Rezoluţiune contract. Sentința nr. 528/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 528/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 1990/216/2013
Dosar nr._ Rezoluțiune contract
Operator de date cu caracter personal 5012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 528/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE:A. B.
Grefier: C. V.
Pe rol fiind, în pronunțare, acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /01 august 2013, formulată de reclamantul M. Gh. G., împotriva pârâtei M. Gh. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 05 mai 2014, ocazie cu care susținerile părților au fost consemnate prin încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1.08.2013 sub nr. dosar_, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâta M. M., solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 115/12.01.2007 la B.N.P.A. D. din mun. Curtea de Argeș, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că prin contractul menționat i-a înstrăinat pârâtei, fiica sa, cota indiviză de ½ dintr-un apartament cu două camere din mun. Curtea de Argeș. În schimb, pârâta s-a obligat să îi acorde reclamantului întreținere și îngrijire cu toate cele necesare traiului, pe toată durata vieții reclamantului. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de întreținere, manifestând o atitudine recalcitrantă și violentă verbal. Reclamantul a fost agresat de către concubinul pârâtei, de origine italiană, ce locuiește cu pârâta în București. În prezent, reclamantul se află în stare de nevoie datorită problemelor severe de sănătate (diabet insulino-dependent care i-a produs afecțiuni cardiace și de vedere), având vârsta de 68 de ani. Reclamantul nu își poate face singur menajul, procura alimente și medicamente ori deplasa la cabinetele medicale, fiind astfel nevoit să apeleze la sprijinul unor persoane străine. Deși i-a comunicat pârâtei, aceasta s-a rezumat la a-i spune că nu îl poate ajuta, însă a insistat să îl prezinte la un consult medical în București. Reclamantul a fost internat de urgența la Spitalul M. Pitești la data de 13.06.2013 cu insuficientă cardiacă cronică, hipertensiune arterială ș.a. În cursul lunii iunie 2013, după externarea din Spitalul M. Pitești, reclamantul aflat într-o stare precară de sănătate a acceptat propunerea pârâtei de a merge la București pentru investigații suplimentare. Contrar așteptărilor, reclamantul nu a beneficiat de investigații medicale și a locuit la pârâtă circa două săptămâni, unde a fost sechestrat în apartamentul din București, neglijat și fără medicația de care este dependent, pârâta interzicându-i să comunice cu alte persoane. Reclamantul a fost permanent agresat verbal și chiar amenințat cu moartea de către concubinul pârâtei. La solicitarea reclamantului, acesta a revenit în mun. Curtea de Argeș; după acest moment, pârâta nu s-a mai interesat în nici un fel de reclamant, care a fost nevoit să apeleze la sprijinul altor persoane.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1020-1021 C.civ. 1864.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, declarații de martori. La cerere au fost atașate înscrisuri (f.6-13).
La data de 3.10.2013 au fost depuse la dosar din partea pârâtei M. M. o întâmpinare și o cerere reconvențională (f.19-22).
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de dispozițiile art. 2 alin. 12 raportat la art. 601 alin. 1 lit. f din Legea nr. 192/2006, arătând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile privind ședința de informare cu privire la avantajele medierii.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat că a locuit alături de reclamant (tatăl ei) și mama pârâtei până la data de 23.11.1999, când mama pârâtei a decedat. Imobilul in care au locuit aceștia este cel face obiectul prezentei acțiuni, situat in Curtea de Argeș, .. A19, ., apt.9, județul Argeș. După decesul mamei, urmare a stărilor conflictuale existente intre pârâtă si tatăl său, pârâta fost nevoită să părăsească domiciliul. Reclamantul a avut un caracter violent și conflictual. Acesta a fost căsătorit anterior, căsătorie din care au rezultat un frate și o soră, M. M.. După mutarea pârâtei de la domiciliu, relațiile dintre pârâtă și tatăl ei s-au îmbunătățit considerabil, părțile ținând legătura în permanență. Pârâta s-a îngrijit de starea reclamantului și l-a ajutat financiar cât a putut, contractând și un credit în anul 2006. Pe fondul acestor relații bune, la data de 21.11.2006 părțile au dezbătut succesiunea asupra cotei de ½ din imobilul in litigiu, iar la data de 12.01.2007 au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 115, reclamantul păstrându-și dreptul de uzufruct asupra bunului înstrăinat. Conform certificatului de moștenitor nr. 168/21.11.2006, pârâta a devenit coproprietar alături de reclamant asupra apartamentului din Curtea de Argeș, menționat mai sus, fiecare parte deținând o cotă de ½ din imobil. Reclamantul a utilizat apartamentul comun in integralitatea lui, singur si nestingherit. De fiecare dată când a venit in vizită la reclamant, pârâta a locuit la hotel.
Pârâta a mai arătat că l-a ajutat in fiecare lună pe reclamant cu tot ce a putut: i-a dat bani, i-a dus bunuri, i-a făcut cumpărături, s-a îngrijit de starea lui de sănătate. Lucrurile au decurs foarte bine, până la finele anului 2011, când reclamantul a reînceput sa aibă o atitudine ostilă față de pârâtă, din cauza insistențelor acesteia ca reclamantul să țină un regim alimentar corect, sa urmeze tratamentele recomandate și să se supună regulilor date de către medici, in contextul in care este suferind de diabet și afecțiuni cardiace. Situația medicală in care a ajuns reclamantul este dată de refuzul său de a urma în mod corect tratamentul si regimul alimentar recomandat Întrucât reclamantul amenința frecvent că va încerca să rezilieze contractul încheiat, pârâta a început să păstreze evidența ajutorului si sprijinului oferit acestuia. De fiecare dată când între părți intervenea o situație conflictuală, sora pârâtei, M. M., îl încuraja pe reclamant să aibă o atitudine ostilă față de pârâtă. O altă persoana care exercită o reală influență asupra reclamantului este concubina acestuia, C. E., propusă ca martor în cauză.
Pârâta a mai arătat că și-a îndeplinit obligațiile asumate, a fost alături de reclamant în fiecare moment în care a avut nevoie de pârâtă, a stat alături de el atunci când a fost spitalizat, i-a achiziționat medicamentele necesare, l-a găzduit in București (nu l-a sechestrat), i-a asigurat toate investigațiile medicale de care avut nevoie atât in București cat si în Pitești. Pârâta i-a procurat reclamantului alimente, hrană, i-a plătit reparații si piese la autoturismul său. Având in vedere faptul că reclamantul este în vârstă și are o stare de sănătate șubredă, pârâta i-a oferit să plătească o femeie care să îi facă o data pe săptămână menajul, însă acesta a refuzat, fiind ușor influențabil de către diverse persoane interesate. În pofida numeroaselor refuzuri și a atitudinii ostile din partea reclamantului, pârâta a continuat să îl ajute. Scopul reclamantului nu a fost acela de a fi sprijinit
la bătrânețe, ci doar de a obține bani de la pârâtă. Aceasta i-a trimis bani de nenumărate ori, însă reclamantul nu respecta indicațiile și restricțiile alimentare date de medici. Afecțiunile sale s-au agravat si au culminat cu internarea sa in Spitalul M. din Pitești, în luna iunie 2013. Din momentul internării, pârâta a fost prezentă lângă reclamant până la externare, după care la insistentele pârâtei reclamantul a acceptat să vină cu pârâta la București, unde a locuit cu pârâta trei săptămâni, timp în care a beneficiat de toată asistența și ajutorul pârâtei. Aceasta a discutat și cu un medie de specialitate, care a recomandat ca reclamantul să urmeze tratamentul deja început la Pitești, urmând ca apoi să efectueze din nou investigațiile medicale. Pârâta a avut grijă ca reclamantul să respecte indicațiile medicului (regim alimentar, tratament medical, să nu fumeze, să se odihnească), astfel că reclamantul și-a revenit aproape în totalitate. Aceste indicații erau însă
acceptate cu o foarte mare dificultate de către reclamant, astfel încât părțile se certau frecvent, reclamantul dorind să se întoarcă în mun. Curtea de Argeș. Cât a locuit în București, reclamantul a comunicat in permanența cu sora, prietenii și fiica sa, iar pârâta nu s-a opus. După data de 8 iulie 2013, când reclamantul s-a întors acasă, pârâta a continuat să se intereseze de starea sa. Pe fondul supărării declanșate de insistentele pârâtei cu privire la regim și tratament, sub influența fiicei sale precum și a altor persoane, reclamantul a schimbat cheile locuinței pe care părțile o dețin în coproprietate si a refuzat orice contact cu pârâta. Reclamantul i-a comunicat faptul că dorește o sumă lunară de bani, în caz contrar urmând să promoveze prezenta acțiune. Pârâta a achitat până în prezent integral impozitul asupra locuinței.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta M. M. a solicitat obligarea reclamantului să îi permită accesul în imobilul ce face obiectul litigiului, arătând că din data de 10.08.2013 reclamantul a schimbat yala locuinței al cărei coproprietar este pârâta, aceasta dorind să aibă posibilitatea de a-l ajuta în continuare pe reclamant. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 209 C.pr.civ., art. 647 C.civ.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu și un martor.
În susținerea întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri (f.28-101).
La data de 6.12.2013 reclamantul M. G. a depus la dosar „răspuns la întâmpinare și la cererea reconvențională” (f.110-113), în cuprinsul căruia a arătat, în esență, că în primii trei ani de la încheierea contractului, reclamantul s-a străduit să se descurce pe propriile puteri, numai că o dată cu înaintarea în vârstă i s-a agravat starea de sănătate, astfel că a fost nevoit să îi solicite pârâtei întreținerea la care se obligase prin contract. Pârâta, locuind în București împreună cu concubinul său de origine italiană, s-a rezumat să îi expedieze sporadic sume de bani modeste, care nu îi pot satisface starea de nevoie în care se află. În urma notificării pârâtei din data de 19.03.2013, aceasta i-a comunicat că are greutăți financiare și că locuind în București nu îl poate sprijini decât cu o sumă de bani lunară în cuantum de 300 de lei.
Reclamantul a mai arătat că bonurile fiscale și biletele de călătorie depuse la dosar de către pârâtă sunt irelevante. Deși pârâta pretinde că i-ar fi expediat în data de 19.08.2013 prin Western Union suma de 600 de euro, reclamantul nu a putut încasa această sumă, nefiind încunoștiințat de către pârâtă. În cursul lunii august pârâta a formulat mai multe plângeri împotriva reclamantului, la Poliția Municipiului Curtea de Argeș.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, arătând că cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior datei de 1.08.2013, dată de la care reclamantul ar fi trebuit să se informeze cu privire la avantajele medierii. A mai solicitat respingerea cererii reconvenționale, arătând că nu i-a interzis niciodată pârâtei accesul în apartament, ci i-a pus în vedere în rarele ocazii în care l-a vizitat să nu mai vină însoțită de concubinul său, care a manifestat o atitudine violentă, fizică și verbală față de reclamant. A precizat că a înlocuit yala de la ușa de acces a apartamentului, întrucât cea veche nu mai era funcțională și nu a mai reușit să confecționeze o copie a cheii pentru a o înmâna pârâtei, mai ales că în cursul lunii august aceasta nu l-a vizitat. Una din cele două camere ale apartamentului se află la dispoziția exclusivă a pârâtei, dar nu este amenajată pentru a fi locuită.
Au fost atașate copii certificate de pe înscrisuri (f.114-121).
La termenul de judecată din data de 9.12.2013 instanța a pus în discuția părților, cu prioritate, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare. Instanța a respins această excepție, pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, părțile sunt obligate, dacă legea nu prevede altfel, să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege. Conform art. 2 alin. 11, dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.
Art. 2 alin. 12 din același act normativ stabilește sancțiunea respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată (sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop), pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. 1 lit. a - f. Prezentul litigiu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 601 alin. 1 lit. f din Legea nr. 192/2006 (litigiu civil cu o valoare sub 50.000 de lei). Reclamantul M. G. nu a depus la dosar un certificat de informare privind medierea.
Instanța reține însă că potrivit art. III din OUG nr. 90/2012, dispozițiile art. 2 alin. 12 din Legea nr. 192/2006, referitoare la sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, se aplică numai proceselor începute după data de 1 august 2013. Se constată că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar a fost depusă de reclamant la Oficiul Poștal Curtea de Argeș la data de 30.07.2013, cu confirmare de primire (f.14). Având în vedere dispozițiile art. 183 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază că poate fi luată drept dată a declanșării procesului data de 30.07.2013. Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. G. nu intră sub incidența dispozițiilor art. 2 alin. 12 din Legea nr. 192/2006, neputând fi respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa dovezii de participare la ședința de informare privind avantajele medierii.
Au fost încuviințate părților și administrate probele cu înscrisuri, cu interogatoriile părților, cu declarațiile martorilor C. E., F. R. și G. V., propuși de reclamant, respectiv ale martorilor S. N. și D. T., propuși de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin „contractul de vânzare-cumpărare (cu clauză de întreținere)” autentificat de Biroul Notarilor Publici Asociați D. din mun. Curtea de Argeș sub nr. 115/12.01.2007 (f.7), reclamantul M. G. a înstrăinat pârâtei M. M., fiica sa, cota indiviză de ½ din apartamentul nr. 9 din ., situat pe .. Curtea de Argeș, jud. Argeș, împreună cu dreptul de proprietate comună asupra părților comune ale blocului și a suprafeței de 14 mp atribuită în folosință pe durata existenței construcției. S-a menționat în contract că cealaltă cotă de ½ din apartamentul compus din două camere și dependințe aparține cumpărătoarei M. M., fiind moștenită de aceasta de la mama sa G. F. C.. Pârâta M. M. și-a asumat prin contract obligația de a-i acorda reclamantului întreținere și îngrijire cu toate cele necesare traiului (hrană, alimente, asistență medicală, medicamente, îmbrăcăminte etc.) pe toată durata vieții reclamantului, iar la deces să îi facă toate obiceiurile creștinești. A fost evaluată această obligație de întreținere la suma de 15.000 de lei. S-a mai menționat în contract că reclamantul vânzător își rezervă dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului din care vinde cota indiviză, iar cumpărătoarea va intra în deplina posesie după decesul reclamantului.
Reclamantul M. G. a susținut că pârâta M. M. nu și-a îndeplinit obligația de a-i presta întreținere, motiv pentru care solicită rezoluțiunea contractului intervenit între părți, conform dispozițiilor art. 1020 – 1021 din Codul civil de la 1864, act normativ sub imperiul căruia a fost încheiat contractul. Având în vedere conținutul raportului contractual al părților, instanța reține că acest contract este unul de întreținere, transmiterea dreptului de proprietate asupra cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului făcându-se în schimbul obligației pârâtei de a-i presta întreținere reclamantului până la sfârșitul vieții sale. Instanța urmează să examineze îndeplinirea obligației de întreținere de către pârâtă.
Fiind audiat, martorul C. E. a declarat că nu este în relație de concubinaj cu reclamantul M. G.. După încheierea contractului de întreținere între părți, pârâta a locuit o perioadă în mun. Pitești, iar apoi s-a mutat în mun. București, unde lucra, fiind și plecată în Italia aproximativ un an; reclamantul a rămas să locuiască în apartamentul din mun. Curtea de Argeș. Părțile erau în relații bune, însă „se mai certau din când în când”. Martorul a precizat că reclamantul este bolnav de 4-5 ani, suferind de diabet, pancreatită, iar în ultimii doi ani a fost „foarte bolnav”, injectându-și insulină. Pârâta nu se ocupa de reclamant, care stătea singur în apartament. La solicitarea acestuia, martorul îi cumpăra deseori mâncare (pe care reclamantul i-o plătea), îi cumpăra medicamente, se ducea la medicul de familie pentru a-i lua trimitere la spital. Martorul îi pregătea reclamantului mâncare de regim, acesta trebuind să urmeze un regim alimentar. Când reclamantul era internat în spital, martorul și sora reclamantului îi duceau mâncare și medicamente, iar o dată martorul a chemat ambulanța pentru a-l duce pe reclamant la spital. Pârâta îi mai trimitea din când în când sume de bani reclamantului, câte 200 de lei. Reclamantul îi spunea martorului că pârâta mai venea pe la el, însă se certa cu el și pleca. Deși martorul o înștiința telefonic pe pârâtă că reclamantul este foarte bolnav, aceasta spunea că va vedea ce va face, iar martorul și sora reclamantului se duceau la acesta, chemau ambulanța și rămâneau până când îl lua ambulanța la spital. Din spusele reclamantului, martorul a înțeles că relațiile dintre părți s-au deteriorat din iulie 2013, când reclamantul a fost luat de pârâtă de la spitalul din mun. Pitești și dus la pârâtă în București. Reclamantul i-a cerut telefonic martorului să o anunțe pe fiica sa M. M. să vină să îl ia de la pârâtă, pentru că nu mai suportă cum este tratat de către pârâtă și de concubinul ei.
Martorul G. V. a arătat că de când i-a murit soția, acum 14-15 ani, reclamantul locuiește singur; reclamantul i-a spus că fiica lui are serviciul la București, unde locuiește. Reclamantul suferă de diabet, are probleme cu inima și pancreasul, cu vederea, și se deplasează prin casă folosind cârje. Martorul a declarat că i-a cumpărat alimente reclamantului, pe care acesta i le plătea. L-a dus o dată pe reclamant la Spitalul M. din mun. Pitești, unde l-a internat pe reclamant. Martorul l-a însoțit de multe ori pe reclamant atunci când s-a dus la medic pentru consultații. Din spusele reclamantului, acesta mai este ajutat de vecini, care îi cumpără alimente și de martorul C. E. (la care martorul s-a referit cu numele de „C.”), care îl mai ajuta la cumpărături și îi cumpăra medicamente. Reclamantul i s-a plâns martorului că pârâta nu are grijă de el, nu se interesează de el și nu îi aduce medicamente. I-a mai spus că pârâta l-a luat de la spitalul din Pitești și l-a dus la locuința ei din București, unde l-a ținut două săptămâni, fără să îl ducă la vreun spital. Martorul a precizat că relațiile dintre părți sunt proaste.
Cu privire la starea de sănătate a reclamantului M. G. au fost depuse la dosar acte medicale (f.75-76, 79-80), din care reiese că acesta suferă de insuficiență cardiacă cronică, hipertensiune arterială, diabet zaharat insulino-dependent, astm bronșic, insuficiență respiratorie cronică.
Martorul S. N., propus de pârâtă, a arătat că lucrează ca femeie de serviciu în blocul în care locuiesc pârâta M. M. și concubinul ei italian, din mun. București; pârâta l-a ținut la ea pe reclamant timp de trei săptămâni în cursul anului 2013. Martorul a declarat că pârâta l-a dus pe reclamant la un spital din București, iar pârâta îi dădea bani martorului ca să cumpere alimente pentru reclamant, care urma un regim alimentar.
Pârâta M. M. a depus la dosar copii certificate de pe facturi emise de Poșta Română pentru servicii de E-mandat, precum și confirmări de primire semnate de către reclamantul M. G., din care reiese că pârâta i-a trimis acestuia sume de bani în cursul anului 2012 și în prima jumătate a anului 2013 (între 200 și 400 de lei pe lună), precum și în cursul anului 2011 (4 mandate poștale) și 2010 (un mandat poștal).
Așa cum reiese din probele administrate în cauză, între părți a existat o relație marcată de conflicte. La interogatoriul ce i-a fost administrat (f.159-161), reclamantul M. G. a precizat că refuză ca pârâta să îl întrețină, pentru motivul că îi este „frică” de pârâtă și de concubinul ei, care l-ar fi bătut și l-ar fi amenințat cu moartea. A mai arătat că nu este de acord să primească întreținere și îngrijire de la pârâtă, pentru că îi este „frică să trăiască cu copiii aceștia în casă” (referindu-se la pârâtă și la concubinul ei). A arătat că nu refuză contactul cu pârâta, ci doar cu concubinul ei. Reclamantul a recunoscut că a schimbat yala de la ușa apartamentului în care locuiește, însă a precizat că a făcut aceasta de frică să nu intre concubinul pârâtei în apartament.
Pârâta M. M. a susținut la interogatoriu (f.169-171) că i-a acordat reclamantului sprijin moral și material, trimițându-i lunar bani, la dorința expresă a reclamantului. Îl vizita destul de des pe reclamant, atât cât îi permitea serviciul, aducându-i alimente și cumpărându-i medicamente. A susținut însă că reclamantul nu accepta medicamentele și hainele, ci dorea ca pârâta să îi dea bani.
Pârâta a mai susținut că l-a rugat pe reclamant să îi permită să angajeze o femeie care să îi facă menajul și cumpărăturile, însă reclamantul ar fi refuzat. Fiind interogat, reclamantul a recunoscut că pârâta i-a făcut această propunere, însă a arătat că a fost de acord cu ea, dar nu a venit o astfel de femeie care să îl ajute. Pârâta a mai susținut că i-a cerut reclamantului să vină să locuiască la ea, însă reclamantul ar fi refuzat. În legătură cu aceasta, instanța reține că între reclamant și concubinul pârâtei exista o stare conflictuală, aspect reliefat și de declarația martorului F. R. (f.148). Martorul a asistat în luna iulie 2013 la un conflict fizic între reclamant și o persoană ce vorbea în italiană (concubinul pârâtei). Aceștia se aflau în scara blocului în care locuiește reclamantul, iar concubinul pârâtei îl împingea pe reclamant spre scară; ambii țineau cu mâinile de un baston. Concubinul pârâtei, văzând-o pe F. R. că a intrat în scara blocului, a ieșit afară din . chemat la secția de poliție pentru a da informații cu privire la acel incident.
Poliția Municipiului Curtea de Argeș a transmis instanței o adresă (f.134) din care reiese că au fost înregistrate în cursul anului 2013 trei dosare privind sesizări făcute de pârâta M. M., prin care se reclama săvârșirea de către reclamantul M. G. a infracțiunilor de lovire sau alte violențe, amenințare, furt și distrugere. Pe de altă parte, a fost înregistrată în același an o plângere penală făcută de reclamantul M. G. împotriva pârâtei și a prietenului ei, numitul Vettoretti Lino, pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de amenințare. În acest din urmă dosar s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Fiind interogată, pârâta a recunoscut că a formulat plângeri penale împotriva reclamantului, pentru agresiuni fizice și verbale, furtul unor bijuterii de-ale mamei sale, degradarea jumătății sale de apartament; a justificat aceasta și prin faptul că reclamantul a fost cel care inițial i-a făcut plângeri penale.
Toate aceste aspecte reflectă o acutizare a conflicului dintre părți în ultima perioadă, după întoarcerea reclamantului de la locuința pârâtei din București. În acest sens, martorul S. N. a arătat că în timp ce făcea curățenie pe scara blocului în care locuiește pârâta, la parter, l-a auzit pe reclamantul ce se afla în apartamentul pârâtei, spunând că nu mai vrea să stea acolo și că pleacă acasă. S. N. a mai declarat că în lunile mai și noiembrie 2013 pârâta a adus-o la apartamentul în care locuiește reclamantul, pentru a face curățenie. Când s-au dus în luna mai, reclamantul nu le-a primit în apartament, ci a deschis ușa și s-a certat cu pârâta, pe care a lovit-o, iar apoi pârâta și martorul au plecat. Când s-au dus a doua oară în luna noiembrie, pârâta nu a putut descuia ușa deoarece yala fusese schimbată. Pârâta a sunat la ușă, însă reclamantul nu a deschis și a țipat la ea prin ușa închisă. Deși pârâta venise cu două sacoșe cu alimente, reclamantul i-a spus că nu are nevoie de nimic.
Din cele expuse mai sus instanța reține că pârâta M. M. nu și-a executat în mod corespunzător obligația de a presta ea însăși întreținere în natură reclamantului (dat fiind caracterul intuitu personae al obligației de întreținere). Aceasta, având locuința în mun. București, nu s-a îngrijit în mod constant de nevoile curente ale reclamantului, pe parcursul celor 7 ani în care contractul a fost în vigoare (hrană, curățenie, procurarea de medicamente, îmbrăcăminte, asigurarea vizitelor la medic și a internărilor). Pârâta s-a mulțumit să îi expedieze reclamantului, cvasi-lunar, sume de câteva sute de lei, pentru a-și asigura traiul. La dosar a fost depusă corespondență între părți, prin intermediul avocaților, în care la solicitarea pârâtei de a preciza reclamantul în ce mod concret dorește să primească întreținere din partea sa, reclamantul arată că este de acord cu transformarea obligației de întreținere în natură, într-un echivalent bănesc (600 de lei pe lună); pârâta răspunde însă că îi poate oferi doar 300 de lei pe lună.
Pe de altă parte, nu se poate face abstracție de atitudinea reclamantului, care, așa cum a recunoscut, a refuzat să mai primească bunuri (alimente, haine) de la pârâtă, sub pretextul că i-ar fi frică de pârâtă (și de concubinul acesteia). Reclamantul a blocat accesul pârâtei în apartamentul devenit proprietatea ei integrală, împiedicând-o astfel pe pârâtă să îi mai presteze întreținere.
Instanța reține astfel că pe fondul unei relații conflictuale între părți, contractul de întreținere autentificat sub nr. 115/12.01.2007 nu a fost executat în mod corespunzător de către debitorul obligației de întreținere (pârâta), ambele părți fiind însă culpabile de această situație. D. urmare, instanța constată că există temeiuri în fapt și în drept pentru a dispune rezoluțiunea contractului de întreținere, ca sancțiune pentru neexecutarea culpabilă de către pârâtă a obligației de întreținere a reclamantului. Ca urmare a rezoluțiunii contractului, părțile vor fi repuse în situația anterioară, însă numai în ceea ce privește dreptul asupra cotei indivize de ½ din imobil, care urmează a reintra în patrimoniul reclamantului. D. fiind caracterul aleatoriu al contractului de întreținere, pârâta nu are dreptul la restituirea valorii întreținerii prestate reclamantului, și cu atât mai puțin la restituirea sumelor de bani expediate acestuia prin mandate poștale.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea reclamantului M. G. și va dispune în sensul arătat mai sus.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. alin. 1 C.pr.civ. instanța va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant, constând în onorariu de avocat (f.105, 107).
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta M. M., întemeiată pe dispozițiile art. 647 din Noul Cod Civil, instanța reține că este întemeiată. Pârâta a făcut dovada că anterior încheierii contractului de întreținere deținea cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului, iar reclamantul i-a blocat accesul în apartament prin schimbarea yalei, fără a-i pune la dispoziție o copie a noii chei. Conform art. 647 alin. 1 C.civ., fiecare coproprietar poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari. Reclamantul a încălcat obligația de a respecta pârâtei exercitarea folosinței asupra apartamentului, astfel că instanța va admite cererea reconvențională formulată de pârâta M. M. și va obliga pe reclamantul M. G. să îi permită accesul în apartament.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. alin. 1 C.pr.civ. instanța îl va obliga pe reclamant, aflat în culpă procesuală, la plata parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâtă, constând în onorariu de avocat (f.109), având în vedere că pârâta la rândul său a căzut în pretenții în ce privește rezoluțiunea contractului de întreținere, iar cheltuielile au fost efectuate atât în scopul apărării față de pretențile reclamantului, cât și în susținerea cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. G., domiciliat în Curtea de Argeș, .. A 19, ., CNP:_, în contradictoriu cu pârâta M. M., domiciliată în București, . nr. 8, ., parter, ., CNP:_.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta M. M. în contradictoriu cu reclamantul M. G..
Dispune rezoluțiunea „contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere” autentificat sub nr. 115/12.01.2007 la Biroul Notarilor Publici Asociați D. din Curtea de Argeș.
Repune părțile în situația anterioară încheierii acestui contract, în ce privește cota indiviză de 1/2 din apartamentul nr. 9 situat în blocul A19, scara C, din .. Curtea de Argeș, jud. Argeș, dreptul de coproprietate asupra părților comune din . terenului aferent în suprafață de 14 mp.
Obligă reclamantul M. G. să permită accesul pârâtei M. M. în apartamentul nr. 9 situat în blocul A19, scara C, din .. Curtea de Argeș, jud. Argeș.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 1.400 de lei cheltuieli de judecată.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei 500 de lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.05.2014.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, C. V. |
AB/CV 4.01.2015 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 53/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 55/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ → |
|---|
