Plângere contravenţională. Sentința nr. 1037/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1037/2013 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 740/216/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1037/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C.- M. P.
Grefier: V. M.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată de reclamanta S.C. F. M. & N. S.R.L. reprezentată prin administrator I. M., prin care solicită anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._, întocmit la data de 22.02.2013 de pârâtul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER ,PENTRU I. TERITORIAL NR. 7, prin reprezentant legal, și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 14.000 de lei.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 11 noiembrie 2013, ocazie cu care susținerile părților au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 19.03.2013, sub nr._, reclamanta . SRL a solicitat anularea procesului verbal . nr._/22.02.2013, emis de pârâtul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment.
În motivarea plângerii, reclamanta a arătat, în esență că, la data de 22.02.2013, la controlul efectuat în Mun. Curtea de Argeș, a fost oprit pentru control microbuzul cu numărul_, utilizat de către reclamantă, condus de I. M., care efectua transport public de persoane pe ruta Corbeni-Curtea de Argeș, drept pentru care s-a încheiat procesul verbal de contravenție menționat prin care s-a reținut că în urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului cu care efectuează transport rutier a documentului de transport din care să reiasă tipul transportului, licența de traseu, document de control, grafic de circulație. S-a procedat la suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare și la suspendarea copiei conforme a licenței de transport nr._, eliberată pentru autovehiculul respectiv.
Susține că se impune a fi anulat procesul verbal de contravenție, întrucât agentul constatator nu a pus în vedere reprezentantului societății reclamante că poate formula obiecțiuni la cele consemnate în procesul verbal, precum și pentru faptul că agentul constatator a descris în mod greșit pretinsa contravenție.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, reclamanta a arătat, în esență, că cele reținute prin actul constatator nu corespund realității întrucât deține documentul de transport din care să reiasă tipul transportului, respectiv Contract de transport rutier de persoane prin curse regulate speciale nr.1343 din 01.10.2012, copia conformă a licenței de transport valabil emisă de către autoritățile competente și care a fost emisă pentru microbuzul cu nr._ .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/ 2001.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și martori, fiind depuse la dosar, în copie: proces verbal de contravenție (f.6), copie licență transport internațional (f.8), proces verbal de reținere a plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare (f.10), dovada comunicării procesului verbal de contravenție (f.11).
Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art.36 alin.1 din OG nr.2/2001, text în vigoare la momentul promovării cererii.
La data de 18.04.2013 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii reclamantei.
În motivare, pârâtul a arătat că reclamanta a depus plângerea contravențională cu depășirea termenului imperativ de 15 zile, prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, respectiv la data de 19.03.2013, raportat la data de 01.03.2013, când reclamanta a primit procesul verbal de contravenție, invocând astfel excepția tardivității.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, a arătat în esență, că acesta întrunește toate condițiile imperative impuse de OG nr.2/2001, arătând în combaterea motivelor de nulitate invocate de către reclamantă, că la punctul 1 din conținutul procesului verbal de contravenție sunt înscrise descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, la punctul 2 datele de identificare a contravenientului iar la punctul 3 contravenția ( încadrare, suma și valoare de achitat în 48 de ore). De asemenea susține că încălcarea prevederilor art.16 alin.7 din OG 2/2001 se sancționează cu nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție, astfel că pentru a se dispune anularea acestuia este necesar ca reclamantul să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție, reclamanta beneficiind de dreptul la apărare, având posibilitatea de a formula orice obiecțiuni prin intermediul prezentei plângeri, în fața unei instanțe independente și imparțiale.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție a arătat, în esență, că acesta este temeinic, întrucât în momentul efectuării controlului în trafic reclamanta care efectua transport rutier de persoane contra cost prin servicii regulate speciale pe itinerariul . Argeș, cu microbuzul_, nu deținea licența de traseu.
În drept, pârâta s-a întemeiat pe dispozițiile art.205-208 din C.proc.civ., OG nr.2/2001, OG nr.37/2007, OG nr.27/2011, H.G.nr.69/2012.
În dovedire a atașat la dosarul cauzei, în copie: extras Registrul Național Electronic al Operatorilor de Transport (f.29), proces verbal de reținere a plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare (f.31), dovada comunicării procesului verbal de contravenție (f.31).
La data de 04.06.2013 pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care reiterează instanței faptul că reclamanta a introdus tardiv plângerea solicitând respingerea acesteia ca tardiv introdusă. De asemenea susține că la momentul efectuării controlului reclamanta nu deținea licență de traseu, atașând la dosarul cauzei în dovedirea celor susținute adresă Consiliul Județean Argeș (f.49),
Prin încheierea din data de 04.07.2013, instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că plângerea a fost transmisă către instanță la data de 16 martie 2013 conform ștampilei plicului prin care a fost trimisă acțiunea către instanță raportat la data de 01.03.2013, când s-a comunicat procesul verbal de contravenție.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și martorii: O. A. și D. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, prin procesul verbal . nr._/22.02.2013, emis de pârâtul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-ISCTR, reclamanta . SRL a fost sancționată pentru fapta săvârșită, prev. de art. 3 pct.1 din H.G. nr.69/2012, cu o amendă totală de 14.000 lei, în conformitate cu art.6 alin.2 lit.a din H.G. nr.69/2012, reținându-se în fapt că, la data de 22.02.2013, ora 6.30, la controlul efectuat în localitatea Curtea de Argeș, a fost oprit și verificat microbuzul cu nr. de înmatriculare_, aparținând reclamantei și condus de I. M., care efectua transport rutier de persoane pe ruta . Argeș, fără să dețină documente de transport din care să reiasă tipul transportului ( licență de traseu, document de transport, grafic de circulație). De asemenea, s-a procedat la suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal de contravenție întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
În ceea ce privește susținerea reclamantei conform căreia procesul verbal contestat este lovit de nulitate absolută deoarece la momentul întocmirii procesului-verbal menționat mai sus, agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța apreciază că este neîntemeiată. În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale care obligă agentul constatator să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de formula obiecțiuni, instanța reține că, în această situație suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, dar relativă, astfel cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, astfel încât, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În cauza de față, reclamanta nu a invocat faptul că această omisiune din partea agentului constatator i-a produs vreo vătămare iar aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat. Lipsa obiecțiunilor este obiectiv justificată de faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în lipsa reclamantei, situație permisă de lege, cu toate acestea, instanța apreciază că reclamanta avea posibilitatea să prezinte în fața instanței toate obiecțiunile pe care nu a avut posibilitatea să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului-verbal, dându-se astfel eficiență, în mod efectiv, dreptului la apărare al reclamantei.
În ceea ce privește susținerea reclamantei, conform căreia procesul verbal contestat este lovit de nulitate absolută deoarece agentul constatator a descris în mod greșit fapta, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată. Conform proces verbal de contravenție (f.6), descrierea faptei săvârșită constă în faptul că reclamanta efectua transport rutier de persoane pe ruta . Argeș, fără să dețină documente de transport din care să reiasă tipul transportului ( licență de traseu, document de control, grafic de circulație), mențiuni suficiente, ce pot servi la încadrarea juridică a faptei și stabilirea sancțiunii corespunzătoare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, precum și jurisprudența CEDO, rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator nu a fost contrazisă de probele administrate în cursul judecății.
Potrivit art.3 pct. 1 din H.G. nr.69/2012 constituie contravenție efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.
Potrivit art.6 alin.1 din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei, alin.2 lit. a stabilind că, sancțiunile contravenționale se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 3 pct. 1 - 9.
Potrivit art.51 din O.M.T.I nr.980/2011, transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de către operatorii de transport rutier numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenței comunitare, precum și licența de traseu sau documentul de transport corespunzător serviciilor ocazionale, după caz iar art.68 din același act normativ stabilește că transportul rutier interjudețean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale se efectuează de operatorii de transport rutier pe baza licenței de traseu eliberată de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., aceasta reprezentând documentul de transport pe baza căruia se poate efectua transportul rutier național contra cost de persoane prin serviciile regulate speciale.
Instanța nu poate să rețină susținerile reclamantei în sensul că, la momentul efectuării controlului deținea documentul de transport din care să reiasă tipul transportului, respectiv contract de transport rutier de persoane prin curse regulate speciale, încheiat la data de 01.10.2012 cu beneficiarul S.C. I.T.S. PRODUCTION SRL pentru ruta Corbeni-Curtea de Argeș (f.64) și copie conformă a licenței de transport (f.8).
Din analiza dispozițiilor legale aplicabile cauzei, documentul de transport în baza căruia se efectuează transport contra cost prin servicii regulate speciale este licența de traseu și nu contractul de transport ( document ce pune în mișcare acest tip de transport potrivit art. 69 din O.M.T.I. nr.980/2011 și pe care operatorul de transport trebuie să-l dețină la bord împreună cu documentele stipulate la art. 70 din același act normativ). Astfel, simplul fapt că reclamanta efectua transport contra cost de persoane prin servicii regulate speciale, în baza unui contract de transport rutier și a copiei conforme a licenței de transport, fără a deține și licență de traseu nu înseamnă că presta acest tip de activitate în conformitate cu prevederile legale în domeniul transportului rutier de persoane. De asemenea faptul că reclamanta a depus la dosarul cauzei licența de traseu valabilă de la data de 29.04.2013 (f.61) nu o exonerează de răspundere contravențională, elementul constitutiv al contravenție, sub aspectul laturii obiective, realizându-se la momentul efectuării controlului, respectiv 22.02.2013, moment la care reclamanta nu a făcut dovada că deținea licența de traseu.
Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este susținută și de adresa înaintată de Consiliul Județean Argeș (f.49) din care reiese că reclamanta, nu avea eliberată la data de 22.02.2013 licența de traseu pentru efectuarea de servicii de transport public județean de persoane, prin curse regulate speciale pe itinerariul Corbeni-Curtea de Argeș.
Cu privire la susținerile reclamantei în sensul că la momentul efectuării controlului nu realiza transport public județean de persoane prin curse regulate speciale, instanța constată că, însăși reclamanta se contrazice, încercând prin chiar plângerea formulată să demonstreze că la momentul efectuării controlului realiza transport rutier de persoane pe ruta Corbeni-Curtea de Argeș, însă aflându-se în legalitate, fiind depuse în acest sens, Contracte de prestări servicii cu diverși beneficiari (f.63-67), pentru ca ulterior, să susțină că de fapt la acel moment nu efectua transport de persoane, întrucât în microbuz nu se afla nici o persoană.
Din declarațiile martorului D. I. (f.82), reiese că, la momentul controlului, deși nu a văzut nici o persoană în microbuz, acesta cunoaște că reclamanta avea convenții cu diverse societăți pentru a transporta muncitorii de la societățile respective la domiciliile fiecăruia.
Instanța apreciază că, chiar dacă în momentul realizării controlului, în microbuz nu exista vreo persoană, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor D. I. (f.82) și O. A. (f.87), nu are relevanță juridică sub aspectul săvârșirii contravenției de către reclamantă, din coroborarea probelor rezultând că aceasta realiza activități de transport rutier de persoane, la momentul efectuării controlului. Chiar din extras Registrul Național Electronic al Operatorilor de Transport (f.29), reiese că tipul de activitate al societății reclamante este transport rutier public.
Fată de aceste considerente, instanța apreciază că, situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție corespunde realității, reclamanta săvârșind fapta reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește legalitatea sancțiunii, instanța reține că amenda aplicată reclamantei prin procesul verbal contestat se încadrează în limitele legale prevăzute de art.6 alin.2 lit.a din H.G. nr.69/2012, fiindu-i aplicată amenda în minimul special prevăzut de lege, iar sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului, prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare sunt prevăzute de textele normative incidente în cauză.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând pe de o parte, că rațiunea edictării normelor în domeniul transportului rutier are în vedere asigurarea siguranței circulației rutiere, a stabilității raporturilor dintre operatorii de transport rutier, respectarea principiului concurenței loiale, valori sociale care sunt indispensabile desfășurării normale a activității de transport rutier iar pe de altă parte faptul că, legiuitorul a înțeles să plaseze fapta săvârșită în rândul încălcărilor foarte grave ale normelor de bază în domeniul transportului rutier sancționând această contravenție cu amenda destul de ridicată, ceea ce imprimă faptei un grad de pericol social ridicat, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea unei amenzi, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de reclamantă apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare și menținute efectele procesului-verbal de constatare a contravenției, . nr._, întocmit la data de 22.02.2013.
Văzând dispozițiile art.36 alin 2 din O.G. nr.2/2011, text în vigoare la momentul promovării cererii, instanța va obliga reclamanta la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 20 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de reclamanta . SRL, reprezentată legal prin administrator I. M., cu sediul în Curtea de Argeș, .. 30, județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, cu sediul în Pitești, B.dul Republicii, nr. 5, județul Argeș, ca neîntemeiată.
Menține efectele procesului-verbal de constatare a contravenției, . nr._, întocmit de ISCTR I. Teritorial nr.7 la data de 22.02.2013
Obligă reclamanta la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 20 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C.- M. P. V. M.
Red.C.M.P/V.M.
4 ex./20 Noiembrie 2013
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1066/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 217/2013.... → |
|---|
