Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1226/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1226/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 3553/216/2013
Dosar nr._ acțiune în răspundere delictuală
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de date cu caracter personal: 5012
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1226
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte M.-M. B.
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. - reprezentată convențional prin Cabinet de Avocat P. D. și pe pârâtul D. A., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocatul C. V., în calitate de apărător ales al pârâtului D. A., conform împuternicirii avocațiale nr. AG/_/07 aprilie 2014 (fila 74), lipsă fiind reprezentanții reclamantei și pârâtul.
Procedura legal îndeplinită, conform prevederilor art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
Acțiune legal timbrată cu 763 lei taxă judiciară de timbru, conform ordinului de plată din 21 decembrie 2013 emis de 24 BANKING BCR (fila 48).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că pârâtul nu a făcut dovada consemnării onorariului pentru expert, așa cum instanța i-a pus în vedere.
Avocat C. V., pentru pârât, având în vedere că pârâtul nu a înțeles să consemneze onorariul provizoriu stabilit de instanță, pe numele expertului C. V., solicită ca instanța să revină asupra probei cu expertiză judiciară solicitată de pârât și încuviințată.
Instanța, având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a consemna, pe numele expertului C. V., onorariul provizoriu în cuantumul stabilit de instanță și în conformitate cu prevederile art. 262 alin. 3 Cod procedură civilă, revine asupra probei cu expertiză judiciară de specialitate încuviințată acestuia, dispunând decăderea pârâtului din proba respectivă.
Avocat C. V., pentru pârât, arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat în cauza de față și solicită acordarea cuvântului asupra fondului.
Instanța constată că nu mai sunt cereri de soluționat sau probe de administrat în cauza de față, pe care o constată ca fiind în stare de judecată, conform prevederilor art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, și în baza art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul părților asupra dezbaterilor.
Avocat C. V., pentru pârât, solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă întrucât nu s-a conturat culpa pârâtului în producerea evenimentului rutier, astfel încât acesta nu este vinovat. De asemenea, precizează că pârâtul nu a fost convocat pentru întocmirea dosarului de daună. Solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /27 noiembrie 2013, reclamanta . GROUP SA București l-a chemat în judecată pe pârâtul D. A., solicitând ca acesta să fie obligat să-i plătească suma de 13.155, 29 lei și cheltuielile de judecată făcute cu acest proces. Din suma de 13.155, 29 lei s-a arătat că 10.643,90 lei reprezintă contravaloarea despăgubirilor achitate de reclamantă asiguratului său CASCO pentru reparația autoturismului înmatriculat sub nr._, iar 2.511,39 lei reprezintă dobânda legală aferentă calculată de la data plății despăgubirilor ( 10 februarie 2011) până la data introducerii cererii de chemare în judecată ( 25 noiembrie 2013).
S-au solicitat și dobânzile legale în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal.
În motivarea cererii s-a arătat că în ziua de 9 decembrie 2010, în timp ce numitul Neașcu I. conducea autoturismul înmatriculat sub nr._ pe drumul public dintre Domnești și Curtea de Argeș, a fost implicat într-un eveniment rutier produs din cauza unei căruțe nesemnalizate care circula pe drum în aceleași sens de mers, această căruță fiind manevrată de pârâtul D. A.. Numitul N. I. nu a văzut căruța la timp și nu a mai putut evita impactul, culpa aparținând în totalitate căruțașului, care conducea un vehicul nesemnalizat pe un drum public unde deplasarea cu căruța era interzisă prin lege. Reclamanta a plătit despăgubirea către asiguratul său CASCO, întocmind dosarul de daună AVA/VL/_/10, suma achitată la 10 februarie 2011 fiind de 10.643,90 lei. Culpa exclusivă a căruțașului în producerea acelui accident rezultă din procesul-verbal de contravenție întocmit de organul de poliție.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1349 alin. 1 și art. 2210 Cod civil, art. 200 din OUG 195/2002 și Legea 136/1995.
S-au depus la dosar: procesul-verbal nr. 4081/12 noiembrie 2013 încheiat în procedura de mediere a litigiului, invitația pârâtului la mediator, dovada plății despăgubirii de către reclamantă pentru accidentul produs de pârât, încercarea de realizare a concilierii directe între părți cu privire la litigiul de față, procesul-verbal de constatare auto avariat din 13 decembrie 2010, polița de asigurare CASCO deținută de numitul N. I. pentru autoturismul_, autorizația de reparație nr._ din 09 decembrie 2010 eliberată de Postul de poliție Mușătești, raportul de inspecție și calculul privind costul reparației autoturismului_, cererea de despăgubire formulată de N. I. către reclamantă, procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 9 decembrie 2010 de către Postul de poliție Mușătești, declarația dată de N. I. la 13 decembrie 2010, contractul de reparație nr._/21 decembrie 2010, factura fiscală . nr._/28 ianuarie 2011 emisă de ., alte 7 facturi fiscale emise de . SRL în perioada 27 decembrie 2010 – 17 ianuarie 2011.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că el nu are o culpă exclusivă în producerea evenimentului rutier din 9 decembrie 2010. La ora 17:15, când a avut loc accidentul, afară nu era întuneric, ci o luminozitate redusă. Avariile constatate la auto_ sunt în dreapta față și în lateral dreapta, acestea neputând apărea decât dacă șoferul acelui autoturism se afla în depășirea căruței, ceea ce conduce că șoferul a văzut târziu căruța și a virat stânga, neavând însă spațiul de trecere corespunzător din cauza unui alt autovehicul aflat pe sensul opus. Conducătorul autoturismului avariat nu a respectat viteza legală de deplasare de 50 km/h, încălcând art. 48 din OUG 195/2002. Pârâtul avea o lanternă cu care semnaliza căruța, dar conducătorul auto nu a văzut-o iar reclamanta nu l-a invitat pe D. A. la întocmirea dosarului de daună, pentru a-și exprima punctul de vedere. Șoferul autoturismului a încălcat și art. 118 din OUG 195/2002, întrucât nu a păstrat o distanță corespunzătoare între vehicule, pe lateral, atunci când a depășit căruța.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că susținerile pârâtului sunt neîntemeiate. Pârâtul nu avea voie să circule pe un drum național cu atelajul, conform art. 200 din OUG 195/2002, iar impactul nu a putut fi evitat de către șoferul N. I. deoarece pe celălalt sens de mers circula un alt autovehicul în zonă la acel moment. În legătură cu realizarea procedurii concilierii directe reglementate de vechiul art. 720 ind. 1 C.pr.civ. de la 1865, reclamanta a susținut că această procedură nu mai este aplicabilă, singura procedură ce trebuie parcursă fiind cea a medierii, care a și fost efectuată. Legea specială 136/1995 nu prevede convocarea pârâtului la constatatrea tehnică și la deschiderea dosarului de daună.
În cursul judecății s-a luat un interogatoriu reclamantei de către pârât. Acesta a solicitat și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, probă care i-a fost încuviințată de instanță, dar, din pricina faptului că nu
s-a achitat onorariul provizoriu stabilit pentru expert, pârâtul a fost decăzut din această probă și judecata a continuat, urmând ca soluția să se bazeze pe celelalte probe administrate.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ziua de 09 decembrie 2010 numitul N. I. conducea autoturismul înmatriculat sub nr._ pe DN 73 C, pe raza comunei Mușătești, județul Argeș, deplasându-se spre Curtea de Argeș. La un moment dat, el s-a apropiat de o căruță dirijată de pârâtul D. A., care circula pe același sens de mers. Din cauza faptului că acea căruță nu era semnalizată corespunzător, N. I. nu a observat-o la timp și a intrat cu autoturismul în aceasta, ambele vehicule suferind avarii.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 9 decembrie 2010 de către Postul de poliție Mușătești, pârâtul a fost sancționat contravențional cu un avertisment pentru fapta prevăzută de art. 65 alin. 1 din OUG 195/2002, reținându-se că acesta, la ora 17:15 din acea zi, a condus vehiculul cu tracțiune animală și nu era semnalizat corespunzător, din acest motiv el nefiind observat de șoferul autoturismului_, care a intrat în acesta. Autoturismul lui N. I. a suferit avariile menționate în înscrisurile de la filele 15 și 18 ale dosarului, având nevoie de reparație într-o unitate de service specializată.
Având în vedere că N. I. avea încheiată asigurare facultativă CASCO la BCR Asigurări SA la data producerii accidentului, actualmente această societate de asigurare fiind inexistentă și activitatea sa fiind preluată de reclamantă, aceasta din urmă a deschis dosarul de daună AVA/VL/_/10 (pentru polița de asigurare AVA nr._). Dosarul a fost deschis la cererea lui Neașcu I..
Avem de-a face cu o faptă ilicită a pârâtului și producerea unui prejudiciu, care antrenează răspunderea civilă delictuală față de reclamantă, care exercită dreptul la regres prin prisma faptului că a plătit despăgubirea către asiguratul său cu care era în relație contractuală.
Textele de lege materială aplicabile sunt cele în vigoare la data comiterii faptei ilicite la 9 decembrie 2010, adică dispozițiile Codului civil de la 1864, conform art. 6 alin. 2 cod civil și art. 3 din Legea 71/2011 de aplicare a acestuia.
Potrivit art. 998 C.civ. de la 1864, în vigoare la data producerii faptei ilicite, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să-l repare.
Art. 999 Cod civil de la 1864 prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În speță, pârâtul D. A. se face exclusiv vinovat de producerea accidentului rutier din 9 decembrie 2010, deoarece el nu a respectat dispozițiile art. 65 alin. 1, art. 71 și art. 200 din OUG 195/2002, în forma în vigoare la momentul producerii accidentului.
Potrivit art. 71 din OUG 195/2002 sunt interzise accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală, a mașinilor și utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole și forestiere, a animalelor de povară, de tracțiune sau de călărie, precum și a animalelor izolate sau în turmă pe drumurile naționale, în municipii și pe drumurile la începutul cărora există indicatoare de interzicere a accesului.Autoritățile administrației publice locale au obligația să amenajeze, cu acordul administratorului drumului public și avizul poliției rutiere, drumuri laterale, căi de acces către aceste drumuri, precum și locuri de traversare a drumurilor publice destinate circulației animalelor și vehiculelor prevăzute la alin. (1), semnalizate corespunzător. Pentru a circula pe drumurile publice pe care accesul le este permis, animalele, vehiculele trase sau împinse cu mâna, animalele de povară, de tracțiune și de călărie vor avea câte un conducător, iar vehiculele cu tracțiune animală vor fi echipate și cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente, în conformitate cu prevederile regulamentului.
Art. 200 din OUG 195/2002 prevede că vehiculul cu tracțiune animală nu poate fi condus pe autostrăzi, drumuri naționale în municipiu, precum și pe drumurile la începutul cărora există indicatoare care îi interzic accesul.
Pârâtul nu a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu avertisment, nu a contestat la organele competente respectivul proces-verbal și nu a dovedit în acest proces că numitul N. I. ar avea și el o culpă concretă la producerea acelui accident rutier.
Reclamanta a plătit despăgubirea pentru angajatul său CASCO la data de 10 februarie 2011 (f.34-35), această sumă ridicându-se la 10.643,90 lei ( sumă ce rezultă din facturile depuse la filele 24-29 și 40 ale dosarului).
Potrivit art. 22 din Legea 136/1995, în forma în vigoare la data comiterii faptei ilicite și a plății despăgubirii de către reclamantă, asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului său și are dreptul de a solicita despăgubirea de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei.
Pârâtul nu a contestat în vreun fel suma plătită de reclamantă cu titlu de despăgubire, ci a arătat doar că nu este singurul vinovat de săvârșirea faptei, ceea ce nu a și dovedit.
Astfel, pârâtul trebuie să-i achite reclamantei despăgubirea plătită de aceasta pentru reparația vehiculului asiguratului ei CASCO, numitul N. I..
Neplata sumei datorate de pârât generează și curgerea de dobândă legală, dobândă pe care trebuie s-o primească reclamanta începând cu data plății despăgubirii, care este 10 februarie 2011, știut fiind faptul că în materia răspunderii civile delictuale, debitorul este de drept în întârziere, punerea în întârziere operând doar în cazul unei răspunderi civile contractuale.
În raport de cele ce precedă, instanța urmează să admită cererea de față, care este întemeiată, și să-l oblige pe pârât la plata despăgubirilor și a dobânzii legale aferente către reclamantă, dobânda urmând a fi calculată până la data plății efective a debitului principal de 10.643,90 lei.
În baza art. 451-454 Cod procedură civilă, pârâtul fiind în culpă procesuală, va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă, cheltuieli reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în București, .. 23, sector 1, având CUI:_, înmatriculată la O.R.C. București sub nr. J./_/2001, cu sediul procesual ales la reprezentatul său convențional CABINET DE AVOCAT P. D. din București, .. 1, .. 3, biroul A3, sector 5, împotriva pârâtului D. A., domiciliat în ., județul Argeș, având CNP:_.
Obligă pe pârât să-i plătească reclamantei suma de_,90 lei, contravaloare despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată începând cu 10 februarie 2011 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Obligă pe pârât la 2003 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-M. B. E. Ș.
Red. Jud. M.M.B.
Tehnored AD
4 ex./10 decembrie 2014
2 . ales) și pârâtului
| ← Servitute. Sentința nr. 214/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1251/2014.... → |
|---|
