civile nr. 4975/14.05.2004 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr. 7539/2004, rămasă definitivă și irevocabilă la data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. GFIEORGHE, vânzătoarea Z. L. E. a dobândit în urma succesiunii defunctului Z. V., apartamentul situat în C., . prezent Ș. V.), ., apt. 46, jud. D..
Mai mult decât atât, imobilul ce a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. a fost verificat la Biroul de Carte Funciară, eliberându-se în acest sens Certificatul de sarcini nr._/11.08.2004.
Ori, în condițiile în care dreptul de proprietate al reclamantei P1ȚIGOI EL1SAVETA nu era înscris în Cartea Funciară și nici în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni, subsemnatul nu am avut posibilitatea efectivă de a cunoaște modalitatea în care aceasta ar fi dobândit un drept de proprietate asupra acestui imobil, prin Contractul de construire nr. 507/14.06.1977 și TDP nr. 230/17.06.1980.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și faptul că, la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. GHEORGFIE, vânzătoarea Z. L. F.UGENIA avea posesia în fapt și efectivă a imobilului ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării.
Ca atare, în condiții în care reaua sa credință la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. GFIEORGHE este exclusă dată fiind și tranșarea definitivă a acestei chestiuni prin hotărârile judecătorești pronunțate anterior în alte litigii, iar eu am întreprins toate diligentele posibile, în vederea formării convingerii mele că posesorul imobilului ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării este adevăratul proprietar, nu se poate reține că aparența de drept nu-mi conferă calitatea de proprietar.
Mai mult decât atât, în justificarea calității mele de proprietar, trebuie reținut și faptul că el este dobânditor cu titlu oneros, întrucât, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. prețul vânzării-cumpărării a fost de_ lei ROL și a fost achitat la data semnării contractului.
Cât privește Sentința nr. 3771/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/215/2010, invocată de către reclamantă în dovedirea dreptului său de proprietate, arăt că aceasta a fost pronunțată ulterior încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. și chiar litigiul soluționat prin această hotărâre judecătorească a fost inițiat la data de 14.06.2004, atât în Rezoluția din data de 04.10.2006 dată în Dosarul nr. 5829/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., dar și în Sentința civilă nr._/19.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._, s-a reținut că, vânzătoarea Z. I.ENUȚA E. nu a cunoscut existența unui litigiu cu privire la apartament, iar el nefiind parte în acel proces evident că nu puteam avea cunoștință de existența lui, în condițiile în care acest litigiul nu era notat în Cartea Funciară ori în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni, care au fost verificate cu ocazia emiterii Certificatul de sarcini nr._/11.08.2004.
Față de condițiile existenței bunei mele credințe și ale erorii comune și invincibile cu privire la proprietarul imobilului ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării, apreciează că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la 13NP P. GHEORGFIE mi se conferă calitatea de proprietar al imobilului revendicat de către reclamantă.
2.în ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia titlul său de proprietate ar fi preferabil având în vedere modurile diferite de dobândire a dreptului de proprietate, apreciează
că aceasta este lipsită de relevanță în cauză în condițiile în care dreptul de proprietate al
subsemnatului este primul înscris în cartea funciară.
Astfel, arăt că, în cauză suntem în prezenta unui imobil evidențiat în regim real de publicitate.
În aceste condiții, acțiunea în revendicare se întemeiază pe înscrierile operate în Cartea Funciară, titularul dreptului înscris putând opune dreptul său oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care îl deține, dacă acesta din urmă nu are înscris dreptul în cartea funciară (A se vedea în acest sens Decizia civilă nr. 8277/22.11.2011 pronunțată de 1CCJ - Secția 1 Civilă).
Imobilul ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării materializate în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la I3NP P. G. a fost înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U14 (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_) a UAT C., având ca proprietar pe subsemnatul - J. F. în cotă de 1/1 de sub . 8212/46.
Ca atare, având în vedere calitatea sa de proprietar tabular asupra imobilului în litigiu, titlul său de proprietate este preferabil titlului de proprietate al reclamantei care nu a fost niciodată înscris în Cartea Funciară.
3.Apreciează că se impune respingerea acțiunii atât în ceea ce privește constatarea
îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
1819/11.08.2004 la BNP P. G., cât și în ceea ce privește acțiunea în
revendicare, și pentru considerentele pe care le voi expune în continuare.
3.1 Subsemnatul J. F. sunt terț dobânditor de bună credință al imobilului ce a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G..
3.1.1 Buna mea credință a fost reținută cu putere de lucru judecat în considerentele Sentinței nr._/19.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._, ale Deciziei civile nr. 205/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă în Dosarul nr._ și ale Deciziei nr. 2390/14.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Civilă în Dosarul nr._ * și ale Rezoluției din data de 04.10.2006 dată în Dosarul nr. 5829/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Chiar dacă s-ar reține că această chestiune tranșată nu poate fi invocată sub forma excepției, atunci este de necontestat că ea îmbracă forma prezumției absolute a puterii lucrului judecat care nu poate fi contrazis printr-o hotărâre judecătorească ulterioară.
Buna mea credință constă în faptul că nu a avut cunoștință despre existența unui alt moștenitor, nu am avut cunoștință despre existența vreunui litigiu, nu s-a întâlnit cu reclamanta sau cu alte persoane, ci la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. a avut convingerea și reprezentarea faptului că dobândesc dreptul de proprietate al imobilului de la adevăratul proprietar, fiindu-mi prezentată și mie și notarului public Sentința civila nr. 4975/14.05.2004 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr. 7539/2004, rămasă definitivă și irevocabilă.
Susținerile reclamantei potrivit cărora s-ar fi întâlnit cu ea și cu alte persoane în afară de pârâta Z. L. E. înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare sunt eronate, deoarece nu s-a întâlnit cu reclamata sau cu persoanele indicate de ea și nu avea cunoștință despre faptul că ar fi deținut vreo cotă din imobil, în considerentele Sentinței nr._/19.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._ reținându-se că nu a avut cunoștință despre faptul că reclamanta deținea o cotă de lh din apartamentul în litigiu și nu a discutat nici cu aceasta și nici cu soțul său cu privire la situația apartamentului, considerând-o pe vânzătoare proprietar exclusiv al acestuia.
Faptul că mandatarul său ar fi deținut un imobil în același . relevanță și nu face dovada relei sale credințe, deoarece nu se dovedește că astfel ar fi știut despre faptul că reclamanta ar fi deținut vreo cotă din imobil, în considerentele Deciziei civile nr. 205/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă în Dosarul nr._, reținându-se că nu are nici un fel de relevanță din acest punct de vedere faptul că pârâtul-cumpărător are un apartament similar.
Susținerile reclamantei privind prețul neserios sunt eronate, deoarece prețul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. a fost negociat de părți și este real și lipsite de relevanță deoarece nu fac dovada relei sale credințe.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. a fost încheiat în baza Sentinței civile nr. 4975/14.05.2004 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr. 7539/2004, rămasă definitivă și irevocabilă, care nu a fost anulată, schimbată sau modificată prin litigiile ulterioare ale părților, intrând în puterea lucrului judecat.
Imobilul ce a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G. a fost verificat la Biroul de Carte Funciară, eliberându-se în acest sens Certificatul de sarcini nr._/11.08.2004, imobilul fiind liber de sarcini și litigii.
Buna credință a pârâților stabilită în mod irevocabil în litigiul având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare are consecințe juridice în operațiunea de comparare a titlurilor de proprietate prezentate de părți.
Există situații de excepție când buna credință alături de alte principii de drept cum este situația în speță, principiul aparenței de drept dar și interese sociale superioare, de genul nevoii de a proteja securitatea dinamică a circuitului civil sau încrederea în operațiunile consemnate în registrele publice permit cumpărătorului să se opună cu succes acțiunii în revendicare pe care o exercită proprietarul, cu consecința păstrării bunului achiziționat.
Curtea Constituțională a reținut (a se vedea Decizia nr. 191/2002 a Curții Constituționale), în sensul celor de mai sus, cu referire la ipoteza aparenței de drept „ In conflictul de interese legitime dintre proprietar și subdobânditorul de bună credință al bunului său imobil, a fost preferat cel din urmă. Recunoașterea prevalentei interesului subdobânditorului de bună credință a fost impusă - în baza unor rațiuni cu o aplicare mult mai largă în care au creat un adevărat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic soluția și-a aflat așadar suport în rațiune de ordin programatic, concretizate în principiul validității aparenței în drept a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit ius".
Funcționarea principiului validității aparenței în drept presupune întrunirea a trei condiții: un act juridic translativ de drepturi de proprietate, existența unei stări de fapt care nu corespunde stării de drept și buna credință, constând în convingerea sinceră ca persoana care exercită atributele unui drept este titularul acelui drept. Reunirea acestor condiții generează efectul de eroare comună, care în planul dreptului este cunoscut sub numele de principiul aparenței în drept sau principiul error communis facit ius, principiu care acoperă viciile titlului aparent și îi permite să producă efectele juridice translative de proprietate pe care proprietarul aparent și dobânditorul de bună credință le-au avut în vedere.
Pârâtul susține că în cauză sunt întrunite toate condițiile: 1) prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. GFIEORGFIE a fost transmis dreptul de proprietate. Actul cauză - Sentința civilă nr. 4975/14.05.2004 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr. 7539/2004, rămasă definitivă și irevocabilă - ce a format convingerea cumpărătorului și a notarului public asupra calității de proprietar a vânzătoarei și care a servit ca suport pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare, întrunește toate condițiile de valabilitate cerute de lege pentru categoria de acte din care face parte, este atributul exclusiv al instanțelor de judecată și a intrat în puterea lucrului judecat fiind definitivă și irevocabilă. Actul ulterior, contractul de vânzare cumpărare este un contract oneros și cu titlu particular. 2) Existența unei stări de fapt care nu corespunde stării de drept, dar care creează o eroare comună și invincibilă. Sentința civilă nr. 4975/14.05.2004 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr. 7539/2004, creează o stare de fapt care constituie o condiție pentru funcționarea principiului aparenței în drept.
Din susținerile necontestate ale părților posesia și folosința au fost exercitate de vânzătoarea Z. L. E. asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului. Starea de fapt rezultând din înscrisurile prezentate cumpărătorului întrunește condițiile privind opozabilitatea (prezentarea unei hotărâri judecătorești produce prin autoritatea ei opozabilitate față de orice terț și întăresc convingerea cumpărătorului de bună credință ca persoana menționată în conținutul lor este adevăratul proprietar, notorietatea (exercitarea de către vânzătoare a actelor de posesie asupra imobilului, acte care sunt publice) precum și posesia imobilului. 3) Buna credință. Pârâtul susține că a avut convingerea sinceră, lipsită de cea mai mică îndoială, ca persoana cunoscută ca fiind titularul dreptului de proprietate deține o astfel de calitate.
În drept, îșii întemeiează prezenta întâmpinare pe dispozițiile art. 205 și urm. din C.. în dovedirea apărărilor formulate, în temeiul art. 254, alin. 2, pct. 2 și 4 din C., solicită încuviințarea următoarelor probe:proba cu interogatoriul reclamantei P1ȚIGOI E.; proba cu interogatoriul pârâtei ZAMEIRA L. E.; proba cu martori; proba cu înscrisuri.
Față de cele menționate, solicită să se dispună următoarele:
I.Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P.
E. (fostă Z.), în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare
în judecată, respectiv constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P.
G.: să se admită excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. E. (fostă Z.), în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. GFIEORGHE ca întemeiată;
să se respingă capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală pasivă în cauză.
II.Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei P. E. (fostă
Z.), în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată,
respectiv constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-
cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G.:, să se admită excepția lipsei de interes a reclamantei P. E. (fostă Z.), în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. GFIEORGHE ca întemeiată; să se respingă capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, ca fiind lipsit de interes.
III. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat cu privire la buna credință a
subsemnatului la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. GFIEORGHE: să se admită excepția autorității de lucru judecat cu privire la buna credință a pârâtului la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. G.; să se analizeze cauza pornind de la buna lui credință la încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1819/11.08.2004 la BNP P. GHEORGI IE.
IV. Pe fond: să se respingă cererea de chemare în judecată ca nefondată; să se oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 19.11.2014, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul J. F. a fost pusă în discuție, pârâtul fiind decăzut din dreptul de a formula o astfel de cerere nefiind depusă în termenul prevăzut de art 73 alin 1 NCPC:
Analizând actele și lucrările dosarului, privitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. E. cu privire la capătul al 2 al cererii de chemare în judecată precizată, de constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1819/11.08.2004 la BNP P. G., invocată de pârâtul J. F., instanța reține următoarele :
În contractele sinalagmatice, datorită reciprocității și conexității obligațiilor ce se nasc din aceste contracte, obligația unei părți constituie cauza juridică a obligației celeilalte părți.
Partea în privința căreia nu s-a executat are alegerea fie să silească pe cealaltă parte să execute convenția, când aceasta este posibil, fie să ceară desființarea cu daune-interese.
Desființarea contractului, de regulă sinalagmatic, cu executare instantanee, la cererea uneia dintre părți pentru motivul că cealaltă parte nu și-a executat obligațiile la care s-a îndatorat, poartă denumirea de rezoluțiune.
În speță, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1819/11.08.2004 de BNP P. G. are ca părți contractante pe pârâtul J. F. și Z. L. E., iar potrivit dispozițiilor legale, condițiile cuprinse în contractul de vânzare cumpărare privind clauza de rezoluțiune nu poate fi invocată de către terți.
Instanța a reținut că reclamanta este terț față de acest contract și nu poate pune în discuție clauza rezolutorie întrucât legea nu-i conferă acest drept, urmând a admite excepția lipsei calității procesuală activă pentru a formula acțiune în anularea contractului .
În consecință, se va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. E. cu privire la capătul al 2 al cererii de chemare în judecată precizată, de constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1819/11.08.2004 la BNP P. G., invocată de pârâtul J. F. și urmează să se disjungă capetele 1 și 3 din cererea precizată și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 06.05.2015 și să se respingă capătul al 2 al cererii de chemare în judecată precizată, de constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1819/11.08.2004 la BNP P. G., formulat de reclamanta P. E.( fostă Z.) în contradictoriu cu pârâții J. F., și Z. L. E., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. E. cu privire la capătul al 2 al cererii de chemare în judecată precizată, de constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1819/11.08.2004 la BNP P. G., invocată de pârâtul J. F..
Dispune disjungerea capătului 1 și 2 din cererea precizată și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 06.05.2015.
Respinge capătul al 2 al cererii de chemare în judecată precizată, de constatarea îndeplinirii condiției rezolutorii în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1819/11.08.2004 la BNP P. G., formulat de reclamanta P. E.( fostă Z.) domiciliată în C., ..28, ..1, . cu domiciliul ales la Cabinet Avocat G. M. din C., ..27, ..2, ., județul D., în contradictoriu cu pârâții J. F., domiciliat în C., ..A 2, ., județul D. și Z. L. E., domiciliată în C., ., ..1, ., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18.03.2015.
Președinte Grefier
M. I. G. D.
Red Mi/tehnored DG
5 ex/25._
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3700/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4062/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
