Contestaţie la executare. Sentința nr. 1523/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1523/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 7278/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_ /e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1523/2013
Ședința publică din: 19.03.2013
Instanța constituită din:
P.: A. E. B.
GREFIER: G. O.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de contestatorul A. C. în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc Cherșa S. și S.C. S. C. S.R.L., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța,
Pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 19.03.2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 25.07.2012, contestatorul A. C. G., domiciliat în D., ., a formulat în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc Cherșa S., cu sediul în A. I., .. 5, Jud. A., și ., cu sediul ales în București, ., . II, III și parțial IV, sector 5, contestație la executare împotriva executării silite pornită în dosarul execuțional nr. 422/EX/2012 al B.E.J. Cherșa S., solicitând anularea somației de executare din data de 14.06.2012 și a tuturor actelor și formelor de executare, inclusiv a măsurii popririi luată în acest dosar, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatorul a arătat în esență că la data de 14.06.2012 s-a emis somația de plată prin care i s-a pus în vedere ca în baza contractului de credit nr._/2008 să achite în termen de o zi de la comunicare suma de 8156 euro, la care se adaugă cheltuieli de executare în cuantum de 5081,64 lei, înființându-se totodată măsura popririi conturilor bancare. Contestatorul arată că în cauză nu s-au respectat dispozițiile art. 387 al.1 pct.3 și 4 C.proc.civ. întrucât nu a fost indicat corect domiciliul său, apartamentul în care locuiește având nr. 31 și nu nr. 1 cum greșit s-a indicat, și nici nu s-a anexat titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită, arătând că respectivul contract de credit a fost încheiat cu BCR și nu cu .. De asemenea, arată că nu s-a respectat nici al.2 al art. 387 C.pro.civ. întrucât s-a procedat imediat la poprirea conturilor bancare. Contestatorul mai susține că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării către el a unei eventuale cesiuni de creanță, astfel că nu poate avea calitate de debitor cedat, precum și faptul că nu a încetat să facă plăți către BCR, achitând în contul deschis la Sucursala D. sume considerabile.
În drept, contestatorul invocă dispozițiile din C.proc.civ.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea formelor de executare, cu cheltuieli de judecată. În motivarea în fapt a arătat că Banca Comercială Română a încheiat cu contestatorul contractul de credit nr._ prin care a acordat împrumutatului un credit în sumă de 8156 euro pe o perioadă de 300 de luni, creanță cedată de Bancă către . în baza contractului de cesiune de creanțe nr. J257/03.03.2011, cesiune ce a fost adusă la cunoștința contestatorului prin notificarea nr. HC_/04.03.2012 comunicată prin poștă cu confirmare de primire. Totodată, se arată că acest contract de cesiune a fost înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 249/06.01.2010, respectiv 2010-_-WRK, înscriere ce s-a făcut în scop de publicitate / opozabilitate, și care are prioritate în baza dispozițiilor art. 99 al.1 din Legea nr. 99/1999. Intimatul arată că anularea actelor de executare poate interveni numai în condițiile art. 105 al.2 C.pro.civ., numai dacă actul s-a întocmit cu neobservarea formelor legale, și dacă s-a produs părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, condiții pe care le consideră neîndeplinite în speță. În acest sens, intimata arată că în condițiile în care contestatorul nu a făcut vreun act susceptibil de a stinge creanța ce face obiectul cesiunii, nici nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silită.
Cererea este legal timbrata cu suma de 194 lei, potrivit chitanței fiscale de la dosar (f. 6) si timbrul judiciar în suma de 3 lei.
La solicitarea instanței B. Cherșa S. a comunicat o copie a actelor de executare din dosarul execuțional nr. 422/EX/2012, iar Banca Comercială Română a comunicat un extras de cont aferent perioadei cuprinse între data acordării creditului 23.06.2008 și data cesiunii de creanță – 26.02.2011 (f. 77-89), adresa nr. 22585i/1/01.11.2012 a Băncii Comerciale Române (f. 111-126). Intimata a depus la dosarul cauzei extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare privind înscrierea cesiunii. Totodată, în cauză s-a administrat proba cu interogatoriul din oficiu luat contestatorului.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin contractul de credit bancar nr._/18.06.2008 încheiat între Banca Comercială Română și contestator, Banca a împrumutat acestuia din urmă suma de 8156 euro, cu obligația de restituire în termen de 120 luni împreună cu dobânzile, comisioanele și penalitățile contractuale stabilite de părți. Ca urmare a neplății ratelor de credit la scadențele convenite, Banca a declarat întreaga creanță scadentă anticipat, debitorul contestator pierzând dreptul de rambursare conform graficului agreat cu Banca.
Fiind vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, Banca a cedat-o în baza contractului de cesiune de creanțe nr. J257/03.03.2011 încheiat cu ., contract înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2011-_-OLW/07.03.2011 (f. 135).
Întrucât contestatorul nu a înțeles să execute de bună voie obligațiile impuse prin titlul executoriu, împotriva acestuia s-a demarat procedura executării silite de către intimatul creditor cesionar, executarea silită fiind încuviințată prin Încheierea civilă nr. 948/CC/2012 a Judecătoriei D. (f. 24), fiind format astfel dosarul execuțional nr. 422/EX.2012.
În cadrul acestui dosar execuțional, la data de 14.06.2012 executorul judecătoresc a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare, a emis somația și a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitorului deținute de acesta la diverse unități bancare și asupra veniturilor salariale prezente și viitoare realizate de acesta (f. 15-20).
Prin somația de executare, contestatorul a fost somat ca în termen de o zi de la primirea somației să achite suma de 8156 euro reprezentând suma datorată conform titlului executoriu contract de credit și suma de 5081,64 lei cheltuieli de executare, somație comunicată contestatorului prin afișare la data de 25.06.2012 (f. 16), fiind indicat ca număr de apartament nr.1, din ., etaj. 2, ..
În drept, potrivit art. art. 399 alin. 1 teza întâi Cod procedură civilă – „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”. Totodată, potrivit al.2, motivul pentru care se poate dispune anularea actelor de executare este „nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare”.
Prin urmare, în cadrul contestației la executare instanța are obligația de a verifica legalitatea executării silite, respectiv dacă s-au respectat prevederile legale din materia executării silite în întocmirea sau efectuarea actelor de executare. Motivele invocate de către contestator trebuie să constituie impedimente la executare (cauze de amânare sau de stingere a obligației înscrise în titlul executoriu ori inexistența unui titlu executoriu) sau aspecte ce țin exclusiv de nelegalitatea executării silite în întregul său ori a unui act de executare anume.
Analizând legalitatea executării silite în dosarul de față, instanța constată că aceasta se desfășoară în baza unui contract de credit ce constituie titlu executoriu de drept în temeiul art. 120 din OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului care stipulează următoarele „Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”, iar actele de executare au fost întocmite cu respectarea prevederilor art. 3711 și urm. din C.pr.civ.
În acest sens cererea de executare silită a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție al executării silite, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, actele de executare ce au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 387 al. 1 și 2 C.proc.civ., iar poprirea a fost înființată în acord cu disp. art. 452 și urm. C.proc.civ.
În privința apărărilor contestatorului, referitoare la lipsa notificării cesiunii de creanță și nerespectarea dispozițiilor art. 387 C.pro.civ., în sensul că s-a indicat greșit adresa sa de domiciliu și înființarea popririi fără respectarea termenului din somație, instanța consideră că acestea nu sunt întemeiate și nu pot conduce la anularea actelor de executare.
Astfel, cu privire la notificarea cesiunii de creanță, se constată că aceasta a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2011-_-OLW/07.03.2011 (f. 132-139), înscriere ce asigură opozabilitatea cesiunii față de terți, printre care și debitorul cedat. În acest sens, se constată că potrivit dispozițiilor art. 99 al. 1 din Legea nr. 99/1999, aplicabile în speță față de dispozițiile art.104 din Legea nr. 71/2011, „Între cesiunea notificată debitorului sau acceptată de către acesta și cesiunea înscrisă la arhivă, potrivit prezentului titlu, va avea prioritate cesiunea înscrisă.”
Este adevărat că prin adoptarea acestui text de lege nu se abrogă dispozițiile art. 1393 C.civ. care reglementează publicitatea cesiunii de creanță; însă, prin adoptarea legii s-a mai stabilit încă un mod în care se poate asigura opozabilitatea cesiunii, astfel că la momentul încheierii contractului de cesiune nr. J257/03.03.2011 existau trei modalități în care se putea efectua publicitatea acestui contract: prin notificarea cesiunii sau acceptarea ei de către debitor (art.1393 C.civ.) sau prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, oricare dintre cele trei forme fiind suficientă pentru a-i opune debitorului contractul de cesiune.
Prin urmare, în speță cesiunea de creanță intervenită între creditorul cedent Banca Comercială Română și creditorul cesionar . este opozabilă debitorului cedat, care oricum nu poate invoca nici o vătămare ce ar rezulta din faptul că nu a primit personal notificarea cesiunii ce i-a fost adresată prin scrisoare recomandată la data de 04.03.2011, întrucât el nu a mai efectuat de la acea dată nici o plată în contul creanței la creditorul inițial Banca Comercială Română (f. 111).
Cu privire la nerespectarea dispozițiilor art.387 C.pro.civ., se constată că mențiunile obligatorii pe care somația de executare trebuie să le conțină sunt: “În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care va cuprinde următoarele:
1. denumirea și sediul organului de executare;
2. data emiterii somației și numărul dosarului de executare;
3. numele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului;
4. arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită;
5. termenul în care cel somat urmează să-și execute de bunăvoie obligația prevăzută în titlul executoriu și arătarea consecințelor nerespectării acesteia;
6. semnătura și ștampila organului de executare.
(2) Dacă în termenul arătat în somație debitorul nu-și execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.”
Din analiza somației de plată emisă la data de 14.06.2012, se constată că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii impuse de lege. Este adevărat că există o eroare cu privire la numărul apartamentului debitorului unde s-a făcut afișarea, însă, acest fapt nu atrage anularea actului de executare întrucât nu s-a făcut dovada unei vătămări ce ar rezulta din această neregularitate și care să nu poată fi înlăturată prin altă modalitate. Singura vătămare ce ar putea fi invocată este pierderea termenului de 15 zile pentru contestarea actului de executare pe care contestatorul, în cele din urmă, l-a primit, dovadă fiind chiar formularea prezentei contestații; însă, această vătămare este înlăturată prin faptul că nici intimata și nici instanța din oficiu nu au invocat excepția tardivității formulării contestației, aceasta fiind analizată pe fond.
De asemenea, înființarea imediată a popririi asupra conturilor debitorului deținute de acesta la diverse unități bancare și asupra veniturilor salariale prezente și viitoare realizate de acesta, fără a se aștepta expirarea termenului de plată din somație, este în acord cu dispozițiile art. 390 al. 1 din C.proc.civ. potrivit cărora dispozițiile art. 387 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație. Or, potrivit art. 454 al. 1 C.proc.civ. “Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.”.
Pentru aceste considerente instanța va respinge contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul A. C. Gavbriel, domiciliat în D., Aleea Romanilor, ., ., a formulat în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc Cherșa S., cu sediul în A. I., .. 5, Jud. A., și ., cu sediul ales în București, ., . II, III și parțial IV, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2013.
Președinte, Grefier,
A. E. B. O. G.
A.E.B./O.G.
5 ex./22.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4151/2013. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 2718/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
