Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 4637/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4637/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 5702/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. T. S.
JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4637
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: S. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de petenta L. G. R., în contradictoriu cu intimații L. L. și Primăria D. Tr. S. având ca obiect plângere C.F.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, în baza art. 394 alin. 1 Cod proc. civilă declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 19.04.2013 sub nr._ petenta L. G. R. a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr.4326 cf din 20.03.2013 .
În motivarea plângerii a menționat faptul că, solicită anularea încheierii nr.4326/20.02.2013 ( comunicată Ia data de 04.04.2013 ) privind admiterea cererii cu privire la imobilul cu nr. cadastral_, înscris în CF_ UAT D. T. S., având proprietari pe L. L. în cota de 1/1 de sub B4 și se intabulează dreptul de ipotecă legală în valoare de 17.479 Iei, instituirea sechestrului asigurător în baza art. 154 alin.8 din O nr.92/2003 asupra Al în beneficiul Primăriei Municipiului D. T. S.-Direcția de Taxe și Impozite Locale sub C3 din cartea funciară_ UAT D. T. S." și ridicarea sechestrului asigurător.
Mai arată că prin acțiunea civila înregistrata Ia Judecătoria D. T. S., sub nr._, a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.59 din data de 21.04.2011, eliberat de Biroul Notarului Public I. M., pentru că în mod eronat s-a reținut de către notarul public că natura succesiunii ar fi testamentară, că singurul moștenitor al defunctei L. A., decedată la data de 17.01.2007, cu ultim domiciliu în D. T. S. ar fi pârâta L. Lîlîana. In motivarea acestei acțiuni a susținut ca la data de 17.01.2007, a decedat mama subsemnatei, L. A., cu ultim domiciliu în Municipiul D. T. S., județul M., ca moștenitori rămânând subsemnata, în calitate de fiică șî L. G., în calitate de fiu.
Deși, atât petenta, cât și fratele său, L. G., au efectuat diverse operațiuni juridice asupra bunurilor rămase în urma succesiunii, până în anul 2011 nu au putut obține un certificat de moștenitor, neexistând titlurile de proprietate asupra terenurilor cuprinse în masa succesorală .
Existând pe rolul Judecătoriei D. T. S. și Tribunalului M. mai multe dosare, în care sunt părți, atât petenta, cât și pârâții, au notificat în luna mai a anului 2011, diverse societăți ce au amplasate sedii pe terenurile aflate m proprietatea sa și a fratelui său.
Susține că prin scrisoarea recomandată, expediată la data de 25.05.2011, Registrul Auto Român, îi comunica faptul că a primit deja de la pârâta L. L., în data de 09.05.2011 o copie a certificatului de moștenitor nr.59/2I.04.20II emis de BNP I. M., dar aceasta este data de la care a luat la cunoștință de existența certificatului de moștenitor nr.59/21.04.2011 emis de BNP I. M..
Petenta arată că Notarul Public I. M., ce are sediul în D. T. S., unde s-a deschis și dezbătut succesiunea, a eliberat certificatul de moștenitor a cărui anulare a solicitat-o, a stipulat în mod eronat faptul că natura succesiunii ar fi testamentară, iar unic moștenitor este nepoata sa de frate, L. Lîlîana.
De asemenea arată că fratele său L. G., a declarat în fals, faptul că fi singurul fiu al mamei lor, L. A., deoarece, potrivit actului de filiație respectiv certificatului ei de naștere, este soră cu acesta, aspect ce nu poate fi contestat .
Deci, în aceste condiții, este mai mult decât evident că susnumita L. L. nu mai este proprietară unică asupra bunului imobil asupra căruia s-a instituit sechestrul, anterior datei la care s-a efectuat acest demers fiscal.
Petenta arată că a formulat și o plângere penală, în urma căreia s-au confirmat aspectele sesizate de către ea, învinuiții fiind scoși de sub urmărire penală și aplicată o sancțiune administrativă, în cuantum de 500 lei, atât pentru L. L., cât și pentru tatăl său, L. G..
În drept a invocat dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 rep.
În dovedirea celor menționate în cuprinsul plângerii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar în copie: certificatul de moștenitor nr.59/21.04.2011 - anulat ; sentința civilă nr.6318/28.09.2012 a Judecătoriei D. T. S.; certificat le grefă cu soluția pronunțată în apel, de Tribunalul M., împotriva sentinței 6318/28.09.2012; ordonanța din 27.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D. T. S..
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către petentă a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194 C.p.civ..
La primirea plângerii, cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere petentei să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ.
La data de 09.05.2013 prin precizările depuse la dosarul cauzei petenta a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.
În temeiul art.255 alin.1 c.p.civ., instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar .
În raport de situația de fapt expusă mai sus, instanța reține că înscrierea mențiunilor în cartea funciară se realizează în cadrul unei proceduri necontencioase, astfel încât plângerea formulată în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996 împotriva încheierilor prin care s-a dispus înscrierile în cartea funciara se soluționează tot în cadrul unei proceduri necontencioase.
Registratorul de carte funciară din cadrul Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliară în soluționarea cererii de înscriere a dreptului de ipotecă nu poate analiza legalitatea titlului executoriu ori a actelor de executare, competența sa fiind limitată în acest sens la o analiză formală a cererii de înscriere.
Instanța constată că în sistemul de carte funciară, principiul legalității comportă două componente: legalitatea formală si legalitatea materială, legalitatea formală însemnând că registratorul de la Biroul de cadastru si publicitate imobiliară nu poate încuviința decât înscrierea actelor si faptelor juridice anume prevăzute de lege și nu se poate sprijini decât pe cererea si actele ce o însoțesc.
Prin urmare, examinarea registratorului se mărginește la verificarea valabilității actului a cărui înscriere se cere și a posibilității înscrierii în raport de înscrierile făcute deja în cartea funciară, cu privire la imobil.
În speță, registratorul de carte funciară nu avea competența în a stabili dacă urmărirea silită a bunului imobil este legală, infirmarea actelor de executare sub aspectul legalității fiind posibilă doar în cadrul contestației la executare.
Mai mult decât atât, din perspectiva dispozițiilor Legii nr.7/1996 ( art.22) înscrierea unui drept - deci și a dreptului de ipotecă - se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.
Or, din cuprinsul cărții funciare nr.55957UAT în care este intabulat imobilul cu număr cadastral_ pentru care s-a cerut înscrierea dreptului de ipotecă în favoarea Primăriei D. TR. S. rezultă că debitoarea L. L. este proprietară.
Prin acest text de lege se asigură publicitatea integrală a cărții funciare și securitatea a circuitului civil, adică protecția juridică a titularilor înscriși în CF.
Aceasta înseamnă că înscrierea dreptului de ipotecă în cartea funciară s-a realizat în mod corect deoarece proprietar al imobilului, conform înscrierii, la data formulării cererii, era debitoarea, iar potrivit principiului forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară, dacă un drept real este înscris în CF în favoarea unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei (art.30 din lege).
Reclamanta ar fi avut posibilitatea să se adreseze cu o cerere registratorului de carte funciară prin care să solicite întabularea dreptului său de proprietate după obținerea sentinței civile nr. 6318/28.09.2012 și eventual a unui nou certificat de moștenitor.
Pe cale de consecință, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată prezenta plângere împotriva încheierii de carte funciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, formulată de petenta L. G. R., CNP_ domiciliată în comuna Livezile, . M. în contradictoriu cu intimații L. L. domiciliată în D. T. S., .. 113, județul M. și Primăria D. Tr. S..
Cu drept de apel în termen de 30 zile, care se depune la Judecătoria D. Tr. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.C.D./tehnored. S.C.
3 pag/3 ex.
Data red. 07.01.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1966/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3060/2013. Judecătoria... → |
|---|
