Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1456/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1456/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 17990/225/2012
Dosar nr._ -constatare nulitate act juridic-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 1456
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. - D. Z.
Grefier ședință M. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanta C. M. in contradictoriu cu pârâtul M. G., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns avocat V. R. pentru reclamanta C. M. și procurator A. A. pentru pârâtul M. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-au depus la dosar note de ședință de către parat, care se comunică în ședință publică către reclamant prin reprezentant, care nu solicită termen în vederea studierii.
Se ia act că se depune procura judiciară de către A. A. pentru pârâtul M. G..
Avocat V. R. învederează că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru de către reclamant și nici nu s-a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care instanța a respins cererea de ajutor public judiciar.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării acțiunii și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat V. R. pentru reclamanta C. M. a lăsat la apreciere.
Procurator A. A. pentru pârâtul M. G. a solicitat admiterea excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2012 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ reclamanta C. M. a chemat in judecată pe pârâtul M. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea contractului de cesiune de creanță autentificat sub nr. 1620/04.05.2011 de BNP I. A., obligarea pârâtului la plata sumei de 7.875,00 lei reprezentând contravaloarea drepturilor salariale încasate de acesta de la . administrator –societate aflată în faliment.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 04.05.2011 a încheiat cu pârâtul contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 1620 de BNP I. A., contract in baza căruia a fost de acord să cedeze în mod irevocabil și necondiționat către acesta dreptul de creanță împotriva . la care a fost angajată) în valoare de 15.750 lei, suma cu care a fost înscrisă la poziția nr. 167 din situația creanțelor salariale înscrise in tabelul definitiv consolidat precum și a sumelor propuse a fi distribuite intre creditori prin planul de distribuire nr.2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați in cauză.
Prețul primit in momentul încheierii contractului de cesiune reprezentând contravaloarea drepturilor salariale neîncasate este de 7.875 lei, în condițiile in care suma totala menționată in contractul de cesiune și cu care a fost înscrisă in tabelul creditorilor era de 15.750 lei.
Se apreciază că in cauza sunt incidente disp.art. 38 și art.39 lit. j din Codul muncii ( Legea nr. 53/2003 ), dispoziții care prevăd în mod imperativ faptul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Aceste disp. art. 38 se completează cu disp. art. 39 care prevăd ca salariatul are în principal mai multe drepturi enumerate, astfel încât actul amintit anterior este lovit de nulitate absolută in condițiile in care plățile compensatorii au ca izvor contractul colectiv de muncă. De asemenea, conform deciziei nr. 565/06.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel C., in dosar nr._, decizie pe care o anexează prezentei cereri” trebuiau înscrise in tabloul creanțelor ca si creanțelor de natura salarială.”Se arată că natura juridică a acestor creanțe ca si drepturi bănești salariale reiese si din disp. art.69 -70 din contractul colectiv de muncă, in care se menționează faptul că „Toate drepturile bănești cuvenite salariaților se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale societății comerciale. In caz de faliment sau lichidare judiciară salariații au calitatea de creditori privilegiați si drepturile lor bănești constituie creanțe privilegiate, urmând să fi plătite integral înainte de a-și revendica cota parte ceilalți creditori. Patronatul va organiza tinerea unei corecte evidente cu privire la plata drepturilor salariale … „
La stabilirea acestor creanțe ca si creanțe de natura salarială, cu referire la plățile compensatorii s-a avut in vedere calitatea de salariat a subsemnatului in cadrului . care ajunsă la insolvență a determinat concedierea colectiva a subsemnatei si a majorității salariaților, iar ca o măsură de protecție, așa cum s-a arătat in contractul colectiv muncă si a deciziei Curții de Apel, nr. 565/2010, s-au atribuit aceste plăti compensatorii.
Se arată că încheierea contractului de cesiune de creanța a fost determinat de o cauza ilicita si imorală, iar cauza imorală rezidă din faptul că au fost speculate de către pârât nevoile materiale ale reclamantului in condițiile in care se efectuaseră aceste concedieri, iar urmare a acestui fapt nu mai avea venituri .
În drept, reclamanta a invocat disp. legii nr. 38,39 codul muncii, art. 69,70 contract colectiv de muncă, art. 112- 119 c.pr.civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în fotocopie: contract de cesiune, extras decizia nr. 565/2010 a Curții de Apel C., împuternicire avocațială.
La data de 13.02. 2013 s-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii si menținerea contractului de cesiune de creanță nr. 1620 din 04.05.2011 ca fiind perfect valabil. Se arată că există prezumția de lucru judecat în legătura cu prezentul raport juridic dedus judecat, in sensul că in cadrul dosarului nr._ de pe rolul Tribunalului Mehedinti, dosar având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de cesiune de creanță a foștilor salariați ai . hotărăște prin SENTINTA NR. 537/10.10.2011 ca actele de cesiune de creanță nu sunt lovite de nulitatea a absolută … nu există motiv de nulitate absolută si ca urmare, excepția nulității invocată urmează să fie respinsă .
Se mai arată că în doctrina se precizează că prezumția de lucru judecat reprezintă un instrument juridic menit să servească puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești si care are la baza două reguli fundamentale, si anume ca o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singura data si că soluția cuprinsă in hotărârea definitivă este prezumata a exprima adevărul nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
La data de 13.02.2013 s-a depus la dosar precizare de acțiune prin care se arată ca pârâtul nu si-a îndeplinit obligația pe care și-a asumat-o la încheierea acestui contract de cesiune.
Prin încheierea unui astfel de contract de cesiune si achitarea către subsemnata doar pe jumătate din suma cu care era înscris pe tabelul definitiv consolidat precum i a sumelor propuse a fi distribuite intre creditori prin planul de distribuire nr. 2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați in cauza, pârâtul s-a obligat ca diferența de bani neîncasata de reclamant să o folosească in vederea repornirii activității de producție din cadrul societății la care reclamantul fusese angajat.
Neîndeplinirea acestei obligații ( clauza contractuala neinserata in conținutul actului, dar care a determinat încheierea contractului ) reprezintă un motiv de anulare a contractului de cesiune de creanța in aceste condiții. Se arata in precizare ca o parte din cei disponibilizați, foști salariați, au fost plătiți o perioada scurtă de timp 2-3 luni pentru a participa la derularea unor proiecte, găsirea de soluții si elaborarea de strategii in vederea reporniții activității de producție a fabricii si realizarea acestui obiectiv .
În data de 4 martie 2013 prin serviciul registratură, pârâtul depune note de ședință prin care înțelege să invoce excepția tardivității formulării precizării de acțiune, excepția fiind întemeiată pe dispozițiile art. 132 C.proc.civ.
Se mai arată că se opune la încuviințarea probei cu martori pentru dovedirea existenței unei așa zise clauze contractuale, dar neiserată în contractul de cesiune, invocând în acest sens prevederile art. 1191, alin. 1 și 2 C.civ.
Analizând cererea de față prin prisma excepției netimbrării cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
De asemenea, art. 20, alin. 1 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, în timp ce alin. 3 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Aceiași reglementare se regăsește și în art. 35, alin. 1 și 5 din Normele Metodologice din 22 aprilie 1999 pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru: Taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor. (5) Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Sancțiunea anulării cererii ca netimbrată este aplicabilă și în ipoteza neachitării timbrului judiciar aferent, în acest sens art. 9, alin. 2 din OG nr. 32/18 august 1995 privind timbrul judiciar având o reglementare expresă și de trimitere la prevederile Legii nr. 147/1996: „În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.”
Obiectul dosarului de față este fără îndoială acțiune în pretenții care se timbrează potrivit art. 2 din Lg. 147/1996.
De asemenea, prezenta cauză nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute expres și limitativ de lege, de scutire de plată a taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Față de împrejurarea că i s-a pus în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru prin rezoluția din data de 7 decembrie 2012, precum și prin mai multe încheieri de ședință, obligație pe care reclamantul a ignorat-o, instanța va admite excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată și va anula cererea ca netimbrată.
În baza art. 274 C.proc.civ., va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării cererii,invocată din oficiu.
Anulează cererea de chemare în judecată formulată de reclamant C. M., domiciliată in Dr. Tr S., ., R 9 ., jud.Mehedinti, în contradictoriu cu pârâtul M. G., domiciliat in Tg. J., .,scara 1, jud Gorj, ca netimbrată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2013, la sediul Judecătoriei Dr.Tr.S..
Președinte, Grefier,
Red Z./tehnored. DM – 8 aprilie 2013/ 4 ex. / 3 pag.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3896/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 330/2013.... → |
|---|
