Pretenţii. Hotărâre din 27-11-2013, Judecătoria DEJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria DEJ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 2982/219/2012
Dosar C. Nr._ Cod operator date cu caracter personal 3187
R O M Â N İ A
JUDECĂTORİA D., JUDEȚUL CLUJ
SENTİNȚA CİVİLĂ NR.1269/2013
Ședința publică din 27.11.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: S. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul P. C. I., împotriva pârâtei S.C. O. V. S.A. (fostă B.C.R. Asigurări V. S.A.), pentru despăgubiri.
Instanța, constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate prin osebita încheiere a ședinței publice din 20.11.2013, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru azi, când, din analiza actelor și lucrărilor de la dosar,
J U D E C Ă T O R İ A :
I. Deliberând, reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul P. C. I. a solicitat pronunțarea unei hotărâri de obligare a pârâtei S.C. O. V. S.A. (fostă B.C.R. Asigurări V. S.A.) la plata sumei de 42.113,64 lei, pretenții reduse ulterior facerii expertizei judiciare la valoarea finală de 41.318,30 lei ( a se vedea încheierea de amânare și concluziile scrise), reprezentând valoarea prejudiciului suferit prin avarierea autovehiculului proprietatea sa, marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, plus dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a acestui debit, cu cheltuieli de judecată, învederându-se în esență următoarele:
- vehiculul reclamantului era asigurat la pârâtă în baza contractului de tip casco pentru avarii și furt . nr._ din 04.02.2011, iar la data de 12.05.2011 a fost avariat în urma acciden- tului rutier produs pe raza municipiului D. din culpa conducătorului autovehiculului având nr._, numitul Șimon S. L., sancționat ca atare de organele de poliție prin procesul-verbal de contravenție ..C. nr._, persoană care avea asigurat vehiculul în baza poliței auto tip RCA emisă de S.C. Astra Asigurări S.A..
- reclamantul a optat pentru asigurarea personală de tip casco, solicitând calcularea și plata indemnizației de asigurare cuvenită pentru o reparație în regie proprie, iar pârâta societate a deschis și instrumentat prin sucursala Cluj dosarul de daune nr.AVF/CJ/_/11, în care a oferit o despăgubire în sumă de 11.457,08 lei. Având nevoie de mașină și crezând că au fost reținute atât ultimele două rate pe care le mai avea de achitat din prima de asigurare, așa cum era prevăzut în art. 9.6. din contract, cât și fransiza aferentă daunei parțiale, reclamantul a declarat că acceptă suma oferită cu condiția să-i fie achitată în termen de cel mult 15 zile de la data completării cererii de despăgubire, conform art.9.15 din aceeași convenție. Prin urmare, la data de 03.06.2011 a semnat cererea cu pricina, dar pârâta i-a virat în contul personal suma de 8.7.83,98 lei în data de 23.06.2011. Interesându-se de problemă, a aflat că s-au reținut 100 de euro cu titlu de fransiză și 236 euro reprezentând cele două rate rămase din prima de asigurare. Însă chiar și așa, trebuia să-i fie achitată diferența de 10.069,48 lei, deoarece reținerile nu depășeau suma de 1.387,6 lei, având în vedere cursul valutar din data de 03.06.2011, respectiv 1 euro = 4,1298 lei.
- pe considerentul că pârâta i-a reținut prima de asigurare datorată până la sfârșitul anului, agentul de asigurare care a încheiat polița, nu i-a mai încasat reclamantului rata a treia din prima de asigurare la scadența din 05.08.2011.
- ulterior, la data de 04.10.2011, soția reclamantului în timp ce conducea vehiculul asigurat, a fost implicată într-un accident rutier produs din culpa sa, soldat cu avarierea autoturismului. Pârâta a deschis și instrumentat prin sucursala Cluj dosarul de daune nr.AVF/CJ/_/11, iar potrivit procesului-verbal de constatare a daunelor întocmit de inspectorul de asigurare, avariile reprezentau o daună totală, valoarea reparațiilor depășind procentul de 90% din suma asigurată – 9.834 euro. Însă, la câteva zile după dresarea actului, reclamantul a fost înștiințat de pârâtă că polița de asigurare nu era valabilă prin faptul neachitării ratei de rd.3 din prima de asigurare scadentă la 05.08.2011.
- în situația dată, reclamantul a intentat prezenta acțiune prin care solicită:
1. Plata diferenței dintre indemnizația de asigurare cuvenită în urma primului eveniment rutier, ca fiind de 10.054,56 lei.
Conform devizului unității service (Mercedes Service Impex S.R. L.) l-a care a apelat pentru calcul în condițiile în care pârâta nu i-a prezentat nici un deviz de lucrări, valoarea indemnizației în varianta reparației vehiculului în regie proprie, fără TVA, era de 20.265,35 lei, din care se scade fransiza de 412,98 lei (100 euro) restul de plată fiind de 19.852,34 lei. Pârâta i-a achitat 8.783,98 lei rămânând o diferență de 11.068,36 lei; în situația în care pârâta nu a reținut ratele de rd.3-4 din prima de asigurare ( în valoare de 500,54 lei și 513,26 lei), ele s-au compensat de drept la scadență cu suma rămasă de plată din indemnizație, ceea ce înseamnă că polița casco era valabilă la data producerii celui de-al doilea eveniment rutier. Scăzând din suma de 11.068,36 lei valoarea celor două rate, rezultă că despăgubirea rămasă de plată este de 10.054,56 lei.
Ulterior întocmirii în cauză a raportului de expertiză judiciară, prin care s-a stabilit valoarea indemnizației în varianta reparației vehiculului în regie proprie ca fiind de 19.057 lei, reclamantul și-a ajustat calculele, după regulile arătat anterior, rezultând suma de 9.259,22 lei.
2. Plata indemnizației de asigurare datorată ca urmare a evenimentului rutier de rd.2, produs la data de 04.10.2011.
Și în acest caz, reclamantul a solicitat un deviz de reparație unității service Mercedes Service Impex S.R. L., care a indicat valoarea de 48.468,95 lei, mai mare decât suma asigurată, confirmându-se corecta încadrare a avariilor la categoria daună totală. Potrivit clauzelor contractuale relative la calculul indemnizației, din suma asigurată de 9.834 euro se scade valoarea epavei, respectiv 2.458,50 euro, reprezentând 25% din suma asigurată, fransiza pentru daună totală fiind zero, rezultând suma de plată finală, în cuantum de 7.375,50 euro. Avându-se în vedere cursul valutar afișat de B.N.R. la data de 25.01.2012, când s-a respins dosarul de daună (1 euro = 4,3467 lei), reiese că indemnizația de plată este de 32.059,08 lei, stabilită și prin raportul de expertiză judiciară.
Totalul solicitat la plat reclamant este așadar de 41.318,30 lei.
În drept au mai fost invocate art.969-970 din vechiul Cod civil, dispozițiile O.U.G. nr.13/2011 și prevederile Legii nr.136/1995, art.242 alin.2 și art.274 din vechiul Cod de procedură civilă.
II. Prin întâmpinare (f.53 și 66), pârâta S.C. O. V. Insurance Group S.A. (fostă B.C.R. Asigurări V. Insurance Group S.A. S.A.) a învederat următoarele:
- pe cale de excepție, netimbrarea cererii de chemare în judecată la valoarea pretinsă.
- excepția inadmisibilității, motivată pe inexistența dreptului reclamantului. Aceasta deoarece, devizul de reparație depus la primul dosar de daună de către reclamant conținea și TVA-ul reparației încă neefectuate, dar și înlocuiri de piese ori repararea unor repere care nu au fost constatate ca fiind rezultate din evenimentul rutier produs la data de 12.05.2011. Societatea a acceptat la plată suma finală de 9.201,3 lei, iar potrivit art.9.5. din contract a reținut fransiza deductibilă în cuantum de 100 euro (417,32 lei), achitând reclamantului diferența de 8.783,98 lei la data de 22.06.2011.
Reclamantul a depus cererea de despăgubire pentru 11.457,08 lei în baza devizului său de reparații ce prevedea un preț de 19.756,14 lei, cerere prin care declara că prin plata sumei de 11.457,08 lei nu mai are alte pretenții. Societatea a scăzut din 19.756,14 lei valoarea TVA-ului reparației încă neefectuate, dar și înlocuiri de piese ori repararea unor repere care nu au fost constatate ca fiind rezultate din evenimentul rutier produs la data de 12.05.2011, rezultând diferența de 8.783,98 lei achitată cu titlu de indemnizație.
Așa fiind, pârâta consideră că este dată excepția inadmisibilității, întrucât dreptul reclamantului s-a stins prin plată, acesta renunțând expres la orice alte pretenții.
- în legătură cu al doilea eveniment, pârâta a deschis dosarul de daune nr.AVF/CJ/_/11, fiind vorba de o daună totală, însă nu a făcut plata deoarece contractul era reziliat de plin drept conform pactului comisionul de gradul IV inserat la art.4.5.3., prin faptul neachitării ratei nr.3 din prima de asigurare, nici la scadența din 05.08.2011 și nici în termenul de grație de 30 de zile calendaristice calculate după scadență. Între părți nu a intervenit compensarea de drept potrivit art.9.6. din convenție, deoarece societatea, având dreptul, iar nu obligația, nu a reținut ratele de rd.3 și 4 din despăgubirea achitată în primul dosar. De altfel, reclamantul a fost informat ce reprezintă suma plătită, inclusiv în scris la petiția sa, prin adresa nr.1064/23.01.2012.
În privința calculului, pârâta precizează că din valoarea despăgubirilor de 6.779,4 euro se scad ratele de rd.3 si 4 în cuantum de 236 euro, astfel că restul eventual de plată este de 6.543,4 euro.
Pretenția de plată a dobânzii legale trebuie respinsă ca neîntemeiată în aplicarea principiului accesorium sequitur principale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
1. Reclamantul a timbrat în mod corespunzător acțiunea (chitanță f.52) prin prisma debitului inițial solicitat, de 42.113,64 lei, pe care, ulterior, în baza art.132 alin.2 Cod procedură civilă, la redus la suma de 41.318,30 lei. În atare situație, se constată că taxa de timbru este legal achitată, astfel încât se va respinge excepția de netimbrare a acțiunii.
2. Nu poate fi primită ca excepție inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că dreptul reclamantului s-a stins prin plată, acesta renunțând expres prin cererea de despăgubire semnată la orice alte pretenții în legătură cu primul dosar de daună. În realitate, este vorba de o simplă apărare pe fond, referitoare la plata integrală a despăgubirilor cuvenite, caz în care acțiunea ar fi neîntemeiată, iar nu inadmisibilă.
3. În privința fondului acțiunii precizate, instanța constată cele ce urmează:
Autoturismul proprietatea reclamantului, marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, era asigurat de pârâtă în limita sumei de 9.834 euro în baza contractului de tip casco pentru avarii și furt . nr._ din 04.02.2011 (f.18 și urm.), cu valabilitate pe 12 luni începând din data de 05.02.2011, condiționat de plata a patru prime trimestriale în valoare de 118 euro fiecare, în valuta contractului sau în lei la cursul de schimb B.N.R. valabil la data efectuării plății, conform art.4.5.2. teza finală din convenție.
Potrivit art.4.5.3. tezele III, IV „ În caz de neplată la scadență a unei rate, asiguratul/ contractantul are dreptul să o plătească în termen de 30 de zile calendaristice de la scadența ratei respective. Dacă nu plătește rata de primă restantă nici în termenul de grație acordat, contractul se reziliază de plin drept, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, cu începere de la ora 0,00 a zilei următoare datei scadenței ratei de primă restantă, menționată în poliță.”
Clauza reprezintă un pact comisoriu expres de gradul IV, în temeiul căruia pârâta poate opta între rezilierea de plin drept sau executarea contractului.
Prima rată de 118,03 euro a fost achitată la data de 04.02.2011, când s-a încheiat convenția de asigurare.
A doua rată avea scadența stabilită pentru data de 05.05.2011 și a fost plătită de reclamanta la data de 10.05.2011, aspect asupra căruia instanța va reveni.
A treia rată era scadentă în ziua de 05.08.2011, iar ultima era stabilită pentru 05.11.2011.
La data de 12.05.2011 (proces-verbal de contravenție, f.154) vehiculul a fost avariat în urma unui accident rutier produs pe raza municipiului D. din culpa altui conducător auto, situație în care pârâta a deschis și instrumentat prin sucursala Cluj dosarul de daune nr.AVF/CJ/_/11, în care a plătit reclamantului, la data de 23.06.2011, suma de 8.783,98 lei despăgubiri.
Actele dosarului instrumentat de pârâtă (f.134 și urm.) cuprinde cronologic procesul-verbal de contravenție încheiat de poliție la 13.05.2011 pe seama terțului conducător auto vinovat, declarația din data de 18.05.2011 a șoferului care a condus autoturismul litigios asigurat, procesul-verbal de consta- tare a avariilor întocmit de reprezentantul pârâtei, cererea acesteia din data de 20.05.2011 privind confirmarea în sistemul intern a valabilității poliței de asigurare casco, devizul estimativ de reparație a vehiculului emis de S.C. RMB Inter Auto S.R.L. tot în ziua de 20.05.2011, cererea de despăgubire formulată de reclamant la data de 03.06.2011 pentru suma de 11.457,08 lei, urmată de extrasul de cont al pârâtei din data de 11.07.2011 privind plata prin virament bancar în ziua de 22.06.2011 a sumei de 8.783,98 lei în contul reclamantului. Mai există și memoriul acestuia din data de 19.12.2011, respectiv adresa pârâtei de răspuns din ziua de 23.01.2012.
În legătură cu acest eveniment rutier, părțile au recunoscut valabilitatea poliței de asigurare, litigiul privind mai întâi pretenția reclamantului de plată prin diferență a unor despăgubiri în cuantum de 9.259,22 lei.
Reclamantul pretinde că, potrivit devizului emis de Mercedes Service Impex S.R. L. (f.40 și urm.), unitate l-a care a apelat pentru calcul în condițiile în care pârâta nu i-ar fi prezentat nici un deviz de lucrări, valoarea indemnizației în varianta reparației vehiculului în regie proprie (piese, materiale vopsit și manoperă, toate fără TVA) ar fi fost de 20.265,35 lei, din care se scade fransiza de 412,98 lei (100 euro) restul de plată fiind de 19.852,34 lei. Pârâta i-a achitat 8.783,98 lei rămânând o diferență de 11.068,36 lei; în situația în care pârâta nu a reținut ratele de rd.3-4 din prima de asigurare ( în valoare de 500,54 lei respectiv 513,26 lei) ele s-au compensat de drept la scadență cu suma rămasă de plată din indemnizația datorată, ceea ce înseamnă că polița casco era valabilă la data producerii celui de-al doilea eveniment rutier din data de 04.10.2011. Scăzând din suma de 11.068,36 lei valoarea celor două rate casco, rezultă că despăgubirea cuvenită prin diferență în urma primului accident rutier este de 10.054,56 lei.
Ulterior întocmirii în cauză a raportului de expertiză judiciară, prin care s-a stabilit valoarea indemnizației în varianta reparației vehiculului în regie proprie după primul accident auto ca fiind de 19.057 lei, reclamantul și-a ajustat calculele, după regulile arătat anterior, rezultând suma de 9.259,22 lei.
Instanța, în privința acestor pretenții de plată, văzând actele dosarului de daună, constată că la data de 20.05.2011 s-a emis în sistemul Audatex un deviz estimativ de reparație a vehiculului de către unitatea service S.C. RMB Inter Auto S.R.L., în valoare de 19.823,77 lei cu tot cu TVA, pe care pârâta a operat ajustări scrise (f.145), atât în privința prețului manoperei, acordându-se 35 lei/oră în locul valorii propuse de 85 lei, cât și în sensul reducerii prețului pieselor de înlocuit și materialelor pentru vopsit, la un procent de 80%.
Astfel, a rezultat un total de 11.457,08 lei, prin însumarea valorilor de 609,58 lei și 589 lei în contul manoperei, plus 2.319,86 lei pentru materialele necesare la vopsire și încă 7.938,64 lei ca preț al pieselor de schimb.
Devizul, în forma sa recalculată, a fost cunoscut și acceptat de către reclamant, deoarece acesta îl menționează personal „deviz Audatex” prin cererea de despăgubire, ca document anexat, reprezen- tând evaluarea asigurătorului, nefiind o coincidență faptul că și-a exprimat voința de a fi despăgubit nici mai mult, nici mai puțin, decât prin plata sumei de 11.457,08 lei obținută în urma ajustărilor făcute pe deviz de un prim reprezentant al pârâtei.
În fapt, se observă că pârâta l-a ofertat pe reclamant cu plata sumei amintite, iar acesta a acceptat în cunoștință de cauză prin cererea de despăgubire pusă la dispoziție, înregistrată sub nr.3580/ 03.06.2011 (f. 140), solicitând decontarea contravalorii reparațiilor în limita sumei de 11.457,08 lei.
Prin urmare, reclamantul a avut știință despre acest deviz și despre faptul că suma ajustată și oferită cu titlu de despăgubire reprezenta exclusiv costul tuturor reparațiilor, fără aplicarea franșizei, conform art.9.5. din convenție, și fără scăderea valorii ratelor de rd.3-4 rămase de achitat din prima de asigurare.
De altfel, instanța observă din redactarea art.9.6 al convenției, că reținerea ratelor rămase de plată din prima de asigurare până la finalul contractului, este reglementată ca un drept al pârâtei, iar nu ca o obligație.
Ulterior acceptării ofertei, un alt reprezentant al societății de asigurare face o nouă verificare pe deviz (și este așa deoarece există un scris de mână diferit în mod clar de cel dintâi – a se vedea cifrele executate, f.143 și 144), rectificându-se plata la nivelul de „ 9.201,3 RON ”. În prealabil, respectiva persoană a trecut cu minus suma de „ 2.657,37 ” reprezentând valoarea cumulată a unui număr de patru piese din deviz în dreptul cărora a inserat mențiunea „Nu” (ușă față dreapta, respectiv carcasa, oglinda și motorul oglinzii exterioare stânga). Același reprezentant al pârâtei recalculează prețul pieselor la nivelul de 5.812,3 lei, prin aplicarea procentului de 80% la noua valoare de 7.265 lei (obținută după scăderea prețului celor patru piese din suma inițială de 9.922,83 lei înscrisă în deviz). Nu în ultimul rând, persoana cu pricina a făcut ajustări la timpii alocați manoperei, cu consecința reducerii sumelor de plată (f.143).
În esență, se constată că din valoarea inițială a devizului de 19.756,14 lei pârâta nu a luat în calcul de la bun început valoarea TVA-ului pentru reperații, apoi a scăzut unele înlocuiri de piese ori repararea unor repere, care nu au fost, în opinia sa, în relație de cauzalitate din evenimentul rutier produs la data de 12.05.2011, a redus valoarea manoperei, așa încât a acceptat la plată și i-a oferit reclamantului suma de 11.457,08 lei. Acesta a acceptat suma fără rezerve, ce urma să fie achitată în termen de 15 zile lucrătoare de la acea dată, potrivit art.9.15.2 din contract, cererea reprezentând ultimul document solicitat de asigurător.
Ulterior, însă, pârâta a făcut noi ajustări, iar suma rezultată, de 9.201,3 lei, nu a comunicat-o asiguratului, din care, potrivit art.9.5. din contract, a reținut franșiza deductibilă în cuantum de 100 euro (417,32 lei), achitând reclamantului prin virament bancar doar diferența de 8.783,98 lei la data de 22.06.2011.
Potrivit art.969 din vechiul cod civil aplicabil în speță, care consacră principiul forței obligato- rii a convențiilor legal făcute între părțile contractante, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar potrivit art.9 din actul normativ specia – Legea nr.136/1995, în forma în vigoare la data producerii evenimentului rutier„Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite.”.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin cererea de despăgubire din data de 03.06.2011 (f.140) pusă la dispoziție de către pârâtă și înregistrată cu număr de intrare, asiguratul și-a dat acordul pentru apro- barea decontării contravalorii reparațiilor în cuantum de 11.457,08 lei, totodată declarând că, prin plata acestei sume, nu mai are nici o pretenție de la pârâtă, deoarece reprezintă despăgubirea integrală pentru pagubele suferite ca urmare a accidentului rutier.
Așadar, instanța constată că prin efectul înregistrării la pârâtă în data de 03.06.2011 a cererii de despăgubire, constând într-un formular tip, completat de asigurat în urma facerii ofertei asigurătorului, reclamantul a acceptat despăgubirea la nivelul sumei ajustate inițial, de 11.457,08 lei, despre care putea și trebuia să știe că reprezintă costul exclusiv al reparațiilor, fără aplicarea franșizei și fără reținerea valorii ratelor de rd.3-4 rămase de achitat din prima de asigurare. Acceptarea pură și simplă a sumei oferite, fără rezerve și fără modificări, făcută de reclamant în prezență, a dat naștere obligației pârâtei de a plăti suma cu pricina, fără alte formalități, deoarece a luat act de declararea acceptării ofertei sale, integral și fără obiecții.
Așa fiind, nu prezintă relevanță ajustarea de rd.2, neofertată de pârâtă și, evident, neacceptată de reclamant. Părțile au căzut de acord asupra despăgubirii și componenței sumei de plată, după prima ajustare a devizului de plată, în legătură cu care s-a născut dreptul reclamantului și obligația corelativă a pârâtei la plata sumei acceptate.
Trebuie spus că, în speță, nu este vorba despre acceptul de plată pe care-l dă asigurătorul pentru a se putea ridica dintr-un autoservice autoturismul asigurat casco și reparat contracost, ci de acceptarea ofertei pârâtei de despăgubire, în mod expres de către reclamant.
Pe de altă parte, pentru avarie parțială contractul prevedea o franșiză de 100 euro (poliță f.118) iar potrivit art. 9.5. din contract (f.27) „ Valoarea despăgubirii se reduce cu valoarea franșizei... în momentul în care se va plăti despăgubirea, utilizând în cazul în care este necesar cursul de schimb B.N.R. valabil la data acceptului... ”.
Așa fiind, din valoarea de 11.457,08 lei a despăgubirilor se scade franșiza în cuantum de 412,98 lei reprezentând echivalentul a 100 euro la cursul valutar din 03.06.2011, când reclamantul și-a dat acceptul, părțile căzând de acord asupra despăgubirii.
Din cele expuse reiese că suma de plată cuvenită reclamantului cu titlu de despăgubire este de 11.044,1 lei, iar potrivit art.9.15.2 din contract trebuia plătită în cel mult 15 zile lucrătoare de la data primirii ultimului document solicitat de asigurător, în speță fiind vorba de declarația de acceptare din partea reclamantului a despăgubirii, cuprinsă în formularul tip al cererii, pus la dispoziție de către pârâtă. Reiese că plata trebuia făcută cel mai târziu la data de 18.06.2011, când obligația devenea scadentă.
Prin virament bancar, pârâta i-a plătit reclamantului 8.783,98 lei la data de 22.06.2011, așa încât mai datorează 2.260,12 lei.
Anterior instanța a arătat că, potrivit art.4.5.3. tezele III, IV „ În caz de neplată la scadență a unei rate, asiguratul/contractantul are dreptul să o plătească în termen de 30 de zile calendaristice de la scadența ratei respective. Dacă nu plătește rata de primă restantă nici în termenul de grațieacordat, contractul se reziliază de plin drept, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, cu începere de la ora 0,00 a zilei următoare datei scadenței ratei de primă restantă, menționată în poliță.”
Așadar, scadențele primelor trimestriale se prelungesc cu 30 de zile calendaristice, iar în caz de neplată intervine pactul comisoriu expres de gradul IV, în temeiul căruia pârâta poate opta între rezilierea de plin drept sau executarea contractului.
Prima rată a fost achitată la data de 04.02.2011, când s-a încheiat convenția de asigurare, iar a doua rată, scadentă la 05.05.2011, putea fi achită, conform contractului, cel mai târziu pe data de 05. 06.2011, în fapt, plata fiind făcută de reclamant la data de 10.05.2011 ( a se vedea evidența ratelor încasate din cererea de confirmare valabilitate asigurare, emisă de pârâtă, f.127 – 128 dosar).
Ratele de rd.3-4 nu au fost plătite. Reclamantul a arătat că știa de la reprezentantul pârâtei despre faptul reținerii sumelor aferente, alături de franșiză, din despăgubire, iar în situația în care ratele nu au fost reținute din prima de asigurare cuvenită, ele s-au compensat de drept la scadență cu suma rămasă de plată din indemnizația datorată, ceea ce înseamnă că polița casco era valabilă la data producerii celui de-al doilea eveniment rutier din data de 04.10.2011.
Instanța observă că existența unor datorii reciproce între părți, certe, lichide și exigibile atrage stingerea lor reciprocă în temeiul compensației legale, până la concurența celei mai mici, potrivit dispozițiilor art.1144 și 1145 din vechiul Cod civil aplicabil raportului juridic dedus judecății.
Deoarece compensația legală operează de drept, în puterea legii, datoriile se sting până la con- curența cotităților lor, din momentul când ele se găsesc existând deodată, chiar dacă debitorii n-ar ști nimic despre aceasta și fără să facă vreun demers în acest sens.
În speță, reclamantul era îndrituit să primească plata prin diferență a despăgubirilor în sumă de 2.260,12 lei încă din data de 18.06.2011, ceea ce nu s-a întâmplat. La rândul său, deși era ținut să plă- tească la scadență ratele 3 și 4 din prima de asigurare, în valoare de 118 euro fiecare ( 500,54 lei și 513,26 lei la cursul oficial de schimb al B.N.R. din zilele de – 05.08.2011 și 05.11.2011) nu a făcut acest lucru.
Prin urmare, între datoriile părților, având deopotrivă ca obiect sume determinate de bani, a intervenit la scadență compensația lor legală, mai întâi pentru suma de 500,54 lei, iar apoi pentru ultima rată în valoare de 513,26 lei, înregistrându-se o diferență de plată de 1.246,32 lei ce trebuie achitată reclamantului în urma primului accident rutier.
Plata prin compensație atrage valabilitatea poliței de asigurare la momentul celui de-al doilea accident rutier din data de 04.10.2011, în legătură cu care pârâta a deschis prin sucursala Cluj dosarul de daune nr.AVF/CJ/_/11, iar potrivit procesului-verbal de constatare a daunelor întocmit de inspectorul de asigurare, avariile autoturismului au reprezentat o daună totală, valoarea reparațiilor depășind procentul de 90% din suma asigurată – 9.834 euro.
Și în acest caz, reclamantul a solicitat un deviz de reparație unității service Mercedes Service Impex S.R.L., care a indicat valoarea de 48.468,95 lei, mai mare decât suma asigurată, confirmându-se corecta încadrare a avariilor la categoria daună totală, aspect relevat și de expertiza judiciară admi- nistrată în cauză. Potrivit clauzelor contractuale privind calculul indemnizației în această ipoteză, din suma asigurată de 9.834 euro se scade valoarea epavei, respectiv 2.458,50 euro, reprezentând 25% din suma asigurată, fransiza pentru daună totală fiind zero, rezultând suma de plată finală, în cuantum de 7.375,50 euro. Avându-se în vedere cursul valutar afișat de B.N.R. la data de 25.01.2012, când s-a respins dosarul de daună (1 euro = 4,3467 lei), reiese că indemnizația de plată este de 32.059,08 lei. Aceasta deoarece, potrivit art.9.15.3 din contract, despăgubirile se plătesc în lei la cursul B.N.R. valabil, nu din ziua producerii riscului asigurat, ci la data propunerii despăgubirii, de când se cunoaște întinderea pagubei în opinia asigurătorului, care, în cauza de față este de 7.375,50 euro și reprezintă dauna totală a vehiculului asigurat CASCO.
Așa fiind, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.246,32 lei, despăgubire ce trebuie achitată reclamantului prin diferență în urma primului accident rutier, și a sumei de 32.059,08 lei ca despăgubire pentru accidentul de rd.2., deci un total de
33.305.4 lei, plus dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii -19.11.2012, precum s-a solicitat, și până la achitarea integrală a acestui debit.
Văzând și dispozițiile art.274, 276 din vechiul Cod de procedură civilă, se va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în parte, la nivelul sumei de 5.000 lei, reprezentând taxele de timbru (2.297 t.j.t., plus 5 lei t.j. și onorarii avocat (3.000 lei) și expert judiciar (1.760 lei).
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepțiile de netimbrare și de inadmisibilitate, iar pe fond admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul P. C. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat H. D. N., cu sediul profesional în Cluj-N., ..14, parter, județul Cluj, împotriva pârâtei S.C. O. V. Insurence Group S.A. (fostă B.C.R. Asigurări V. S.A.)., cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați „ C.&Asociații”, din București, . nr.15, sector 5, și-n consecință:
- Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri în sumă de 33.305.4 lei, plus dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii -19.11.2012 - și până la achitarea integrală a acestui debit.
- Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 lei.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2013.
Judecător, Grefier,
I. C. G. S. A.
Tehnored.I.C.G.
Nr. ex.5/10.01.2014.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 16-01-2013,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 201/2013. Judecătoria DEJ → |
|---|
