Plângere contravenţională. Sentința nr. 62/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 62/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 28249/325/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.62
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamanta S.C. „Q. A.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, pentru anularea procesului-verbal de constatare a contravenției .*, nr._ din data de 08.09.2014.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, prezenți avocat P. V., în reprezentarea reclamantei, consilier juridic M. C., în reprezentarea pârâtei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic M. C., în reprezentarea pârâtei, depune delegație, planșe foto și planșe topografice.
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat P. V., în reprezentarea reclamantei, solicită admiterea plângerii contravenționale, respectiv anularea procesului-verbal de constatare a contravenției .*, nr._ din data de 08.09.2014, pentru vicii de formă, raportat la faptul că au fost încălcate unele condiții imperative, respectiv lipsa mențiunilor privitoare la fapta săvârșită și data comiterii acesteia este sancționată de art. 17 din OG nr. 2/2001 cu nulitatea procesului-verbal, a învederat faptul că reclamanta este doar chiriașă a imobilului Complex Zootehnic, care este proprietatea S.C. „Camy & Imobiliare” S.R.L., și nu poate construi, precum și faptul că cele trei căi de acces în imobil există de aproximativ 30 (treizeci) de ani.
Consilier juridic M. C., în reprezentarea pârâtei, solicită respingerea plângerii contravenționale formulată de către reclamantă, pentru viciile de formă, ca fiind neîntemeiată și nefondată, învederează faptul că orice utilizator are obligația de a solicita autorizarea de amplasament și acces.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 24.10.2014, ca urmare a declinării conform sentinței civile nr._/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, reclamanta S.C. „Q. A.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției .*, nr._ din data de 08.09.2014.
În motivare reclamanta a arătat că procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001, fiind incidentă sancțiunea nulității procesului-verbal prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Prevederile art. 16 din OG nr. 2/2001 impun la cerință ca în procesul-verbal să fie înserate mențiuni cu privire la descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, iar simpla lecturare a procesului-verbal duce la concluzia că aceste mențiuni lipsesc, în lipsa mențiunii nu se poate verifica dacă este incidentă prevederea art. 13 alinia 1 din OG nr. 2/2001, respectiv dacă de la data săvârșirii faptei au trecut mai mult de 6 (șase) luni, a mai menționat reclamanta.
S-a precizat faptul că procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea cerinței art. 19 din OG nr. 2/2001, respectiv a fost încheiat în lipsa contravenientului și a unui martor asistent, împrejurare care de asemenea duce la anularea procesului-verbal, fără a se face precizarea motivului pentru care procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului și a martorului asistent.
Reclamanta a mai arătat faptul că nu a săvârșit fapta reținută în procesul-verbal, imobilul din . Zootehnic, este proprietatea S.C. „Camy Imobiliare” S.R.L. iar reclamanta are deschis un punct de lucru în acel imobil în baza unui contract de închiriere, nu a deschis vre-un punct de acces în imobil din drumul național și folosește punctele de acces existenta la data încheierii contractului de închiriere.
Alăturat plângerii contravenționale au fost atașate: împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei,procesul-verbal de constatare a contravenției .*, nr._ din data de 08.09.2014, extras C.F. nr._ Jamu M. (filele 4-9 dosar Judecătoria Timișoara).
La termenul din data de 30.09.2014 (Judecătoria Timișoara) s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare aplângerii contravenționale formulată de reclamanta S.C. „Q. A.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, pentru anularea procesului-verbal de constatare a contravenției .*, nr._ din data de 08.09.2014, conform sentinței civile nr._/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ (fila 15 dosar Judecătoria Timișoara).
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria D. sub nr._ la data de 24.10.2014.
La data de 24.10.2014 Pârâta a depus la dosar o cerere de solicitare a probațiunii, prin care a solicitat a i se comunica un exemplar al cererii de chemare în judecată,m formulată de către reclamantă, în vederea pregătirii apărării (fila 3 dosar Judecătoria D.).
La data de 13.11.2014 pârâta a depus la dosar întâmpinare (filele 8-10 dosar Judecătoria D.) precum și un set de înscrisuri (filele 11-15 dosar Judecătoria D.), prin întâmpinare s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în urma controlului efectuat la data de 03.09.2014 reclamanta a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 46 din OG nr. 43/1997, cu amendă în cuantum de 6.000 lei.
S-a menționat faptul că reclamanta nu deține acordul administratorului drumului național și nici autorizația necesară pentru construcția pe care o deține între localitățile Moravița și Jamu M., aceasta fiind somată să se conformeze dispozițiilor legale.
Față de viciile de procedură care ar fi fost încălcate la încheierea procesului-verbal și care ar conduce la nulitate acestuia, a solicitat a se sesiza că aplicarea amenzii contravenționale s-a făcut cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 și OG nr. 43/1997, a menționat pârâtă.
S-a arătat că referitor la susținerile reclamantei conform cărora nu ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa, a solicitat a se sesiza că regimul juridic al imobilului este irelevant din moment ce accesul la imobil se realizează din DN 57, faptă continuă de utilizare a zonei de siguranță a drumului, aflată în administrarea pârâtei, mai mult reclamanta a recunoscut în cererea de chemare în judecată că are deschis un punct de lucru în acel imobil cu acces la DN 57.
În drept s-a invocat: art. 205-208 Cod procedură civilă.
În probațiune a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Alăturat întâmpinării au fost atașate: adresa nr. 1554/27.03.2014Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, dovada comunicării,procesul-verbal de constatare a contravenției .*, nr._ din data de 08.09.2014, dovada de comunicare (filele 11-15 dosar Judecătoria D.).
La termenul din data de 18.12.2014 reclamanta, prin avocat, a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 27-39 dosar Judecătoria D.).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . TM*, nr._ din data de 08.09.2014, s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei pentru săvârșirea faptei prevazute de art.46 din OG nr.43/1997.
S-a reținut în sarcina petentei cu ocazia controlului efectuat în data de 03.09.2014 la ora 14,40 la punctul de lucru al petentei din localitatea Jamu M. că aceasta din lunile februarie –septembrie 2014 are acces rutier la construcția pe care o deține în Jamu M. din DN 57 km 190+150 partea stângă, fără a deține acordul Administratorului DN și fără a obține autorizație în acest sens.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentei cuprinzând mențiunea că s-a încheiat în lipsa martorilor deoarece de față se afla doar agentul constatator..
Împotriva procesului verbal de contravenție petenta a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu va reține motivul de nulitate invocat de către petentă și anume că procesul verbal nu a fost semnat de către un martor care să ateste împrejurările menționate în procesul verbal și aceasta pentru că în procesul verbal agentul constatator a menționat motivul pentru care procesul s-a încheiat în lipsa martorului, arătând că de față se afla doar agentul constatator.
Nu poate fi reținut motivul de nulitate constând în descrierea generică a faptei, agentul constatator individualizând contravenția prin suficiente elemente de fapt, nerezumându-se doar la reluarea abstractă a textului de lege care consacră contravenția reținută în sarcina petentei.
Instanța nu va reține nici motivul de nulitate constând în lipsa date, orei și locului în care a fost săvârșită fapta și aceasta pentru că în procesul verbal s-a consemnat că fapta continuă de utilizare a zonei de siguranță a drumului aflat în administrația pârâtei s-a realizat între lunile februarie și septembrie 2014. Contravenția continuă nu se autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravențională se prelungește în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenției. Momentul consumativ al contravenției continue are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată,respectiv când dinamica contravențională s-a sfârșit. În cazul contravenției continue, procesul ilicit se oprește în momentul când acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material a încetat și ultima evoluție a rezultatului s-a finalizat. Actele materiale care prelungesc elementul material al contravenției continue sunt activități de executare a acesteia, care nu pot avea independență juridică. Prelungirea în timp a dinamicii contravenției continue este o trăsătură generală abstractă, deoarece sunt situații când, deși elementul material al contravenției continue este susceptibil de continuitate temporală, acesta se poate totuși realiza în chip instantaneu. Altfel spus, în cadrul faptei continue conduita ilicită și consumarea acesteia se prelungesc în timp. În funcție de criteriul posibilității existenței unor întreruperi ale elementului material, contravențiile continue succesive permit anumite discontinuități determinate de specificul acțiunii sau inacțiunii contravenției.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, raportat la faptele contravenționale reținute în sarcina petentului, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind obținerea autorizației în cazul utilizării zonei de siguranță a drumului național, reprezintă fapte contravenționale și nu penale. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 540 lei și avertisment ,dar și prin reținere permisului de conducere. Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind viteza regulamentară poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.
Având în vedere Hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată în caza Jussila împotriva Finlandei, unde Curtea Europeană analizează propria jurisprudență în materie, evidențiind existența unor acuzații penale, cu grad de severitate diferit, făcând distincție între infracțiunile prevăzute de dreptul penal și restul faptelor penale, altele decât infracțiunile, situație în care garanțiile procesual penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură faptelor penale altele decât infracțiunile, astfel că, prin raportare la sancțiunile aplicate petentului și la natura faptelor, instanța a concluzionat că faptele reținute în sarcina petentului nu reprezintă o acuzație în materie penală ,dar există consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convenția Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine în condițiile art.249 Codprocedură civilă contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 46 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
(1) Realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții, accesuri, amenajări sau instalații, în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, este permisă pe baza autorizației de construire și doar în condițiile existenței acordului prealabil și a autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul drumului respectiv. Prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local sau județean, se reglementează situațiile în care se emite autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public fără acord prealabil.
(2) În lipsa autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public pentru lucrările prevăzute la alin. (1) administratorul drumului notifică titularului autorizației de construire să desființeze lucrările în termen de 5 zile de la data notificării. În cazul nerespectării acestui termen, administratorul drumului desființează lucrările prevăzute la alin. (1), pe cheltuiala titularului autorizației de construire, în conformitate cu reglementările în vigoare.
Conform art. 61 din același act normativ:
(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:
b) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2), art. 17 alin. (2), art. 26, 27, 30, art. 32 alin. (2), art. 37, art. 39 alin. (2) - (4), art. 40 alin. (1), art. 43, art. 44 alin. (4), art. 46 alin. (1) și (4), art. 47 alin. (1^1) și (2), ale art. 48, 50, 52 și art. 53 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicată persoanei fizice sau juridice, iar în cazul prevederilor art. 40 alin. (1), aceasta se aplică administratorului drumului sau executantului, după caz.
Instanța reține că reclamanta are deschis un punct de lucru în localitatea Jamu M.—Compex Zootehnic intabulat în CF nr._ Jamu M., în baza unui contract de închiriere .Accesul la construcția deținută în calitate de chiriaș se face din DN 57 km 190+150, aspect necontestat de către reclamantă.
Din fotografiile depuse la dosar de către pârâtă rezultă faptul că reclamanta are amenajată o cale de acces la construcția deținută din drumul național care conform art. 9 din OUG nr. 84/2003 este în administrarea CNADNR .În această situație, reclamantei îi revine obligația de a obține acordul prealabil al administratorului drumului public și avizul poliției rutiere, conform art. 52 din OG nr. 43/1997 în care se menționează că:
(1) Proiectarea, construcția sau amenajarea căilor de acces la drumurile deschise circulației publice se face potrivit legislației în vigoare de către cei interesați, cu acordul prealabil al administratorului drumului public și cu avizul poliției rutiere.
La data de 27.03.2014 CNADNR – DRDP Timișoara a emis adresa nr. 1554 prin care a adus la cunoștință reclamantei că utilizează o suprafață din drumul național 57 la km 190+150 m întrucât are acces rutier la construcția deținută în zona drumului public, invitând-o ca în termen de 15 zile de la primirea adresei să se prezinte la sediul DRDP Timișoara pentru a fi informată în legătură cu actele pe care trebuie să le obțină în scopul respectării OG nr. 43/1997. ( fila 11).
Reclamanta nu a adat curs acestei notificări. În această situație, în măsura în care procesul verbal este susținut de dovezi, iar contravenientul nu are probe din care rezultă nevinovăția sa, instanța va susține temeinicia acestuia .
Față de probele administrate, instanța apreciază că prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în sensul că starea de fapt consemnată în cuprinsul acestuia cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost dovedită .
În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție – deși, potrivit disp. art.249 C.proc.civ., îi incumba sarcina acestei probe – și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată amenda în cuantum de 6000 lei, în cauză, agentul constatator a aplicat corect dispozițiile art.61 lit. b din OG nr. 43/1997 și a individualizat corect sancțiunea .
Fată de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de reclamanta S.C. „Q. A.” S.R.L. înregistrată la ORC T. sub nr. J/_, având CUI R., cu sediul procedural ales în Timișoara, ., nr. 10, scara B, ., în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara înmatriculată la ORC cu nr. J40/552/15.01.2004 având CUI RO16054368, cu sediul în Timișoara, .. 159, județul T., pentru anularea procesului-verbal de constatare a contravenției .*, nr._ din data de 08.09.2014.
Menține procesului-verbal de constatare a contravenției .*, nr._ din data de 08.09.2014.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 ianuarie 2015.
Președinte Grefier
A. P. M. F. V.
Redactat APM 26.01.2015.
Tehnoredactat FV 26.01.2015
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 48/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
