Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2148/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2148/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 18723/225/2012
Dosar nr._ - constatare nulitate act juridic -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentinta civilă nr. 2148
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. T.
Grefier ședință P. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. J. in contradictoriu cu pârâtul I. C., având ca obiect constatare nulitate act juridic
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat V. R. pentru reclamant și procurator A. A. pentru pârât, lipsă fiind reclamantul și pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință,după care s-au depus la dosar, concluzii scrise, formulate de către părți și extrase de pe portalul instanței.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța, în temeoul art.150 c.p.civ., constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat R. V. pentru reclamanta solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata si precizata, sa se constate nulitatea contractului de cesiune si obligarea paratului la plata sumei de 7875 lei; contractul este lovit de nulitate in conditiile in care sunt incidente disp. art.38, 39 codul muncii si decizia 565/210 a Curtii de Apel C. este in acest sens; natura juridica a acestor creante ca si drepturi salariale reiese si din disp. art. 69, 70 din Contractul colectiv de munca.Mai arata ca a fost viciat consimtamantul reclamantului prin dol. Solicita respingerea exceptiei prezumției lucrului judecat, cu mentiunea ca in aceasta cauza au fost invocate disp. art. 953 cod civil, cu cheltuieli de judecata si depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta paratului solicita respingerea cererii si mentinerea contractului de cesiune de creanta ca valabil incheiat si arata ca cesiunea de creanta a avut ca obiect plati compensatorii nu salarii, art. 38 si 39 din codul muncii nu au fost incalcate, reclamantul avea contractul de munca incheiat iar drepturile au fost stabilite de lichidatorii judiciari sau de catre instanta de judecata. Prin decizia 565 s-a stipulat ca platile compensatorii au rangul de creante salariale, art. 69 al.1 face referire la drepturile banesti, nu la platile compensatorii. Cu privire la consimtamantul reclamantului se arata ca acesta nu a fost viciat, contractul respectiv i-a fost dat spre citire iar dorința lui a fost aceea de a vinde. Aceasta depune la dosar concluzii scrise si solicita acordarea cheltuielilor de judecata.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2012 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._, reclamantul S. J., a chemat in judecată pe pârâtul I. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea contractului de cesiune de creanță autentificat sub nr. 2767/13.07.2011 de BNP I. A., obligarea pârâtului la plata sumei de 7.875,00 lei reprezentând contravaloarea drepturilor salariale încasate de acesta de la . administrator –societate aflată în faliment.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 13.07.2011 a încheiat cu pârâtul contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 2767 de BNP I. A., contract in baza căruia a fost de acord să cedeze în mod irevocabil și necondiționat către acesta dreptul de creanță împotriva . la care a fost angajată) în valoare de 15.750 lei, suma cu care a fost înscrisă la poziția nr. 708 din situația creanțelor salariale înscrise in tabelul definitiv consolidat precum și a sumelor propuse a fi distribuite intre creditori prin planul de distribuire nr.2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați in cauză.
Prețul primit in momentul încheierii contractului de cesiune reprezentând contravaloarea drepturilor salariale neîncasate este de 7.875 lei, în condițiile in care suma totala menționată in contractul de cesiune și cu care a fost înscrisă in tabelul creditorilor era de 15.750 lei.
Se apreciază că in cauza sunt incidente disp.art. 38 și art.39 lit. j din Codul muncii ( Legea nr. 53/2003 ), dispoziții care prevăd în mod imperativ faptul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Aceste disp. art. 38 se completează cu disp. art. 39 care prevăd ca salariatul are în principal mai multe drepturi enumerate, astfel încât actul amintit anterior este lovit de nulitate absolută in condițiile in care plățile compensatorii au ca izvor contractul colectiv de muncă. De asemenea, conform deciziei nr. 565/06.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel C., in dosar nr._, decizie pe care o anexează prezentei cereri” trebuiau înscrise in tabloul creanțelor ca si creanțelor de natura salarială.”Se arată că natura juridică a acestor creanțe ca si drepturi bănești salariale reiese si din disp. art.69 -70 din contractul colectiv de muncă, in care se menționează faptul că „Toate drepturile bănești cuvenite salariaților se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale societății comerciale. In caz de faliment sau lichidare judiciară salariații au calitatea de creditori privilegiați si drepturile lor bănești constituie creanțe privilegiate, urmând să fi plătite integral înainte de a-și revendica cota parte ceilalți creditori. Patronatul va organiza tinerea unei corecte evidente cu privire la plata drepturilor salariale … „
La stabilirea acestor creanțe ca si creanțe de natura salarială, cu referire la plățile compensatorii s-a avut in vedere calitatea de salariat a subsemnatului in cadrului . care ajunsă la insolvență a determinat concedierea colectiva a subsemnatei si a majorității salariaților, iar ca o măsură de protecție, așa cum s-a arătat in contractul colectiv muncă si a deciziei Curții de Apel, nr. 565/2010, s-au atribuit aceste plăti compensatorii.
Se arată că încheierea contractului de cesiune de creanța a fost determinat de o cauza ilicita si imorală, iar cauza imorală rezidă din faptul că au fost speculate de către pârât nevoile materiale ale reclamantului in condițiile in care se efectuaseră aceste concedieri, iar urmare a acestui fapt nu mai avea venituri .
În drept, reclamanta a invocat disp. legii nr. 38,39 codul muncii, art. 69,70 contract colectiv de muncă, art. 112- 119 c.pr.civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: contractul de cesiune, extrasul din decizia nr. 565/2010 a Curții de Apel C..
La data de 12.02. 2013 s-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii si menținerea contractului de cesiune de creanță nr. 2767 din 13.05.2011 ca fiind perfect valabil. Se arată că există prezumția de lucru judecat în legătura cu prezentul raport juridic dedus judecat, in sensul că in cadrul dosarului nr._ de pe rolul Tribunalului Mehedinti, dosar având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de cesiune de creanță a foștilor salariați ai . hotărăște prin SENTINTA NR. 537/10.10.2011 ca actele de cesiune de creanță nu sunt lovite de nulitatea a absolută … nu există motiv de nulitate absolută si ca urmare, excepția nulității invocată urmează să fie respinsă .
Se mai arată că în doctrina se precizează că prezumția de lucru judecat reprezintă un instrument juridic menit să servească puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești si care are la baza două reguli fundamentale, si anume ca o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singura data si că soluția cuprinsă in hotărârea definitivă este prezumata a exprima adevărul nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
La data de 12.02.2013 s-a depus la dosar precizare de acțiune(f.40) prin care se arată ca pârâtul nu si-a îndeplinit obligația pe care și-a asumat-o la încheierea acestui contract de cesiune.
Prin încheierea unui astfel de contract de cesiune si achitarea către subsemnata doar pe jumătate din suma cu care era înscris pe tabelul definitiv consolidat precum și a sumelor propuse a fi distribuite intre creditori prin planul de distribuire nr. 2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați in cauza, pârâtul s-a obligat ca diferența de bani neîncasata de reclamant să o folosească in vederea repornirii activității de producție din cadrul societății la care reclamantul fusese angajat.
Neîndeplinirea acestei obligații ( clauza contractuala neinserata in conținutul actului, dar care a determinat încheierea contractului ) reprezintă un motiv de anulare a contractului de cesiune de creanța in aceste condiții. Se arata in precizare ca o parte din cei disponibilizați, foști salariați, au fost plătiți o perioada scurtă de timp 2-3 luni pentru a participa la derularea unor proiecte, găsirea de soluții si elaborarea de strategii in vederea reporniții activității de producție a fabricii si realizarea acestui obiectiv .
În data de 12.03. 2013 prin serviciul registratură, pârâtul depune note de ședință prin care înțelege să invoce excepția tardivității formulării precizării de acțiune, excepția fiind întemeiată pe dispozițiile art. 132 C.proc.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 12.03.2013, instanța a respins excepția tardivității formulării precizării de acțiune și a luat act că, la interpelarea instanței reprezentanta pârâtului a învederat că aspectul menționat în întâmpinare cu privire la prezumția de lucru judecat reprezintă apărări de fond, neînțelegând să invoce o excepție în acest sens.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 13.07.2011, între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de cesiune creanță autentificat sub nr. 2767 de BNP I. A., prin care reclamanta, în calitate de cedent, a cedat în mod irevocabil și necondiționat pârâtului cesionar dreptul de creanță împotriva . cedat), în valoare de 15.750,00 lei, sumă cu care reclamanta era înscrisă la poziția nr.708 din situația creanțelor salariale înscrise în tabelul definitiv consolidat, precum și a sumelor propuse a fi distribuite între creditori din planul de distribuire nr. 2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați în cauză, pentru prețul de 7875 lei achitat de cesionar și încasat de cedent la momentul autentificării contractului.
Instanța reține că în conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 53/2003 dispozițiile codului muncii reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
În ceea ce privește apărarea reclamantei în sensul că prin încheierea contractului de cesiune au fost încălcate prevederile art. art. 38 și art. 39 lit. j din Codul Muncii, aceasta nu poate fi reținută de către instanța constatând că art. 38 reglementează strict situația salariaților, respectiv acele persoane care se află în raporturi de muncă cu angajatorul în baza unui contract individual de muncă aflat în vigoare, însă în speță reclamanta cedent nu mai avea calitatea de salariat, în condițiile în care contractul său individual de muncă a fost desfăcut odată cu deschiderea procedurii de insolvență a angajatorului său, .>
Art. 38 din Legea 53/2003 prevede și faptul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Drepturile recunoscute prin lege sunt enumerate la art. 39 din același cod care la lit. j prevede că salariații au dreptul la protecție în caz de concediere, măsurile de protecție fiind cele prevăzute în OG 98/1999. Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale, sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Mai mult, în acord cu susținerile pârâtului, instanța constată că prin încheierea contractului de cesiune în litigiu nu a avut loc o renunțare la drepturi sau o limitare a acestora, în favoarea fostului angajator – debitorul cedat, ci o transmitere cu titlu oneros a creanței către pârâtul cesionar, transmitere ce nu a vizat salariile – echivalent al muncii prestate, ci plățile compensatorii, care nu sunt asimilate salariului.
Cu referire la încălcarea dispozițiile art. 39 lit. j din Codul Muncii, instanța reține că potrivit textului de lege invocat de reclamant, salariatul are dreptul la protecție în caz de concediere, iar acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale, sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Instanța reține că în cauză nu au aplicabilitate nici dispozițiile art. 69-70 din contractul colectiv de muncă, întrucât, pe de o parte, art. 69 face referire la drepturile bănești – echivalent al muncii prestate, respectiv la faptul că salariații au calitatea de creditori privilegiați, în sensul de a le fi plătite drepturile înaintea celorlalți creditori, iar pe de altă parte art. 70 privește la rândul său drepturile salariale și calitatea de salariat.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că cesiunea de creanță a fost fondată pe o cauză ilicită și imorală, instanța reține că potrivit art. 1391 c.civ., la strămutarea unei creanțe, a unui drept sau a unei acțiuni, predarea între cedente și cesionar se face prin remiterea titlului, iar conform art. 1396 vânzarea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca.
Ca urmare, principalul efect al cesiunii de creanță, între părți, este acela că din momentul realizării acordului de voință, creanța se transferă către cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, cesionarul devenind creditor în locul cedentului, contractul de cesiune fiind astfel translativ de drepturi, având deci ca efect strămutarea unui drept subiectiv din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane, cesiunea producând, pe de altă parte, efectele actelor juridice care se realizează prin intermediul ei.
În ceea ce privește condițiile de valabilitate a contractului de cesiune, pentru încheierea acestuia este necesar doar consimțământul valabil exprimat al părților, contractul producându-și așadar efectele între cocontractanți fără îndeplinirea vreunei condiții de formă, în speță, contractul îmbrăcând chiar forma solemnă, fiind încheiat și autentificat de notarul public.
Nu poate fi primită nici susținerea reclamantei că în speță cauza contractului este ilicită și imorală, raportat la disp. art. 966 c.civ., potrivit cărora cauza actului juridic este valabilă atunci când este licită și morală și la disp. art. 968 c.civ., potrivit cărora cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Instanța constată că încheierea contractului de cesiune nu este însă interzisă de lege, nefiind nici contrară bunelor moravuri și ordinii publice, în condițiile în care reclamanta, în deplină cunoștință de cauză, a convenit să cedeze irevocabil și necondiționat dreptul de creanță împotriva debitorului cedat . valoare de 15.750,00 lei.
În ceea ce privește motivul invocat, acela că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit obligația determinantă la încheierea contractului, instanța constată că această clauză nu a fost menționată în actul încheiat, iar dacă ar fi reală, ar da dreptul celeilalte părți de a solicita rezoluțiunea contractului valabil încheiat sau daune interese și nicidecum aceasta nu ar putea să ceară constatarea nulității contractului.
Mai mult, cesiunea de creanță a fost încheiată cu titlu oneros, pentru prețul determinat de voința părților, în sumă de 7.875 lei, nedovedindu-se existența altor clauze în afara celor inserate în contract.
Cât privește prezumția de lucru judecat, instanța constată că prin sentința nr. 537/10.10.2011 a Tribunalului M. s-a hotărât că actele de cesiune creanță nu sunt lovite de nulitate absolută, nu există motive de nulitatea absolută, excepția de nulitate absolută fiind respinsă, soluția cuprinsă în această hotărâre fiind prezumată a exprima adevărul juridic.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța, urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost completată, formulată de reclamantul S. J., domiciliat in Dr Tr S., ..33, ., jud Mehedinti, împotriva cu pârâtului I. C., cu sediul în Drobeta Tr. S., .. 65 jud. M..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.04.2013, la sediul Judecătoriei Drobeta Tr. S..
Președinte, Grefier,
Red TT/tehnored. PL
4 ex.-21.05.2013
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 492/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3662/2013. Judecătoria... → |
|---|
