Revendicare imobiliară. Sentința nr. 502/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 502/2013 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 2303/216/2011
Dosar nr._ revendicare imobiliară
anulare acte
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator prelucrare date cu caracter personal nr. 5012
SENTINȚA CIVILĂ NR. 502
Ședința publică de la 9 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. U.
Grefier: C. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanții: P. V. M., B. V. N. și B. GH. M. împotriva pârâtului C. M., având ca obiect revendicare imobiliară și anulare acte.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 30 aprilie 2013, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Sub nr._ /1 septembrie 2011 s-a înregistrat pe rolul instanței acțiunea formulată de reclamanții P. V. M., B. V. N. și B. GH. M. împotriva pârâtului C. M., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului să le respecte reclamanților posesia și proprietatea suprafeței totale de 11.764 mp, teren situat pe raza comunei Nucșoara, satul slatina, județul Argeș, pct. „Gruiu N.”, pădure, precum și anularea cadastrelor nr. 658/23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660/23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R., a procesului-verbal de vecinătate din 4 aprilie 2008 conform anexa 17 și a tuturor actelor care stau la baza emiterii acestor acte.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții au fost puși în posesie pentru suprafața de 11.764 mp, teren pădure situat pe raza comunei Nucșoara, satul slatina, județul Argeș, pct. „Gruiu N.”, prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010, ca urmare a Hotărârii Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 109/5 octombrie 2006. Reclamanții au arătat că după punerea în posesie au fost tulburați în folosința și posesia acestei suprafețe de teren de către pârât, acesta susținând că deține cele două acte cadastrale menționate, pe suprafața de teren de 11.764 mp, teren pădure ce le-a fost dat reclamanților. Deoarece actele cadastrale nr. 658 și 660 sunt emise pentru suprafețe mai mari de teren, reclamanții au solicitat anularea lor parțială, respectiv numai pentru suprafața de 11.764 mp, teren proprietatea lor, inclus în mod abuziv și ilegal în acest acte cadastrale. Reclamanții au mai arătat că solicită și anularea procesului-verbal de vecinătate încheiat pentru pârâtul C. M., referitor la această suprafață, deoarece este întocmit ilegal, neavând nicio legătură cu emiterea celor două acte cadastrale. În drept s-au invocat art. 480 cod civil și următoarele, art. 948, 949, 950 și 966 Cod civil.
S-au depus înscrisuri în legătură cu obiectul cauzei (adresa nr. 2142/18 iulie 2007 emisă de Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Nucșoara, proces-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara, proces-verbal de punere în posesie nr. 77/11 februarie 2009 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara, proces-verbal de vecinătate a imobilului situat în unitatea administrativ teritorială Nucșoara, plan de amplasament și delimitare a imobilului, plan de încadrare în zonă, copie carte de identitate P. M.) și s-au citat părțile.
La data de 30 noiembrie 2011 reclamanții au depus la dosar o precizare și completare a acțiunii, prin care au arătat că înțeleg să solicite anularea parțială a cadastrelor nr. 658/23 aprilie 2008 și nr. 660/23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R. și a procesului-verbal de vecinătate din 4 aprilie 2008 conform anexa 17, pentru că sunt lovite de nulitate absolută, aceste acte fiind eliberate pentru o suprafață de teren ce le aparține lor, în conformitate cu procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010. Au mai arătat că, aceste acte fiind eliberate cu încălcarea dreptului lor de proprietate pentru suprafața de 11.764 mp teren pădure, sunt lipsite de obiect, așa încât potrivit art. 948 Cod civil, solicită constatarea nulității absolute parțiale a acestor acte.
La data de 17 ianuarie 2012 pârâtul C. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată în totalitate. Pârâtul a arătat că el nu a ocupat niciodată din suprafața revendicată de reclamanți, după întocmirea procesului-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010, așa cum se pretinde, deoarece întreg terenul situat în pct. „În brechi poiana aspră” a fost dobândit de pârât încă din anul 1980 de la autoarea R. N. E., decedată la data de 20 aprilie 1991, având întinderea totală de 61.602 mp, conform cadastrului nr. 658/2008, și 7.880 mp, conform cadastrului nr. 660/2008, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F., cumpărarea realizându-se la de moștenitorii R. G., R. R., R. S. și I. M.. Pârâtul a arătat că deținerea acestei suprafețe de teren, cu categoria de folosință pășune și pășune împădurită, a început-o încă din anul 1970, când a preluat terenul de la autoarea R. M.. Terenul, niciodată din anul 1938, de când i-a fost dat lui R. M. prin actul dotal nr. 44/26 ianuarie 1938, nu a fost preluat în aplicarea vreunei legi de expropriere sau de către Regia națională a Pădurilor, terenul fiind și în prezent foarte bine delimitat de perimetrul silvic aflat în administrarea Ocolului Silvic Domnești. Pârâtul a arătat că, după o perioadă de cca. 10 ani, în care a avut terenul în arendă, începând cu anul 1980 a intrat în stăpânirea acestui teren prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată, mai precis a unui antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5 ha teren fânețe și tufăriș în punctul numit „În brechi poiana aspră” și limitat la E și V cu restul proprietății autorilor N. și M. B., iar la N cu Valea M. și la S cu Valea Bună. Pârâtul a arătat că, deoarece prin actul dotal suprafața determinată era de 5 ha, această suprafață a fost declarată la registrul agricol al comunei și, conform adresei nr. 102/13 ianuarie 2012, pentru ea s-au plătit impozitele aferente începând cu anul 1981 și până în prezent. În anul 2008, fiind nevoie de o determinare precisă a limitelor celor 5 ha, pârâtul a constatat că suprafața din pct. „În brechi poiana aspră” este mai mare cu cca. 1,9 ha pășune cu vegetație forestieră, în perimetrul pe care l-a stăpânit dintotdeauna, determinat prin bornele silvice, prin cioplaje cu vopsea în zona de delimitare dintre proprietatea pârâtului și cea administrată de ocolul silvic. Ca urmare a faptului că înscrisul sub semnătură privată nu s-a mai regăsit și a apariției acestei diferențe de teren, pârâtul a contactat pe moștenitorii autoarei R. E., care, prin actul încheiat în formă autentică sub nr. 3258/24 decembrie 2010, au confirmat înstrăinarea suprafeței de teren făcută de autoarea lor. Astfel, pârâtul a precizat că nu avea cum să tulbure folosința și posesia acestei suprafețe de teren, și că atât Hotărârea nr. 109/5 octombrie 2010 a Comisiei Județene de fond funciar Argeș cât și procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 nu îi sunt opozabile. Despre actul de vânzare-cumpărare, a arătat că a fost întocmit după efectuarea lucrărilor de cadastru, iar la data de 11 noiembrie 2010 procesul-verbal de punere în posesie pentru reclamanți nu putea să se realizeze pe o suprafață care nu se afla la dispoziția comisiei locale ci în posesia și proprietatea pârâtului. Pârâtul a mai arătat că pretențiile privind anularea cadastrelor sunt neîntemeiate, invocându-se doar prejudicierea dreptului de proprietate al reclamanților, dar care, în raport de vechiul Cod civil, nu constituie un motiv de nulitate absolută. Reclamanții solicită anularea lucrărilor de cadastru, cererea care trimite la o nulitate relativă, ce ar putea fi invocată numai de părți și nu de terți, așa cum sunt reclamanții. Pârâtul a mai precizat că există o lege specială, Legea nr. 7/1996 privind cadastrul, care stabilește inclusiv condițiile în care se pot anula asemenea lucrări, dar reclamanții nu își întemeiază cererea pe dispozițiile legii speciale. A mai arătat că și cererea privind anularea procesului-verbal de vecinătate este insuficient motivată, temeiurile din vechiul Cod civil, respectiv 948, 949, 950, 966 neavându-și aplicabilitatea în această cauză. Despre cererea completatoare, s-a arătat că este imprecis formulată și cuprinde inadvertențe. Pârâtul a mai menționat că la punerea în posesie a reclamanților și la întocmirea lucrării de cadastru el nu a fost consultat, nu s-a luat acordul de bună vecinătate, iar aceste lucrări au fost efectuate cu ignorarea semnelor de hotar evidente și existente în teren de zeci de ani. Pârâtul a mai arătat că a stăpânit terenul în mod continuu din 1980 și până în prezent, exploatându-l.
Pârâtul a depus înscrisuri (act dotal nr. 44 din 25 ianuarie 1938, încheierea nr. 1525/18 februarie 2011, certificat de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990, certificat de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007, certificat de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F., adeverința nr. 102/13 ianuarie 2012, extras de carte funciară pentru informare, plan de amplasament și delimitare a imobilului).
La data de 7 februarie 2012 reclamanții au depus la dosar noi precizări ale acțiunii, prin care au arătat că în privința celui de-al doilea capăt de cerere înțeleg să solicite anularea parțială a cadastrelor nr. 658 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R., anularea celor două procese-verbale de vecinătate având același număr, aceeași dată, dar cu vecinătăți diferite și nesemnate de proprietarii imobilelor învecinate, încheiate la 4 aprilie 2008 și eliberate la data de 5 octombrie 2010, anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F. și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 emis în dosarul succesoral nr. 232/2010 la certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 emis în dosarul succesoral nr. 511/1990 al fostului NSL Curtea de Argeș, suplimentat prin certificatul de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 emis în dosarul succesoral nr. 82/2007 al BNPA D. – sediul secundar Domnești. În drept, reclamanții au arătat că solicită nulitatea absolută a înscrisurilor potrivit art. III alin. 1 lit. a teza a VI-a din Legea nr. 169/1997, modificată și completată, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și art. 1247-1248 Cod civil. Reclamanții au arătat că au fost puși în posesie conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 147 din 11 noiembrie 2010 inclusiv asupra terenului pădure în suprafață de 11.764 mp situat în ., pct. „În brechi poiana aspră”, suprafață ocupată ilegal de către pârât la acea dată, suprafața de teren forestier revendicată fiind prinsă în amenajamentul silvic al Direcției Silvice Pitești, Ocolul Silvic Domnești fiind deținătorul legal până la punerea în posesie a reclamanților. Au mai precizat că în mod fraudulos pârâtul a obținut adeverințe de la Primăria comunei Nucșoara, acte cadastrale și implicit contractul de vânzare-cumpărare nr. 3258/24 decembrie 2010. Au mai arătat că terenul revendicat s-a aflat în proprietatea familiei lor până în anul 1949, iar după aceea și până la punere lor în posesie, în administrarea ROMSILVA, respectiv Ocolul Silvic Domnești. Au mai menționat că prin protocolul de punere la dispoziție încheiat la 2 aprilie 2008 de către Ocolul Silvic Domnești și Primăria comunei Nucșoara s-a predat un total de 402,53 ha fond forestier, printre care și suprafața de 18,5 ha proprietatea lor, din care 11.764 mp suprafață ocupată fraudulos de către pârât.
Reclamanții au mai depus la dosar înscrisuri (acțiune penală împotriva Comisiei locale de fond funciar Nucșoara și a numiților C. M. și C. E., proces-verbal de vecinătate a imobilului situat în unitatea administrativ-teritorială Nucșoara încheiat la data de 4 aprilie 2008, proces-verbal de vecinătate a imobilului situat în unitatea administrativ-teritorială încheiat la data de 4 aprilie 2008, act dotal din 25 ianuarie 1938, răspuns nr. 5499/6 august 2007, protocol de punere la dispoziție încheiat la 2 aprilie 2008, adresa nr. 1798/21 august 2006, adresa nr. 1250/11 iulie 2007, notificare din 3 iulie 2009, proces-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010, certificat de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990).
La data de 28 februarie 2012 pârâtul a depus la dosar întâmpinare față de precizările reclamanților, prin care a arătat că tot nu s-a menționat o întemeiere în drept a capetelor de cerere pentru acțiunea principală, iar în domeniul Legii 7/1996 nu există o acțiune „în anulare parțială a cadastrelor”, legea specială prevăzând doar acțiunea în prestație tabulară și acțiunea în rectificare, iar o acțiune în anularea a două procese-verbale de vecinătate, respectiv cele din 4 aprilie 2008, eliberate la 5 octombrie 2010, nu poate fi încadrată în drept în cerințele Legii nr. 169/1997. Pârâtul a mai arătat că reclamanții, pe lângă precizări, au mai introdus un capăt de cerere nou care privește anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010, or o asemenea cerere nu este admisibilă, iar trimiterea la disp. art. 1248-1247 Cod civil este de asemenea greșită, deoarece nu se aplică disp. Codului civil intrat în vigoare la 1 octombrie 2010, ci dispozițiile vechiului Cod civil, sub imperiul căruia s-a încheiat contractul. Pârâtul a mai arătat că un capăt de cerere nou este și acela de anulare parțială a certificatelor de moștenitor suplimentare nr. 206/2010, 575/1990,068/2007 eliberate de BNPA D. D., dar nu se dezvoltă motivele pentru care se solicită anularea parțială a certificatelor, nu se indică temeiurile de drept, nu se invocă vătămarea suferită, iar cererea nu este formulată în contradictoriu cu părțile menționate în certificatele de moștenitor, ci cu pârâtul C. M., care nu este moștenitorului autoarei R. N. E.. Pârâtul a mai arătat că prin cererea principală reclamanții solicită revendicarea suprafețelor de teren cu categoria de folosință pădure de 11.764 mp situate în satul Slatina, pct. „Gruiul N.”, iar în cererea precizatoare suprafața revendicată apare ca fiind situată în pct. „În Brechi – Poiana Aspră”, punct de teren diferit de cel arătat în cererea introductivă. S-a mai arătat că reclamanții nu au depus procesul-verbal de punere în posesie din pct. „În Brechi – Poiana Aspră”, iar în reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanții au solicitat ca terenul provenind de la B. V. N. să le fie atribuit pe un alt amplasament deoarece pădurea de pe vechiul amplasament a fost tăiată înainte de 1990, iar suprafața de teren cu vegetație forestieră este situată în pct. „Suhara (le)” și nicidecum în pct. „În Brechi – Poiana Aspră”. Pârâtul a mai arătat că, din relațiile obținute de la Comisia locală de fond funciar Nucșoara rezultă că reclamanții nu au reconstituit dreptul de proprietate în pct. „În Brechi – Poiana Aspră”, în mod separat, mai înainte de anul 2006. A mai precizat că în anul 2006, reclamanta P. M. s-a înscris la registrul agricol cu suprafețele de 1,93 ha fânețe și 0,98 ha teren forestier, un total de 2,91 ha, iar ulterior a înstrăinat numiților Borcos C. M.-G., M. O. Gh. R.-A. și Z. D. suprafața de 3,6 ha pădure și fânețe. Despre reclamantul B. V. N., a arătat că în pct. „În Brechi – Poiana Aspră”, figurează tot cu 1,93 ha + 0,98 ha teren fânețe și pădure, care dacă s-ar măsura ar depăși această suprafață, având o întindere tot de cca. 3,6 ha. În concluzie, pârâtul a arătat că afirmațiile reclamanților sunt neîntemeiate, că el nu a ocupat terenul acestora, cu atât mai mult cu cât din adresa nr. 633 din 27 februarie 2012 a Primăriei comunei Nucșoara rezultă că pentru autorul B. N. V. nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în pct. „În Brechi – Poiana Aspră” și nici nu s-a efectuat punerea în posesie pe acest teren. Pârâtul a depus și înscrisuri (adresa nr. 633/27 februarie 2012, cererea nr. 6/9 august 2005, cererea din 3 februarie 2006).
S-au solicitat relații de la Comisia locală de fond funciar Nucșoara (cererea nr. 6/9 august 2005, cererea din 3 februarie 2006, raport nr. 835/29 martie 2006, adeverința nr. 1969/7 septembrie 1956, adeverința nr. 2261/27 mai 1969, act de vânzare-cumpărare din 1 august 1932, act de vânzare din 7 februarie 1933, act de vânzare din 7 februarie 1933, act de naștere B. N., certificat de căsătorie P. I. cu B. M., certificat de naștere B. M., certificat de naștere B. V., certificat de naștere B. N., adeverința nr. 1969/7 septembrie 1956, act de partaj voluntar testamentar din 27 august 1943), s-au interogat pârâtul și reclamanții P. M. și B. N., s-au audiat martorii T. I. și T. G. și s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate cadastru-topografie de către expertul M. G..
Reclamanții au formulat cerere de recuzare împotriva expertului M. G., cerere pe care și-au retras-o, personal, în fața instanței.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul M. G., s-au încuviințat în parte obiecțiunile, iar expertul a întocmit o completare la raportul de expertiză. Pârâtul a formulat obiecțiuni la completarea la raportul de expertiză, s-au încuviințat în parte obiecțiunile, iar expertul a întocmit o nouă completare la raportul de expertiză. S-a încuviințat pentru pârât și expertul consilier D. I., care a depus un punct de vedere distinct.
Reclamanta P. M., prin procurator P. I., a depus la dosar un memoriu și înscrisuri (adeverința nr. 3886/22 noiembrie 2010, adeverința nr. 3887/22 noiembrie 2010, declarație R. S. autentificată sub nr. 1601/15 noiembrie 2010 de BNP C. C. L., certificat fiscal privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizice nr. 3888/22 noiembrie 2010).
Reclamanții și pârâtul au depus concluzii scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea, așa cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanții P. V. M., B. V. N. și B. Gh. M. împotriva pârâtului C. M. s-a solicitat revendicarea suprafeței de teren de 11.764 mp situat în ., punctul „Gruiu N.”, anularea parțială a cadastrelor nr. 658 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R., anularea celor două procese-verbale de vecinătate având același număr, aceeași dată, dar cu vecinătăți diferite și nesemnate de proprietarii imobilelor învecinate, încheiate la 4 aprilie 2008 și eliberate la data de 5 octombrie 2010, anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F. și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 emis în dosarul succesoral nr. 232/2010 la certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 emis în dosarul succesoral nr. 511/1990 al fostului NSL Curtea de Argeș, suplimentat prin certificatul de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 emis în dosarul succesoral nr. 82/2007 al BNPA D. – sediul secundar Domnești.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că terenul revendicat, care se regăsește în actele a căror anulare au solicitat-o, este proprietatea lor, fiind dobândit prin reconstituirea dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, iar în drept, reclamanții au invocat art. 480 Cod civil și următoarele, art. 948, 949, 950 și 966 Cod civil, disp. art. III alin. 1 lit. a teza a VI-a din Legea nr. 169/1997, modificată și completată, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și art. 1247-1248 Cod civil.
Pârâtul C. M. s-a apărat în ceea ce privește acțiunea în revendicare, invocând la rândul lui un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, situat în ., punctul „În Brechi Poiana Aspră”, drept dobândit prin vânzare-cumpărare de la moștenitorii lui R. E., iar în ceea ce privește celelalte capete de cerere a susținut că nu sunt întemeiate și nu sunt admisibile.
Susținerile reclamanților, din cererea inițială, modificările ulterioare, respectiv completări și precizări, și până la concluziile scrise, sunt contradictorii și imprecise, atât cu privire la solicitări și temeiurile de drept ale acestora, dar și cu privire la situația de fapt și la indicarea actelor și înscrisurilor depus la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă aplicabil în cauza de față (în forma în vigoare anterior datei de 15 februarie 2013), părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, de asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 Cod procedură civilă (în forma în vigoare anterior datei de 15 februarie 2013), respectiv drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, precum și să-și probeze pretențiile și apărările, iar cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Astfel, în baza rolului activ al judecătorului, acesta poate califica juridic situația de fapt prezentată de părți, în măsura în care se constată neconcordanțe între susținerile părților și textele de lege aplicabile, chiar dacă părțile au avocați și au precizat temeiul de drept pe care și-au întemeiat cererile.
Având în vedere . Noului Cod civil începând cu data de 1 octombrie 2011, trebuie lămurită problema aplicării legii civile în timp, deoarece dosarul de față este înregistrat anterior acestei date, respectiv la 1 septembrie 2011, dar soluționat ulterior, respectiv la 9 mai 2013. Referitor la acțiunea în revendicare, potrivit art. 223 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, deoarece nu se prevede altfel, procesele și cererile în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale, în vigoare la data când acestea au fost pornite. Contractul de vânzare-cumpărare invocat de pârât ca titlu este încheiat în anul 2010, iar toate celelalte acte, cadastre și certificate de moștenitor, sunt anterioare contractului de vânzare-cumpărare, iar, potrivit art. 3 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Așadar, pentru toate cererile din dosarul de față legea aplicabilă este Codul civil în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011, motivarea soluției instanței urmând a se va raporta la aceste dispoziții.
Atât reclamanții cât și pârâtul au susținut că au un drept de proprietate asupra imobilului teren în litigiu, pentru care însă au arătat proveniență diferită, dar mai ales denumiri diferite, urmând a se compara titlurile invocate de părți și a se stabili dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile unei acțiuni în revendicare.
Cât privește provenința terenului, se reține că, așa cum au susținut și părțile în fața instanței (încheierea de ședință din data de 28 februarie 2012) și cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar, terenul a aparținut la origini unui autor comun al părților. Astfel, reclamanții au susținut că B. V. N. și defuncta R. E. au fost frați, afirmație eronată și contrazisă de înscrisurile din dosar. Din actul de identitate al reclamantei P. M., rezultă că părinții săi au fost V. și M.. Din actul de naștere al numitului B. N., născut la data de 28 aprilie 1968, rezultă că părinții acestuia au fost B. V. și B. M.. Din certificatul de căsătorie al lui P. I. cu B. M., căsătorie încheiată la data de 30 iunie 1974, rezultă că B. M., fiica lui B. V. și B. M., a devenit P. M.. Din certificatul de naștere al lui B. V., născut la data de 2 septembrie 1932, rezultă că părinții acestuia au fost B. N. și B. M.. Din certificatul de naștere al lui B. N., născut la data de 9 mai 1875, rezultă că părinții acestuia au fost B. B. și B. I.. Astfel, față de datele de naștere ale persoanelor menționate și filiația stabilită, rezultă că B. B. N. și R. E. nu au fost frați, ci tată și fiică, doar B. N. V. și R. M. au fost frați. Astfel, B. B. și I. au avut un fiu, B. N., născut la 9 mai 1875, care s-a căsătorit cu M., cei doi având șapte copii: fiul B. G., fiica C. B. M., fiica A. I. D., fiica M. P. I., fiica R. E., fiul B. N. I. și fiul B. V.. B. V., născut la 2 septembrie 1932, s-a căsătorit cu B. M., născută la 10 august 1931, având doi copii: fiul B. V. N., născut la 28 aprilie 1968, și fiica B. M., născută la 16 septembrie 1956, devenită prin căsătorie P. M..
Referitor la denumirea terenului în litigiu, din adresa nr. 1343/5 aprilie 2012 a Comisiei locale de fond funciar Nucșoara, rezultă că cele două denumiri pe puncte: pct. „Gruiu N.” și pct. „Brechi – Poiana Aspră” sunt denumiri oficiale, că zonele denumite astfel nu cuprind aceleași terenuri, iar distanța între ele este de aproximativ doi kilometri. De asemenea, reclamanții au recunoscut la interogatoriu că terenurile din pct. „În Brechi – poiana aspră” și pct. „Suharele” (cel unde a avut teren tatăl lor) sunt diferite. Aceleași aspecte le-au relatat și martorii audiați, T. I. și T. G., care au precizat că punctele „Gruiul N.” și „În Brechi Poiana aspră” sunt diferite, fiind situate la distanță unul de celălalt.
Cu privire la reclamanți se reține că titlul de proprietate invocat îl reprezintă reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, neavând însă emis titlul de proprietate, ci doar hotărârea de validare și procesul-verbal de punere în posesie. Concretizarea dreptului lor de proprietate, reconstituit în baza legii fondului funciar, s-a realizat deci abia în noiembrie 2010, odată cu întocmirea procesului-verbal de punere în posesie, act în care însă nu se menționează nicio denumire a punctului respectiv. Reclamanții au susținut că terenul lor este amplasat în pct. „Gruiu N.”, iar raportat la vecinătățile din procesul-verbal de punere în posesie, care nu este însoțit de nicio schiță a terenului, rezultă că acest teren se învecinează cu pârâtul C. M. pe două laturi de Est și cu două repere naturale, respectiv Pârâtul Valea Bună pe o latură de Sud și Pârâtul Valea mare pe o latură de Nord.
Reclamanții au depus la dosar două procese-verbale, cel cu nr. 77/2009 și cel cu nr. 147/2010, emise reclamanților cu privire la același teren, dar suprafețe diferite (11 ha și 7.394 mp și respectiv 18 ha și 5.000 mp) și în baza aceleiași hotărâri a comisiei județene de fond funciar nr. 109/5 octombrie 2006. În ședința din 28 februarie 2012, reclamanții au arătat că, după eliberarea primului proces-verbal de punere în posesie, ei au făcut sesizare la prefect, dispunându-se efectuarea unei anchete în acest sens, în urma căreia s-a dispus eliberarea celui de-al doilea proces-verbal de punere în posesie, fără ca primul proces-verbal de punere în posesie să fie anulat, revocat și nici nu a făcut obiectul vreunui litigiu, precizând că își susțin pretențiile în litigiu de față în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 147/2010, cu suprafața de 18 ha și 5000 mp, din care face parte și terenul forestier în suprafață de 11.764 mp, ce face obiectul litigiului și care este ocupat pe nedrept de către pârâtul C. M..
Prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara, reclamanții P. V. M., B. V. N. și B. GH. M., în calitate de moștenitori ai defunctului B. V., au fost puși în posesie asupra suprafeței de 18,50 ha teren forestier, validată de comisia județeană prin Hotărârea nr. 109/5 octombrie 2006, la poziția 3 din anexa nr. 37, suprafață de teren forestier înscris în amenajamentul silvic, astfel: 6 ha și 3.943 mp amplasat cadastral în U.P. II, U.A. 18A%, cu vecinii: N – drum forestier, S – pârâu Valea Bună, E – C. M. și V – Petti M., 5 ha și 2.537 mp amplasat cadastral în U.P. II, U.A. 19%, cu vecinii: N – pârâul Valea M., S – drum forestier, E – C. M. și V – Petti M. și 6 ha și 8.520 mp amplasat cadastral în U.P. II, U.A. 22B%, cu vecinii: N – Bancescu M., S – OS Domnești, E – OS Domnești și V – Andreeas Kempes. Procesul-verbal este semnat și avizat de ANCPI și este semnat de cei trei proprietari puși în posesie.
Prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 77/11 februarie 2009 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara, reclamanta P. V. M., cu mențiunea la autor „B. V.” și la moștenitori: „B. V. N., P. V. M., B. GH. M.”, în baza Hotărârii nr. 109/5 octombrie 2006, la poziția 3 din anexa nr. 37, a fost pusă în posesie asupra suprafeței de 11 ha și 7.394 mp teren forestier înscris în amenajamentul silvic, amplasat cadastral în UP 15, UA 18% și 19%, cu vecinii: N –Valea M., S – Valea Bună, E – C. M. și Z. D. și V – Petti M.. Procesul-verbal este semnat de specialistul în măsurători topografice și de proprietarul pus în posesie.
Referitor la existența celor două procese-verbale, comisia locală de fond funciar a precizat că procesul-verbal de punere în posesie nr. 77/11 februarie 2009 a fost întocmit în baza măsurătorilor puse la dispoziție de către reclamanți, dar întrucât reclamanții au făcut alte măsurători ce au cuprins toată suprafața validată, de 18,50 ha, s-a anulat acest proces-verbal prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010.
La solicitarea reclamanților s-a întocmit și un plan de amplasament și delimitare a imobilului situat în UA 18, 19 UP II, OS Domnești, în suprafață de 11.6480 ha, executat de N. N., avizat de OS Domnești și Primarul comunei Nucșoara. Pe un exemplar al acestui plan de amplasament și delimitare a imobilului situat în UA 18, 19 UP II, OS Domnești proprietatea reclamanților, se menționează distinct: „calculul suprafețelor suprapunere nr. cadastru 660” și „calculul suprafețelor suprapunere nr. cadastru 658”, deci aceste lucrări sunt ulterioare înscrierilor cadastrale cu nr. 660 și nr. 658. Acesta lucrare a reclamanților nu a fost avizată de OCPI Argeș și nu s-a finalizat tocmai datorită suprapunerii identificate, aspect care de altfel a declanșant litigiul de față. Din mențiunile acestor înscrisuri, depuse de reclamanți în susținerea acțiunii lor, rezultă în mod clar că reclamanții au solicitat întocmirea documentației cadastrale în raport de procesul-verbal de punere în posesie nr. 77/11 februarie 2009 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara (numai acest proces-verbal se referă la suprafață de 11.6480 ha amplasată cadastral în UP II, UA 18% și 19%), și nu în raport de procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 eliberat de Comisia locală de fond funciar Nucșoara (care se referă la suprafața de 18,50 ha teren forestier, amplasată cadastral în U.P. II, U.A. 18A%, U.A. 19%, U.A. 22B%).
Înainte de validarea prin Hotărârea nr. 109/5 octombrie 2006 a Comisiei județene de fond funciar Argeș, prin cererea înregistrată sub nr. 6/9 august 2005 (singura cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate), reclamanta P. V. M. solicita „suprafața de 18,50 ha pădure pe un alt amplasament, întrucât pădurea de pe vechiul amplasament a fost tăiată înainte de 1990”, menționând ca punct doar pct. „Suhară”. Din raportul întocmit la data de 27 martie 2006 de ing. Stănciuleanu G., cu ocazia deplasării în teren în pct. „Gruiu N.” la solicitarea primăriei Nucșoara, pentru soluționarea cererii nr. 6/9 august 2005, rezultă că terenul a fost identificat în UP II UA 17,18 și 19.
Așa cum rezultă din răspunsul nr. 5499/6 august 2007 trimis de ROMSILVA - Direcția Silvică Pitești, reclamantei P. M. i s-a comunicat că în urma identificării vechiului amplasament, Ocolul Silvic Domnești a procedat la punerea la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Nucșoara a suprafeței de 18,50 ha, validată prin Hotărârea nr. 109/5 octombrie 2006 a Comisiei județene de fond funciar Argeș, în UP II Corbi, UA 18% și 19% pentru punerea în posesie, amplasament pe care reclamanta l-a refuzat.
Din protocolul de punere la dispoziție încheiat la data de 2 aprilie 2008 între Ocolul Silvic Domnești și Comisia locală de fond funciar Nucșoara, rezultă că, conform validărilor prin HCJ nr. 109/11 iulie 2006, anexa 37, s-au predat terenuri situate în UP II, UP III și UP VI.
În notificarea trimisă la data de 3 iulie 2009 de cei trei reclamanți către Ocolul Silvic Domenști, se menționează că reclamanții, moștenitori ai defunctului B. V., au solicitat 18,50 ha pădure în pct. „Gruiu N.”, suprafață situată în UP II UA 18% și 19%, reprezentând vechiul amplasament.
Astfel, se constată că începând cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanții au avut o poziție oscilantă și contradictorie, atât referitor la suprafață cât și la amplasament, deoarece inițial au solicitat pădure în alt amplasament decât pct. „Suhara” unde a avut autorul lor, cu motivarea că pădurea de pe vechiul amplasament a fost tăiată înainte de 1990, apoi au refuzat vechiul amplasament, ulterior solicitând pădure în pct. „Gruiu N.”, punct diferit de pct. „Suhara”, iar în litigiul de față ajungând să solicite teren în pct. „În Brechi Poiana Aspră”, punct unde autorul lor nu a avut teren, amplasament pe care nu l-au solicitat prin cererea de reconstituire și care este de asemenea diferit de pct. „Gruiu N.” și de pct. „Suhara”.
Din adeverința nr. 1969/7 septembrie 1956 eliberată de Ocolul Silvic Domnești, rezultă că B. N. era înscris cu 20 ha pădure în pct. Suhări și 18 ha pădure fag în pct. Slatina, în total 38 ha pe raza comunei Nucșoara, iar din adeverința nr. 2261/27 mai 1969 eliberată de IAS Curtea de Argeș, rezultă că B. I. poseda 2,5 ha pășune submontană în trupul Suhara, pe care a dat-o fermei Slatina, primind în schimb 2,5 ha la marginea perimetrului în ferma Mușătești, muntele Pojarna. Deci, niciunul dintre autorii reclamanților nu a avut pădure în pct. „În Brechi Poiana Aspră”.
Lămuritor este răspunsul rezultat din adresa nr. 633 din 27 februarie 2012 a Primăriei comunei Nucșoara, care atestă că pentru autorul B. N. V. nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în pct. „În Brechi – Poiana Aspră” și nici nu s-a efectuat punerea în posesie pe acest teren.
Referitor la actele primare ale autorilor comuni, din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că autorul reclamanților, B. V., și autoarea pârâtului, R. E., au fost frați, iar terenurile din pct. „În Brechi – Poiana Aspră” și din pct. „Suharele” au aparținut părinților acestora, B. B. N. și B. M..
Din actul de vânzare-cumpărare din 1 august 1932, rezultă că B. N. M. a cumpărat un trup de teren tufe și fâneață situat în pct. „Brechiu”. Din actul de vânzare din 7 februarie 1933, rezultă că B. N. M., soția lui B. N., a mai cumpărat, în continuarea primului trup de teren achiziționat în 1932, încă cca. 7,5 ha pământ fânețe și tufăriș situat în pct. „Brechiu”. Deci, terenul din pct. „Brechi” a aparținut la origine unui singur proprietar, dobândit de acesta prin cumpărări succesive, respectiv numitei B. M., soția lui B. N..
Prin actul de vânzare nr. 930 din 2 septembrie 1935, soții B. M. și B. N. au cumpărat teren cu pădure și tufăriș situat în pct. „Suharele”.
Din actul de partaj voluntar testamentar din 27 august 1943, rezultă că B. D. N. a împărțit averea lui între moștenitorii săi, fiul B. G., fiica C. B. M., fiica A. I. D., fiica M. P. I., fiica R. E., fiul B. N. I. și fiul B. V.. Prin acest actul de partaj voluntar testamentar din 27 august 1943, B. V. a primit pădure doar în pct. „Suharele”, restul terenurilor atribuite lui fiind situate în grădina casei.
La interogatoriu luat, reclamanții au precizat că terenul în litigiu a fost dobândit de tatăl lor, B. V., prin actul testamentar, recunoscând că terenurile din pct. „În Brechi – Poiana Aspră” și pct. „Suharele” sunt diferite, menționând că în anul 2006 l-au găsit pe pârât pe terenul în litigiu, pârâtul făcând chiar scandal la efectuarea punerii în posesie a reclamanților. Anul 2006 menționat de reclamanți este însă eronat, deoarece punere în posesie a reclamanților s-a realizat în noiembrie 2010. Cu privire la pârât se reține că titlul de proprietate invocat îl reprezintă vânzarea-cumpărarea de la moștenitorii proprietarului inițial, R. E., fostă B..
Conform actului dotal nr. 44/26 ianuarie 1938, soții B. N. și B. M. i-au constituit dotă fiicei lor B. E., devenită ulterior R. E., avere imobiliară, printre care și cinci hectare pământ fânețe și tufăriș numit „În Brechi poiana aspră” și limitat la răsărit și apus cu restul proprietății lor, la miază noapte cu Valea M., iar la miazăzi cu Valea Bună, cu mențiunea expresă că „dacă va lipsi din suprafața arătată, se va completa din partea de apus a proprietății noastre”. Tot terenul din pct. „În Brechi poiana aspră” limitat de cele două repere naturale, Valea M. și Valea Bună, au devenit deci încă din anul 1938 proprietatea lui R. E., astfel că în anul 1943 când s-a realizat actul de partaj voluntar testamentar acest teren nu mai era în patrimoniul lui B. N. și deci nu mai putea fi transmis copiilor lui, inclusiv fiului B. V., autorul reclamanților.
Din certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 eliberat de NSL Curtea de Argeș în dosarul nr. 511/1990, rezultă că de pe urma defunctei R. E., decedată la data de 20 aprilie 1990, a rămas ca bun imobil un teren fânețe în suprafață de 5.000 mp situat în pct. „Corbșori” din ., județul Argeș, iar restul proprietății a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 478/27 iunie 1961 al NSL Curtea de Argeș, soția supraviețuitoare R. E. nedobândind bunuri după decesul soțului, moștenitori fiind: R. R., în calitate de fiu, R. G., în calitate de fiu, R. S., în calitate de fiu și I. M., în calitate de fiică.
Din certificatul de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 eliberat de BNPA D. în dosarul nr. 82/2007, rezultă că de pe urma defunctei R. E., decedată la data de 20 aprilie 1990, în afara bunurilor care au făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 eliberat de NSL Curtea de Argeș în dosarul nr. 511/1990, a mai rămas suprafața de 40.000 mp teren forestier, înscris în amenajamentul Ocolului Silvic Domnești, ., UP IV Papau, UA 68, situat în pct. „Groape”, . reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și nr. 1/2000, conform titlului de proprietate nr. 8715/2006 emis de Comisia Județeană Argeș.
Din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 eliberat de BNPA D. D. și Ș. D.-F. în dosarul nr. 232, rezultă că de pe urma defunctei R. E., decedată la data de 20 aprilie 1990, au mai rămas bunuri și moștenitori, astfel: în afara bunurilor care au făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 eliberat de BNPA D. în dosarul nr. 82/2007, suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 eliberat de NSL Curtea de Argeș în dosarul nr. 511/1990, au mai rămas și bunuri imobile: suprafața de 61.602 mp teren pășune situat în pct. „Brechi – A.”, având nr. cadastral 658, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3250/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș, suprafața de 7.880 mp teren pășune situat în pct. „Brechi – A.”, având nr. cadastral 660, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3249/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș, terenuri dobândite de defunctă prin actul dotal autentificat sub nr. 44/25 ianuarie 1938, moștenitorii fiind: R. R., în calitate de fiu, R. G., în calitate de fiu, R. S., în calitate de fiu și I. M., în calitate de fiică. În cuprinsul certificatului s-a menționat ca „notă” că terenurile descrise au fost vândute în anul 1980, cu act sub semnătură privată, cumpărătorului C. M., fiind trecute în rolul acestuia.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F., vânzătorii R. R., R. G., R. S. și I. M. au vândut în deplină proprietate și posesie cumpărătorului C. M. următoarele terenuri situate în punctul „Brechi – A.”: suprafața totală de 61.602 mp teren, din care 15.938 mp pășune împădurită (tufăriș), 35.565 mp pășune și 10.054 mp teren pășune împădurită (tufăriș), cu vecinii: E – V. T. și B. P., V – Ocolul Silvic, S – Bancescu C. și Valea Bună și N – Ocolul Silvic, drum și rezervă primărie, având nr. cadastral 658, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3250/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș; suprafața de 7.880 mp teren din care 3.994 mp pășune împădurită și 3.894 mp pășune, între vecinii: P. M., Valea mare, ocol Silvic și drum, având nr. cadastral 660, ce se identifică prin planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 3249/23 aprilie 2008 la OCPI Argeș. S-a menționat că prețul vânzării a fost primit de autoarea vânzătorilor, R. E., integral, în numerar, în anul 1980, an în care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare. S-a mai precizat că terenurile au fost dobândite de vânzători prin moștenire legală de la defuncta lor mamă, R. E., conform certificatului de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010, certificatului de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990, certificatului de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007. S-a mai menționat în cuprinsul contractului și că, cumpărătorul a stăpânit aceste terenuri din anul 1980, fiind trecute în rolul său agricol și fiscal la Primăria comunei Nucșoara.
Din extrasul de carte funciară pentru informare nr. 1525/7 februarie 2011 eliberat de OCPI Argeș, BCPI Curtea de Argeș, rezultă că soții C. M. și C. E. figurează în cartea funciară nr._ a comunei Nucșoara cu imobilul teren în suprafață de 61.602 mp situat în satul Slatina, pct. „Brechi-A.”, cu nr. cadastral 658, ce se regăsește în planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de ing. A.-D. Ș. la data de 2 februarie 2011 și avizat de OCPI Argeș – consilier M. Pusy S. la data de 7 februarie 2011.
Din adeverința nr. 102/13 ianuarie 2012 eliberată de primăria comunei Nucșoara rezultă că pârâtul C. M. figurează înscris în registrul agricol în pct. „Brechi A.”, astfel: între anii 1981-1985 cu 3,80 ha fânețe și 1,50 ha pășune; între anii 1986-1990 cu 3,40 ha fânețe, 1,50 ha pășune și 0,10 ha livadă; între anii 1992-1996 cu 3,70 ha fânețe, 1,50 ha pășune și 0,10 ha livadă; între anii 1997-2000 cu 3,30 ha fânețe, 1,50 ha pășune și 0,40 ha livadă; între anii 2001-2005 cu 3,00 ha fânețe, 1,50 ha pășune și 0,40 ha livadă; între anii 2006-2010 cu 3,00 ha fânețe, 2,00 ha pășune și 1,90 ha livadă; între anii 2011-2012 cu 3,00 ha fânețe, 2,00 ha pășune și 1,90 ha livadă.
Deci, susținerile pârâtului în sensul că a intrat în stăpânirea terenului din pct. „Brechi-A.” încă din anul 1980, de când figurează în rolul său agricol, au fost confirmate de înscrisurile depuse la dosar, rezultând din acest evidențe și împrejurarea că terenul nu a făcut obiectul aplicării legilor speciale ale fondului funciar, aflându-se în permanență în proprietatea și posesia lui R. Elna și apoi a pârâtului.
La solicitarea pârâtului s-au întocmit actele necesare înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară: proces-verbal de vecinătate a imobilului situat în unitatea administrativ teritorială Nucșoara întocmit de ing. Ș. D. la data de 4 aprilie 2008 (semnat de reprezentanții proprietarilor imobilelor învecinate: V – Ocolul Silvic Domnești, N – Valea mare, S – drum forestier și E – drum comunal), plan de amplasament și delimitare a imobilului cu nr. cadastral 660 și suprafață măsurată de 7.888 mp situat în satul Slatina, pct. „Brechi-A.”, întocmit de ing. Ș. D. la data de 26 martie 2008 și avizat de OCPI Argeș prin consilier A. R., plan de amplasament și delimitare a imobilului cu nr. cadastral 658 și suprafață măsurată de 61.602 mp situat în satul Slatina, pct. „Brechi-A.”, întocmit de ing. Ș. D. la data de 26 martie 2008 și avizat de OCPI Argeș prin consilier B. I..
Prin încheierea nr. 1525/18 februarie 2011 a OCPI Argeș – BCPI Curtea de Argeș, din dosarul nr. 1525/7 februarie 2011, s-a dispus admiterea cererii cu privire l imobilul cu nr. cadastral 658 înscris în cartea funciară_/UAT Nucșoara, având proprietari C. M. și C. E., și notarea actualizării informațiilor tehnice cadastrale.
Referitor la anularea parțială a cadastrelor, a contractului de vânzare-cumpărare și a certificatelor de moștenitor, înscrisuri invocate de pârât în susținerea apărării lui, se reține că motivul de fapt invocat de reclamanți este acela că în aceste înscrisuri se regăsește terenul revendicat de ei, despre care susțin că este proprietatea lor, iar ca temeiuri de drept au menționat art. art. III alin. 1 lit. a teza a VI-a din Legea nr. 169/1997, modificată și completată, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și art. 1247-1248 Cod civil. Niciunul dintre textele legale invocate de reclamanți nu își găsește însă aplicarea în speță, iar împrejurarea că un bun ce face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare sau al unui certificat de moștenitor este proprietatea altei persoane decât vânzătorul sau defunctul nu este motiv de nulitate potrivit dispozițiilor Codului civil aplicabil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011) și Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 35/1995, iar noțiunea de „cadastru” nu definește un act care să poate fi anulat conform Codului civil, lucrările cadastrale și înregistrările în cartea funciară având căi de atac speciale prevăzute de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.
Art. III alin. 1 lit. a teza a VI-a din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, prevede că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale acestei legi, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
Textul de lege privește deci sancțiunea nulității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere, acte emise în baza legilor fondului funciar, or, niciunul dintre actele a căror anulare o solicită reclamanții nu este emis în baza legilor fondului funciar și nu privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere, ci sunt acte care reprezintă planuri de amplasament întocmite de ingineri cadastriști, un contract de vânzare-cumpărare și certificate de moștenitor. Singurii care au invocat aplicarea legilor fondului funciar și reconstituirea dreptului de proprietate sunt chiar reclamanții, astfel că numai actelor lor le-ar putea fi aplicabil textul de lege menționat.
Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 emis de BNPA D. D. și Ș. D.-F. în dosarul nr. 232, din care rezultă că de pe urma defunctei R. E., decedată la data de 20 aprilie 1990, a rămas și imobilul teren situat în pct. „Brechi-A.”, este singurul care privește litigiul de față, celelalte certificate de moștenitor referindu-se la alte bunuri fără nicio legătură cu speța. Acest certificat de moștenitor suplimentar a fost eliberat de către notarul public potrivit dispozițiilor Legii speciale nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale, în forma în vigoare în acel moment. Potrivit legii speciale, care reglementează modalitatea eliberării certificatului de moștenitor, certificatul de moștenitor este rezultatul unui acord între moștenitorii participanți la procedura succesorală notarială necontencioasă, iar dreptul de proprietate asupra bunurilor incluse în certificatul de moștenitor ca făcând parte din masa succesorală sunt dovedite cu înscrisurile prezentate de moștenitori. În cauză, așa cum se menționează în cuprinsul certificatului de moștenitor, notarul a avut în vedere planurile de amplasament și delimitare înregistrate la OCPI Argeș și actul dotal autentificat sub nr. 44/25 ianuarie 1938. Nu există nici un motiv de nulitate a acestui certificat de moștenitor, fiind respectate toate cerințele cu privire la emiterea acestuia, așa cum sunt prevăzute în art. 79, art. 80, art. 84, art. 106, art. 107, art. 115 și art. 118 din Legea nr. 36/1995.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 7/1996, cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării, iar „cadastrul” realizează identificarea, măsurarea, descrierea și înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale. Art. 2 din aceeași lege, prevede că planul cadastral conține reprezentarea grafică a limitelor imobilelor dintr-o unitate administrativ-teritorială, care se înscriu în cartea funciară, precum și numerele cadastrale ale acestora, că planul cadastral este actualizat de către inspectorii de cadastru din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, iar rectificarea coordonatelor imobilelor înregistrate în planul cadastral se poate face la cererea persoanelor interesate sau din oficiu, de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. De asemenea, în legea specială se prevăd condițiile, termenele și modalitatea de soluționare a cererile de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului.
Nici „cadastrele nr. 658 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R.” și nici „cele două procese-verbale de vecinătate având același număr, aceeași dată, dar cu vecinătăți diferite și nesemnate de proprietarii imobilelor învecinate, încheiate la 4 aprilie 2008 și eliberate la data de 5 octombrie 2010”, nu sunt acte care să poată fi „anulate” așa cum solicită reclamanții potrivit art. 948 Cod civil, cu motivarea că aceste acte fiind eliberate cu încălcarea dreptului lor de proprietate pentru suprafața de 11.764 mp teren pădure, sunt lipsite de obiect. Dispozițiile art. 948 Cod civil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), invocate de reclamanți, se referă la condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, printre care este menționat și obiectul determinat. Înscrisurile a căror anulare o solicită reclamanții, susținând că sunt lipsite de obiect, respectiv planuri de amplasament și procese-verbale de vecinătate, nu sunt însă convenții, așa cum sunt definite acestea de art. 942 Cod civil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011) și deci textul de lege menționat nu le este aplicabil. Aceste înscrisuri sunt rezultatul consemnării unor aspecte de ordin tehnic și faptic, realizate de persoana care le-a întocmit, fără să existe un acord între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânșii un raport juridic.
Astfel, față de cele de mai sus, se apreciază că cererea reclamanților privind anularea parțială a „cadastrelor nr. 658 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș B. I. și nr. 660 din 23 aprilie 2008 eliberat de OCPI Argeș A. R.”, anularea celor „două procese-verbale de vecinătate având același număr, aceeași dată, dar cu vecinătăți diferite și nesemnate de proprietarii imobilelor învecinate, încheiate la 4 aprilie 2008 și eliberate la data de 5 octombrie 2010”, anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3258/24 decembrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F. și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 206/16 decembrie 2010 emis în dosarul succesoral nr. 232/2010 la certificatul de moștenitor nr. 575/20 noiembrie 1990 emis în dosarul succesoral nr. 511/1990 al fostului NSL Curtea de Argeș, suplimentat prin certificatul de moștenitor nr. 68/9 noiembrie 2007 emis în dosarul succesoral nr. 82/2007 al BNPA D. – sediul secundar Domnești, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Referitor la acțiunea în revendicare imobiliară, se reține că aceasta presupune ipoteza în care reclamantul a pierdut posesia bunului proprietatea sa, bunul fiind posedat fără drept de către pârât, fiind esențiale deci atât stabilirea momentului în care proprietarul a pierdut posesia cât și a modalității în care pârâtul a intrat în posesia bunului. Deoarece ambele părți au invocat titluri de proprietate asupra terenului în litigiu, trebuie să se analizeze forma și limitele terenului proprietatea reclamanților, posesia anterioară exercitată de aceștia asupra terenului, forma și limitele terenului proprietatea pârâtului și momentul și modalitatea în care pârâtul a început exercitarea posesiei asupra terenului în litigiu (respectiv terenul pentru care se suprapun titlurile părților).
Expertul M. G. a realizat expertiza de specialitate cadastru-topografie dispusă în cauză, prin efectuarea de măsurători în prezența părților, atât reclamanții cât și pârâtul, cu aparatura topo PROMARC 3, folosind tehnologia GPS, menționând că astfel ,măsurătorile sunt de mare precizie. Expertul s-a raportat și la bornele silvice identificate pe teren conform planurilor topografice ale amenajamentelor silvice din anii 1975, 1996 și 2004, determinând linia de delimitează amenajamentul silvic de restul terenului, precum și la reperele naturale reprezentate de Valea Rea și Valea Bună. Expertul a mai concluzionat că terenurile în litigiu, al reclamanților și al pârâtului, nu și-au schimbat categoria de folosință din anii 1971 -1974, că amplasarea bornelor amenajamentelor silvice nu a suferit modificări, iar cele două văi: Valea Rea și Valea Bună, nu și-au schimbat cursul. În raportul de expertiză inițial expertul a concluzionat că terenurile din actele părților se suprapun de-a lungul hotarului comun, de la N de la pârăul Valea M. și până la Sud la pârâul Valea Bună, pe patru porțiuni distincte, situate la distanță, astfel. o suprafață de 2.053 mp, o suprafață de 107 mp, o suprafață de 44 mp și o suprafață de 6.784 mp. În prima completare a raportului de expertiză, expertul, ținând cont de vecinătățile terenurilor indicate în actele de proprietate ale părților, de delimitările terenurilor, de semnele naturale de hotar și de amenajamente, a specificat că după eliminarea suprapunerilor se păstrează configurația terenurilor părților din punct de vedere al vecinătăților, dar se modifică configurația topografică și întinderea terenurilor. În ultima completare a raportului de expertiză, expertul a transpus în teren actul dotal din 1938, a avut în vedere ca repere vecinătățile de Nord și Sud din actul dotal, Valea mare și valea Bună, precum și linia bornelor dina menajamentul silvic, transpunând și contractul de vânzare-cumpărare al pârâtului. Astfel, expertul a întocmit planul de situație de la fila 227 dosar, în care a identificat terenul de 108.245 mp proprietatea reclamanților din cele două trupuri, trasat cu chenar roșu, terenul de 50.000 mp proprietatea pârâtului din actul dotal nr. 44/1938, trasat cu chenar albastru și terenul de 26.222 mp proprietatea pârâtului în afara actului dotal, dar conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3258/24 decembrie 2010, trasat cu chenar verde.
Din situația prezentată de expert se observă în mod clar că doar terenul de 108.245 mp, conturat cu roșu, este proprietatea reclamanților conform procesului-verbal de punere în posesie din noiembrie 2010, fiind la Est limitat de linia amenajamentului silvic determinat de bornele B46 – B44 - B45 bis (doar acest teren în limita amenajamentului silvic putea face obiectul aplicării legii fondului funciar și doar acesta se afla la dispoziția comisiei locale de fond funciar pentru punerea în posesie a reclamanților). Pe de altă parte, conturat cu albastru este evidențiat terenul dobândit de pârât conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3258/24 decembrie 2010 în baza actului dotal nr. 44/1938, deci pârâtul justifică dreptul de proprietate asupra acestui teren, precum și posesia legitimă, mult anterioară punerii în posesie a reclamanților. Nu există deci nici o suprapunere între terenul asupra căruia au fost puși în posesie reclamanții în noiembrie 2010 și terenul din actul dotal devenit proprietatea pârâtului. Terenul conturat cu verde, cel care excede celor cinci hectare din actul dotal, a fost dobândit de pârât prin contractul de vânzare-cumpărare, fiind suprafață cuprinsă între vecinătățile menționate în actul dotal, dar mai ales amplasată dincolo de terenul de cinci hectare față de proprietatea reclamanților. Nu se poate reține că acest teren de 26.222 mp a făcut obiectul punerii în posesie a reclamanților, deoarece a fost stăpânit permanent de pârât încă din anul 1980, se află dincolo de limitele amenajamentului silvic, nu a fost administrat de ocolul silvic niciodată, deci nu a fost predat de ocolul silvic comisiei locale, nefiind la dispoziția comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar.
Analizând modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar, se constată că reclamanților le-a fost eliberat procesul-verbal de punere în posesie nr. 147/11 noiembrie 2010 pe un alt amplasament decât cel solicitat, respectiv punctul „Suharele”, punct în care de altfel a deținut teren tatăl lor, B. V., teren dobândit de acesta prin actul de partaj din 1943. Deși reclamanții s-au referit în acțiunea de față la terenul pentru care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ca fiind situat în pct. „Gruiu N.” (singura cerere fiind cea cu nr. 6/2005), autorul lor, B. V., nu a deținut teren în acest punct, ci doar în pct. „Suharele”. Nici de pe urma bunicului lor, B. N., reclamanții nu puteau solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, deoarece B. N. și-a partajat întreaga avere prin actul de partaj testamentar din 1943, iar terenul din pct. „Brechiu” fusese dat deja dotă în anul 1938 fiicei sale R. E., ai cărei moștenitori i l-au vândut pârâtului. În ceea ce-i privește pe reclamanți nu se poate deci vorbi despre vechiul amplasament, ei primind doar din terenul aflat la dispoziția comisiei locale, așa cum aceasta l-a primit de la ocolul silvic prin protocolul de predare-primire.
Referitor la stăpânirea terenului în litigiu, martorii audiați, T. I. și T. G., au relatat că acesta este stăpânit de către pârât în limitele a două văi: Valea Bună și Valea M., cu mult înainte de anul 2010. De altfel, chiar și reclamanții au recunoscut că pârâtul stăpânea terenul în litigiu în anul 2010, când li s-a întocmit lor procesul-verbal de punere în posesie, și chiar s-a manifestat cu acea ocazie, făcând scandal.
Deci, se reține pe de o parte că din compararea titlurilor părților rezultă că titlul pârâtului este mai bine caracterizat decât titlul reclamanților, doar pârâtul făcând dovada că terenul a aparținut vânzătorilor către el, pârâtul fiind singurul care și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, iar pe de altă parte, pârâtul este în posesia terenului în litigiu cel puțin din anul 1980, de când acest teren figurează în rolul agricol al pârâtului (înscrierile în registrul agricol nu se puteau efectua decât la cererea proprietarului terenului), deci cu mulți ani înainte ca reclamanții să obțină actele eliberate în baza legii fondului funciar. Reclamanții au obținut pentru terenul în litigiu doar procesul-verbal de punere în posesie din 11 noiembrie 2010, neavând titlu de proprietate emis în baza legii fondului funciar, însă în realitate reclamanții nu au intrat niciodată în posesia terenului și deci nu au pierdut niciodată această posesie.
Raportul de expertiză reprezintă doar o probă, concluziile acestuia referitoare la suprapunerea titlurilor invocate de părți și terenul revendicat urmând a fi coroborate cu toate celelalte probe administrate în cauză, în special înscrisuri și interogatorii.
Diferența dintre suprafețele menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3258/24 decembrie 2010, în documentația și în cartea funciară, față de suprafețele înscrise în registrul agricol al pârâtului și în actele primare ale vânzătorilor către el, respectiv actele de cumpărare și actul dotal nr. 44/1938, este pe deplin explicabilă, fiind rezultatul împrejurării că actele primare, acte de vânzare-cumpărare din anii 1932-1933 și act dotal din 1938, nu au avut la bază documentații cadastrale, în care măsurătorile să fi fost realizate cu instrumente precise, singurele lucrări exacte realizate corespunzător normelor tehnice actuale fiind cele întocmite de ing. Ș. D. la solicitarea pârâtului, lucrări care au și fost verificate și recepționate de ANCPI (suprafața terenului pârâtului fiind de 7.888 + 61.602 mp, suprafață măsurată în limita vecinătăților naturale, proprietarilor vecini și bornajelor silvice).
Față de probele administrate și toate aspectele menționate anterior, se apreciază că acțiunea în revendicare imobiliară este neîntemeiată, urmând ca, în baza art. 480 Cod civil (în forma în vigoare înainte de 1 octombrie 2011) să fie respinsă, deoarece titlul pârâtului este mai bine caracterizat decât titlul reclamanților, iar reclamanții nu au făcut dovada că pârâtul le-ar fi ocupat vreo suprafață de teren din cel pe care au fost puși în posesie la 11 noiembrie 2010.
Astfel, acțiunea, așa cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanții P. V. M., B. V. N. și B. GH. M. împotriva pârâtului C. M. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în integralitate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă (în forma în vigoare anterior datei de 15 februarie 2013), fiind în culpă procesuală, reclamanții vor fi obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către pârât, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea, așa cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanții P. V. M., domiciliată în ., județul Argeș, B. V. N., domiciliat în ., județul Argeș, și B. GH. M., domiciliată în ., satul Corbișori, județul Argeș, împotriva pârâtului C. M., domiciliat în ., județul Argeș.
Obligă pe reclamanți, în solidar, la 2.500 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 mai 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. U. C. G.
Red.M.U
Tehnored.C.G/ 4 ex/7.08.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 118/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 845/2013.... → |
|---|
