Pretenţii. Sentința nr. 564/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 564/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 7460/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_ / e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 564/2013
Ședința publică din data de 31.01.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. C. - judecător
D. E.- grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanta S.C A. C. în reorganizare, prin administrator special G. Vilhem și prin administrator judiciar Euro Quality Insolvency S.P.R.L, în contradictoriu cu pârâta S.C S. la Colțul Străzii S.R.L, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei părțile nu se prezintă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în baza art. 167 al. 1 cod proc. civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, apoi, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, în conformitate cu disp. art. 150 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 01.08.2012, sub nr._, reclamanta S.C. A. C. S.R.L. - în reorganizare, prin administrator special Georgely Vilhem și prin administrator judiciar Euro Quality Insolvency S.P.R.L. a chemat în judecată pe cu pârâta S.C. S. LA COLTUL STRĂZII S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 146,34 lei, reprezentând contravaloare marfă, precum și la plata de penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, în sumă de 486,58 lei, calculate până la data de 19.07.2012.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în temeiul relațiilor comerciale derulate cu pârâta a livrat acesteaia marfa, fapt pentru care a emis acesteia o factură fiscală, rămasă parțial neachitată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1495, 1523 Cod civ., art. 112-114, 720 ind.1 Cod proc. civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: factura fiscală . HDF5 nr._/17.09.2010 (fila nr. 9), mod de calcul penalități(f.5), convocare conciliere efectuată printr-o cerere privind emiterea unei somații de plată ce a fost respinsă de Judecătoria D. (fila nr.6-8).
Pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a se apăra.
Analizând materialul probator administrat, instanta reține următoarele:
În temeiul relațiilor comerciale existente între părți, reclamanta a livrat marfă pârâtei sens in care a emis acesteia factura fiscală . HDF5 nr._/17.09.2010 (fila nr. 9), rămasă parțial neachitată, rămânând astfel de plată un debit în cuantum de 146,34 lei.
Prin prezenta acțiune reclamanta urmărește recuperarea sumei reprezentând debitul rămas neachitat, precum și penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, în sumă de 486,58 lei, calculate până la data de 19.07.2012.
Instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată in parte, in ceea ce priveste debitul principal și va admite cerereaacesteia, in ceea ce priveste această creanță urmând a respinge capatul de cerere privind obligarea debitoarei la plata de penalități de întârziere, din următoarele considerente:
În soluționarea prezentei cauze, instanța reține că potrivit prevederilor art. 379 alin. 3 C.pr.civ. ,,creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”, iar conform alin. (4) al aceluiași articol creanța este lichidă atunci cand ,,câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță (…)”
Analizând factura fiscală emisă de reclamanta-creditoare în derularea relațiilor comerciale, instanța constată că, in ceea ce priveste debitul principal, aceasta are împotriva pârâtei-debitoarei o creanță certă (existența ei rezultând din factura fiscală), lichidă (cuantumul ei este determinat) și exigibilă (termenul de plată s-a împlinit), iar obligația de plată a contravalorii mărfurilor furnizate este asumată de către pârâtă prin înscrisuri ce poartă parafa sa.
Totodată, se reține că pârâta nu a formulat întâmpinare și că, în temeiul art. 1169 Cod civil, nu a produs nici o dovadă din care să rezulte stingerea obligației de plată a creanței, astfel că pretențiile reclamantei, în ceea ce privește debitul principal sunt întemeiate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de penalitati de intarziere, instanța reține ca operatiunile comericiale dintre parti s-au desfasurat fără existenta unui contract în formă scrisă, prin care părțile sa isi asume drepturi si obligatii, ci doar in baza unor conventii nescrise prin care reclamanta livra marfă catre pârâta-debitoare, sens in care a emis factură fiscală sus amintită, iar pârâta a preluat marfa, urmand a achita contravaloarea acesteia.
Este adevarat faptul ca in cuprinsul facturii fiscale sunt mentiuni cu privire la penalitati de intarziere, însă acestea nu pot fi asimilate unei clauze penale contractuale, intrucat aceste mentiuni sunt un act unilateral de vointa al reclamantei-debitoare, iar prin semnarea facturilor fiscale nu se poate spune ca pârâta-debitoarea si-a asumat si plata unor penalitati de intarziere.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 969 Cod civil, constatând că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, in parte, instanța o va admite in parte și va pârâta să plătească reclamantei suma de 146,34 lei, reprezentând contravaloare marfă rămasă neachitată, urmand a respinge in rest actiunea ca nefondată.
Instanța va luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. C. S.R.L. – în reorganizare, prin administrator special Georgely Vilhem și prin administrator judiciar Euro Quality Insolvency S.P.R.L., cu sediul în D., .. H3, demisol, jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâta S.C. S. LA COLTUL STRĂZII S.R.L., cu sediul în București, ., sector 3, București.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 146,34 lei, reprezentând contravaloare marfă rămasă neachitată.
Respinge în rest cererea ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2013.
P., GREFIER,
C. C. D. E.
CC/DE
4.ex.05.02.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3646/2013. Judecătoria DEVA | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 1844/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
