Anulare act. Sentința nr. 1088/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1088/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 2976/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_, e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1088/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A. C.– judecător
GREFIER: L. B.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanții T. G. V. ș.a. în contradictoriu cu pârâtul S. I., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 19.02.2013 și 26.02.2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ /27.03.2012, reclamanții T. G. V., cu domiciliul în S., ., nr.10, jud. Hunedoara, H. I., cu domiciliul în S., ., nr.10, jud. Hunedoara și H. A., cu domiciliul în ., jud. Hunedoara, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Simerean I., cu domiciliul în ., jud. Hunedoara, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare cumpărare” din data de 11.10.1999, prin care antecesoarea reclamanților, numita Bretoi M., a transmis pârâtului suprafața de 0,20 ha teren la locul numit „Feredeie”.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii formulate s-a arătat că în data de 11.10.1999 a fost încheiat un înscris sub semnătură privată între numita Bretoi M., decedată la data de 20.01.2008, și pârât, prin care s-a transmis pârâtului suprafața de 2000 mp teren situat în locul numit „Feredeie”, în localitatea Bobâlna, între vecinii N. I., M. M. și F. I.; conform titlului de proprietate nr._/85/2002 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Hunedoara, terenul în discuție a aparținut numitei H. M., decedată în anul 1995; aceasta din urmă a avut trei copii, respectiv pe numita H. M. – decedată fără moștenitori, H. R. – decedat având ca moștenitori pe reclamanții H. I. și H. A. și Bretoi M., decedată având ca moștenitor pe reclamantul T. G. V., în calitate de nepot de fiică Bretoi O.; întrucât Bretoi M. nu era proprietar în întregime asupra imobilului în discuție, contractul încheiat este lovit de nulitate, întrucât aceasta nu putea să transmită întreg dreptul de proprietate.
În drept, au fost invocate disp. art. 1179, 1125 și 1230 C.civ.
S-au atașat cererii înscris sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare și cumpărare” din data de 11.11.1999 (f. 4), titlul de proprietate nr._/85/16.12.2002 (f. 5), certificat de moștenitor nr. 72/06.12.2008 (f. 6), acte de stare civilă (f. 41-51).
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 500,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, anulate la dosar (f. 23).
Pârâtul Simerean I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f. 14), prin care, pe calea întâmpinării a solicitat respingerea acțiunii civile formulate ca fiind nefondată.
Reconvențional, a solicitat în contradictoriu cu reclamanții pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru terenul în suprafață de 0,20 ha situat în locul numit „Feredeie” (livadă), între vecinii N. I., M. M. și F. I..
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererilor formulate s-a arătat că înscrisul încheiat între părți la data de 11.11.1999 are caracterul unui antecontract de vânzare cumpărare; prin acest act, numita Bretoi M., în calitate de proprietar, prin moștenire după defuncta H. M., s-a obligat la vânzarea terenului în litigiu, în schimbul unor lucrări de construcții executate de pârât și neachitate de beneficiară; la data încheierii convenției, numita Bretoi M. a declarat că este moștenitor al defunctei H. M., care deținea pentru teren titlu de proprietate, iar încheierea contractului în formă autentică se va face după dezbaterea succesiunii; odată cu încheierea convenției, terenul a fost predat pârâtului în posesie și folosință, a fost îngrădit de acesta, s-au plantat mai mulți pomi fructiferi; începând cu anul 2002 terenul a fost înscris în evidențele registrului agricol al comunei Rapoltu M. pe numele pârâtului, care achită și impozitul aferent; Bretoi M. a decedat la data de 20.01.2008 fără a dezbate succesiunea după defuncta H. M. și fără a încheia contract autentic de vânzare cumpărare cu pârâtul; Bretoi M., în calitate de fiică a defunctei H. M., deținea o cotă de 2/4 părți din masa succesorală, având calitatea de coproprietar asupra tuturor bunurilor imobile menționate în titlul de proprietate eliberat; în ce privește nulitatea antecontractului astfel cum a fost solicitată de reclamanți, se arată că în cazul vânzării bunului indiviz de către unul din coindivizari, regula în materie este că ceilalți coindivizari nu pot cere constatarea nulității sau anularea actului de înstrăinare, ci au posibilitatea să solicite partajul bunului, soarta contractului depinzând de rezultatul partajului; în ce privește solicitarea formulată pe cale reconvențională, se arată că în aplicarea principiului executării în natură a obligațiilor asumate, consacrat prin dispozițiile legale în materie, reclamantul reconvențional are dreptul la a obține obligarea pârâților reconvenționali la încheierea actului în forma autentică.
În drept, au fost invocate disp. art. 969 alin.1, art. 1073, 1075 C.civ., art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, art. 274 C.pr.civ.
S-au atașat cererii adeverința nr. 1/507/818/06.06.2012 eliberată de Primăria comunei Rapoltu M. (f. 17), certificat de atestare fiscală (f. 18).
Cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 331,00 lei taxă judiciară de timbru și 5,00 lei timbru judiciar, anulate la dosar (f. 31).
Reclamanții T. G. V., H. I. și H. A. au formulat întâmpinare la cererea reconvențională (f. 21), prin care au solicitat respingerea cererii reconvenționale, ca fiind nefondată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că de la data încheierii înscrisului pârâtul nu a făcut nici un demers pentru a se întabula pe terenul specificat; pomii fructiferi au fost plantați anterior încheierii actului; și reclamanții au plătit impozit pe teren; pârâtul avea cunoștință de faptul că nu s-a dezbătut succesiunea, astfel cum recunoaște prin cererea formulată, iar la data încheierii actului, defuncta Bretoi M. nu avea cunoștință de întinderea reală a masei succesorale rămase după mama sa H. M., deoarece succesiunea s-a dezbătut doar în anul 2008, când s-au finalizat cotele aferente fiecărui moștenitor în parte; astfel, Bretoi M. a înstrăinat prin act mai mult teren decât a moștenit, inclusiv din averea reclamanților H. I. și H. A.; la încheierea actului nu s-a perceput nici o sumă de bani reală, pârâtul a efectuat lucrări de zidărie și capace la morminte, fără a se specifica prețul convenit, lucrări care există, însă au fost remunerate prin folosința terenului vreme de 13 ani, timp în care a beneficiat de toate fructele; certificatul de moștenitor eliberat în anul 2008 este ultimul act autentic referitor la imobil.
Pârâtul reclamant reconvențional Simerean I. a formulat precizare și completare de acțiune (f. 32), prin care a arătat că apreciază valoarea terenului ca fiind în sumă de 4000 lei, în raport de valoarea lucrărilor efectuate; totodată solicită a se dispune întabularea în cartea funciară a imobilului a dreptului său de proprietate, urmare a pronunțării hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Se arată că promitentul vânzător avea vocație succesorală după defuncta H. M., cota succesorală fiind de 2/4 părți cum s-a și stabilit prin certificatul de moștenitor; este nefondată afirmația că promitentul vânzător ar fi înstrăinat mai mult teren decât i s-ar fi cuvenit, deoarece terenul ce face obiectul actului este în suprafață de 2000 mp, în timp ce masa succesorală privește terenuri în suprafață de 27.470 mp, așa cum rezultă din însumarea suprafețelor din certificatul de moștenitor.
Pe parcursul procesului, au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisurile menționate, proba testimonială cu martorii F. L. (f. 38), Ș. I. (f. 39), declarațiile date fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei, proba cu raportul de expertiză topografică întocmit de expert I. D. I. (f. 66-76).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse și a probelor administrate, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare și cumpărare” încheiat în data de 11.11.1999, defuncta Bretoi M. s-a obligat juridic să vândă pârâtului Simerean I. imobilul în suprafață de 2000 mp teren situat în locul numit „Feredeie”, în localitatea Bobâlna, între vecinii N. I., M. M. și F. I., pentru prețul constând în contravaloarea unor lucrări de zidărie, respectiv confecționarea unor capace la morminte și trotuare în sumă convenită de părți și stipulate în cuprinsul actului ca fiind executate de cumpărător la data semnării înscrisului – fila 4 dosar.
Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, imobilul a fost identificat ca fiind amplasat în extravilanul localității Bobâlna, delimitat în anexa grafică nr. 1 între punctele topografice 1-2-3-4-1 hașurat cu albastru, iar cu date cadastrale înscris în titlul de proprietate nr._/85/2002 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Hunedoara, . 1437/4, poziția 5 din titlu, cu suprafața de 3050 mp și reală măsurată de expert de 2292 mp, categoria de folosință fâneață – fila 70 dosar.
S-a constatat la fața locului că terenul este împrejmuit pe toate laturile cu gard, iar conform afirmațiilor necontrazise de cealaltă parte, terenul este lucrat și întreținut de pârâtul Simerean I. – f. 71 dosar.
Nu s-a întocmit documentație cadastrală și nu a fost înscris titlul de proprietate emis în cartea funciară a imobilelor.
Prin cererea formulată, reclamanții T. G. V. H. I. și H. A., în calitate de moștenitori ai defunctei H. M., titular în actul de proprietate emis de Comisia de fond funciar, au solicitat constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de ruda lor Bretoi M. cu pârâtul, motivat de faptul că (1) Bretoi M. nu era proprietar în întregime asupra imobilului în discuție, iar contractul încheiat este lovit de nulitate, întrucât aceasta nu putea să transmită întreg dreptul de proprietate, astfel Bretoi M. a înstrăinat prin act mai mult teren decât a moștenit, inclusiv din averea reclamanților H. I. și H. A. și (2) la încheierea actului nu s-a perceput nici o sumă de bani reală.
Sub aspectul primei critici aduse actului, se reține că proprietarul terenului conform titlului de proprietate nr._/85/2002 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Hunedoara este defuncta H. M. – fila 5 din dosar, decedată la data de 29.07.1995 și având ca moștenitori pe promitenta vânzătoare Bretoi M. fiică cu cota de 2/4 parte din masa succesorală, respectiv reclamanții H. C.-I. și H. A., fiecare cu câte o cotă de ¼ parte din masa succesorală în calitate de nepoți de fiu predecedat (H. R.) – fila 6 dosar, certificat de moștenitor și suplimentar nr. 72/06.12.2008.
Promitenta vânzătoare Bretoi M. a decedat la data de 20.01.2008 și are ca moștenitor pe reclamantul T. G. V., cu cota de 1/1 parte din masa succesorală, în calitate de nepot de fiică predecedată – fila 7 dosar.
În general, se consideră că atrag nulitatea absolută a actului juridic civil, încălcarea regulilor privind capacitatea civilă în cazul nerespectării unei incapacități speciale, impuse de lege pentru ocrotirea unui interes public, lipsa capacității de folosință a persoanei juridice și nerespectarea principiului specialității capacității de folosință, lipsa consimțământului în cazul erorii obstacol, respectiv eroarea asupra naturii actului încheiat – error in negotio, a identității fizice a obiectului actului – error in corpore, ori asupra identității fizice a persoanei cocontractante în cazul actelor intuitu personae – error in personam, lipsa consimțământului cauzată de nesemnarea convenției de către una din părți, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil și nevalabilitatea cauzei convenției în cazul lipsei cauzei, a cauzei false, ilicite sau imorale, nerespectarea formei cerute ad validitatem, încălcarea ordinii publice și fraudarea legii.
În speță, promisiunea de vânzare a fost asumată de către unul din proprietarii coindivizari în cotă stabilită prin certificat de moștenitor de ½ parte al imobilului identificat anterior, afirmativ fără acordul celorlalți coproprietari.
În timpul stării de indiviziune, oricare dintre coproprietari poate să dispună liber și fără acordul celorlalți de cota sa ideală de drept asupra bunului determinat. În cazul în care vânzătorul, în loc să dispună de cota sa parte ideală de drept, înstrăinează în natură, în materialitatea sa bunul aflat în indiviziune, situația juridică a bunului depinde de rezultatul partajului. Este evident că o asemenea înstrăinare/promisiune de înstrăinare nu poate aduce atingere drepturilor coindivizarului/coindivizarilor care nu au consimțit la încheierea actului și nici nu l-au ratificat ulterior, însă este unanim admis în literatura de specialitate și practica judiciară că pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra bunului înstrăinat, oricare dintre coindivizari poate cere ieșirea din indiviziune, iar soarta contractului, validitatea lui va depinde de rezultatul partajului.
Astfel, dacă bunul este atribuit la partaj copărtașului înstrăinător contractul rămâne valabil (un antecontract de vânzare-cumpărare este un contract ce are ca obiect obligația de a face, respectiv de a încheia în viitor contract de vânzare-cumpărare în forma prevăzută de lege, aptă de a transmite dreptul de proprietate și de a fi întabulat în cartea funciară, considerentele expuse fiind valabile atât pentru contract, cât și pentru antecontract, cu diferența corespunzătoare privind obligația juridică asumată) și dreptul cumpărătorului se consolidează retroactiv, deoarece împărțeala are caracter declarativ, deci produce efecte retroactive – art. 786 C.civ. (1864) în vigoare la data încheierii actului. Soluția doctrinară a fost redată ulterior și în lege, fiind stipulată în dispozițiile art. 1683 alin.5 din C.civ. (2009).
Prin dispozițiile art. 1683 NCC legiuitorul a legiferat problema vânzării lucrului altuia, prin validarea unui astfel de contract, soluția din materia vânzării fiind întrezărită și prin dispozițiile art. 1230 NCC, potrivit cu care bunurile unui terț pot face obiectul unei prestații, debitorul fiind obligat să le procure și să le transmită creditorului. Originile controversei juridice în materie au pornit de la nepreluarea în Codul civil anterior a dispozițiilor art. 1599 cod civil francez, potrivit căruia vânzarea bunului altuia este nulă, soluție ce reprezenta consecința firească a efectului translativ automat a dreptului de proprietate, care nu se putea produce din cauza lipsei calității de proprietar a vânzătorului. Însă în lipsa unui astfel de text de lege în Codul civil român (1864), în vigoare la data încheierii actului, chiar și în Codul civil din 2009, soluția nulității antecontractului de vânzare-cumpărare nu poate fi adoptată.
Pe de altă parte, dacă în urma partajului bunul este atribuit altui copărtaș, actul de înstrăinare va fi ineficace și desființat retroactiv pentru lipsa calității de proprietar a vânzătorului, aplicându-se regulile care guvernează vânzarea lucrului altuia – nulitatea relativă a contractului.
În consecință, întrucât promitenta vânzătoare Bretoi M. avea calitatea de coindivizar, soarta antecontractului depinde de rezultatul partajului, ca și soluție ce poate fi adoptată de ceilalți coproprietari pentru salvgardarea drepturilor proprii.
Or, în litigiul prezent, un asemenea capăt de cerere nu a fost formulat de către reclamanți.
Nu în ultimul rând, se mai reține că solicitarea de anulare a antecontractului – nulitate relativă – poate fi formulată în interiorul unui termen de prescripție extinctivă de 3 ani de la data încheierii actului, cu mult depășit în prezenta, iar reclamantul T. G. V., moștenitor al promitentei vânzătoare ca nepot de fiică predecedată este continuator în drepturi și obligații al defunctei Bretoi M., neavând calitate procesuală activă pentru a invoca culpa antecesoarei sale.
Sub aspectul celei de a doua critici aduse actului, în ce privește inexistența cauzei, prin prisma faptului că nu s-a stabilit prețul vânzării și că acesta nu a fost achitat de pârât, instanța reține următoarele:
Conform art. 967 alin.1 C.civ. convenția este valabilă, chiar dacă cauza nu este expres prevăzută. Sancțiunea care se aplică în cazul în care cauza actului juridic nu este reală, se regăsește în cuprinsul dispozițiilor art. 966 C. civ., potrivit cărora „obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect”.
Pe de altă parte, în analiza caracterului real al cauzei, instanța este ținută a se raporta la prevederile art. 967 alin. 2 C. civ. care statuează că „valabilitatea cauzei este prezumată până la proba contrară”.
Cauza, privită ca o condiție de valabilitate a actului juridic, cuprinde două elemente: scopul imediat, numit și scopul obligației („causa proxima”) care prezintă un caracter abstract si invariabil în cadrul fiecărei categorii principale de acte juridice (la contractele de vânzare cumpărare cauza contractului – din perspectiva vânzătorului – o constituie încasarea prețului) și scopul mediat, numit și scopul actului juridic („causa remota”), motivul determinant al încheierii fiecărui act juridic în parte, care prezintă un caracter concret si variabil in funcție de specificul actului juridic respectiv.
Analizând convenția încheiată între părți, instanța constată că prețul vânzării a fost stabilit în mod clar și neechivoc, încă de la începutul actului, în termeni care nu lasă nici o îndoială asupra faptului că prețul convenit de Bretoi M. și Simerean I. pentru contravaloarea lucrărilor de zidărie capace la morminte și trotuare efectuate deja la data încheierii actului reprezintă prețul imobilului înstrăinat.
Este adevărat că, în mod obișnuit, în cuprinsul unor astfel de convenții, părțile stipulează în cuprinsul actului un preț determinat, în lei, însă este în mod egal valabil ca prețul stabilit de părți să fie determinabil, în acest caz particular reprezentat de prețul lucrărilor efectuate de pârât.
Prin urmare, susținerea reclamanților că actului juridic îi lipsește prețul vânzării este nefondată și urmează a fi respinsă.
Reconvențional, pârâtul Simerean I. a solicitat în contradictoriu cu reclamanții pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru terenul în suprafață de 0,20 ha situat în locul numit „Feredeie” (livadă), între vecinii N. I., M. M. și F. I..
Pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare se face în condițiile prevăzute de art. 1073, 1077 din Codul civil, care nu sunt îndeplinite în cauză.
Convenția încheiată de părți este o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare (antecontract), prin care acestea s-au obligat să încheie contractul în formă autentică.
Pentru a putea fi pronunțată o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, condiția esențială este ca, la momentul judecății, partea din patrimoniul căreia urmează a fi transmis dreptul de proprietate (promitentul-vânzător) să aibă calitatea de proprietar exclusiv al lucrului vândut.
Cum promitentul-vânzător Bretoi M., în litigiu reprezentată prin pârâtul reconvențional T. G. V. ca suuccesor – are doar o cotă ideală din dreptul de proprietate asupra bunului în discuție, nu este posibil a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru întregul bun.
În cazul de față, pentru cererea reconvențională formulată, doar pârâtul reconvențional T. G. V. are legitimare procesuală pasivă, în calitate de moștenitor al promitentei-vânzătoare Bretoi M. și continuator în drepturi și obligații al acesteia.
Pe de altă parte, ceilalți doi pârâți reconvenționali H. I. și H. A. nu și-au asumat niciodată obligația de a încheia contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul în discuție și asupra căruia au un drept de proprietate indiviză împreună cu T. G. V., iar antecontractul nu le este opozabil, situație în care nu pot fi obligați la încheierea unui contract în formă autentică aptă de întabulare. Soarta antecontractului încheiat depinde, așa cum s-a dezvoltat anterior, de rezultatul partajului.
Or, un asemenea capăt de cerere nu a fost solicitat nici de către pârâtul-reclamant reconvențional, deși această împrejurare a fost pusă în discuția părților în condiții de contradictorialitate la termenul de judecată din data de 12.02.2013 – f. 79 dosar.
Aspectele invocate – acțiunea de partaj aparține exclusiv reclamanților, iar suprafața înstrăinată nu excede cotei la care Bretoi M. ar fi avut dreptul – nu pot fi primite de instanță.
Acțiunea de partaj poate fi promovată pe calea acțiunii oblige, interesul pârâtului reclamant reconvențional Simerean I. fiind evident, în calitate de creditor al unei obligații de a face asumate de promitenta vânzătoare Bretoi M..
Faptul că suprafața de aproximativ 2000 mp nu excede suprafeței la care Bretoi M. ar fi avut dreptul prin partaj nu are relevanță, în condițiile în care nu au fost stabilite exact, materialicește, suprafețele de teren ce îi revin acesteia, iar cota sa de coproprietate este doar ideală, abstractă, matematică și nu poartă asupra unui bun individual determinat. Asupra fiecărui teren din titlul de proprietate nr._/85/2002 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Hunedoara, fiecare din coproprietari – moștenitori ai titularului H. M., deține o cotă din dreptul de proprietate, iar în lipsa unei sistări a indiviziunii succesorale, chiar și parțiale cu privire doar la acest imobil, în cauză nu poate fi pronunțată hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Și nu în ultimul rând, contrar celor invocate, doar reclamantul pârât reconvențional T. G. V. este continuator în drepturi și obligații al promitentei vânzătoare, nu și ceilalți doi reclamanți, ce nu și-au asumat nici o obligație în fața pârâtului. Iar cei trei reclamanți au întradevăr calitatea de succesori ai bunicii lor/străbunicii H. M., titular în titlul de proprietate emis, însă nu H. M. s-a obligat să vândă, ci coindivizarul Bretoi M. – fiica sa, iar soarta actului depinde de rezultatul unui partaj judiciar ce nu s-a cerut, astfel cum s-a arătat anterior în prezenta.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, urmează a fi respinsă acțiunea principală a reclamantului ca nefondată și cererea reconvențională a pârâtului reclamant reconvențional ca fiind prematur formulată, în lipsa sistării stării de indiviziune.
Față de soluția adusă cererilor, se va respinge și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții T. G. V., cu domiciliul în S., ., nr.10, jud. Hunedoara, H. I., cu domiciliul în S., ., nr.10, jud. Hunedoara și H. A., cu domiciliul în comuna Rapolt, ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Simerean I., cu domiciliul în comuna Rapolt, ., jud. Hunedoara.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional Simerean I., cu domiciliul în comuna Rapolt, ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali T. G. V., cu domiciliul în S., ., nr.10, jud. Hunedoara, H. I., cu domiciliul în S., ., nr.10, jud. Hunedoara și H. A., cu domiciliul în comuna Rapolt, ., jud. Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. L. B.
Red. CA/.> 4 ex. - 13.04.2012.
| ← Anulare act. Sentința nr. 4069/2013. Judecătoria DEVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4010/2013. Judecătoria... → |
|---|
