Plângere contravenţională. Sentința nr. 1023/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1023/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 17889/225/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1023
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul V. N. C. în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin Serviciul registratură, intimata a depus planșe foto, iar petentul a depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.11.2012, în original.
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina potrivit art. 1 pct. 2 C.pr.civ. rap. la art. 32 din OG 2/2001.
În temeiul art.167 C pr civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat,în temeiul art. 150 C. retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.12.2012 sub nr._, petentul V. N. C. în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.11.2012 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 1500 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a circulat cu autovehiculul marca M. cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Craiovei în apropierea sensului giratoriu de pe . blocurilor sociale ANL, fără a deține permis de liberă trecere eliberat de Primăria Drobeta Turnu Severin, auto având masa autorizată mai mare de 3,5 tone. A fost sancționat cu amendă în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art. 24 lit. a din Anexa 2 la HCL 16/2010.
Petentul a considerat că procesul-verbal este nul și sancțiunea netemeinică deoarece, înainte de a intra pe Calea Craiovei a observat indicatorul ce interzicea accesul camioanelor cu masa totală admisă mai mare de 11,5 tone, neobservând alte restricții.
În probațiune, petentul a depus copie permis de conducere, copie CI și procesul-verbal . nr._/03.11.2012.
La data de 17.01.2013, prin serviciul registratură intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție încheiat.
Intimata a arătat că la data de 03.11.2012 un polițist local din cadrul Direcției de Poliție Local Drobeta Turnu Severin l-a depistat pe petent conducând autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Craiovei, în apropierea sensului giratoriu, de pe . zona blocurilor ANL din mun. Drobeta Turnu Severin, autovehicul ce are masa totală autorizată mai mare de 3,5 t, fără a deține permis de liberă trecere, eliberat de Primăria Drobeta Turnu Severin, faptă prev. și sancț. de art. 24 lit. a din Anexa nr. 2 la HCL 16/2010.
A menționat intimata că față de cele constatate, agentul constatator a întocmit procesul-verbal de contravenție prin care a aplicat amenda la limita minimă prevăzută de actul normativ.
S-a învederat instanței că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115-118 Cod proc. civilă, OG nr.2/2001 și HCL nr. 16/2010.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar, raportul agentului constatator din data de 03.11.2012, procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de înmânare/afișare a procesului-verbal și o planșă foto.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/03.11.2012 întocmit de intimată, petentul V. Niolae C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1500 lei, reținându-se că la data de 03.11.2012, a condus autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Craiovei, în apropierea sensului giratoriu, de pe . zona blocurilor ANL din mun. Drobeta Turnu Severin, autovehicul ce are masa totală autorizată mai mare de 3,5 t, fără a deține permis de liberă trecere, eliberat de Primăria Drobeta Turnu Severin.
S-a reținut astfel în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 24 lit. a din Anexa 2 HCL 16/2010.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a amânat cauza și a comunicat petentului întâmpinarea depusă de intimată, dându-i astfel posibilitatea să-și formuleze apărările în raport de toate probele de la dosar și punându-i în vedere să indice probele de care înțelege să se folosească în cauză. La termenul de judecată acordat în acest sens, petentul nu s-a prezentat și nu a solicitat administrarea niciunei probe.
Cu privire la opozabilitatea HCL 16/2010, instanța constată că actul normativ este publicat pe pagina de internet a Primăriei Drobeta Turnu Severin la adresa http://www.primariadrobeta.ro/images/doc/hcl/2010/HCL%20Nr._.pdf.
Fiind îndeplinite condițiile art. 49 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale cu privire la aducerea la cunoștință publică a hotărârilor consiliului local cu caracter normativ, HCL 16/2010 este accesibil și previzibil și, deci, opozabil oricărei persoane (erga omnes) inclusiv petentului.
Cu privire la situația de fapt din prezenta cauză, instanța reține că potrivit art. 1 din HCL 16/2010, astfel cum a fost modificat prin HCL 260/20.12.2010, obligația de a achiziționa permisul de liberă trecere există pentru toate autovehiculele cu masa totală autorizată mai mare de 3,5 tone „(...) care circulă pe străzile din raza teritorial administrativă a municipiului Dr. Tr. S., precum și în zone în care sunt impuse anumite restricții de circulație (limitare tonaj, acces interzis, oprire interzisă) (...)”.
În mod similar, art. 1 din regulamentul privind HCL 16/2010 prevede că permisul de liberă trecere „conferă posesorului dreptul de a transporta mărfuri, materiale etc. (...) pe străzile din raza teritorial administrativă a municipiului Dr. Tr. S., precum și în zone în care sunt impuse anumite restricții de circulație (...).”
Pe cale de consecință posesorul oricărui autovehicul care se înscrie în categoria celor prevăzute de HCL 16/2010, pentru a circula în mod legal pe oricare din străzile din raza teritorial administrativă a municipiului Dr. Tr. S., trebuie să achiziționeze un permis de liberă trecere.
În cauza dedusă judecății, cum Calea Craiovei face parte din raza teritorial administrativă a municipiului Dr. Tr. S., înseamnă că petentul ar fi trebuit să dețină permis de liberă trecere și, dat fiind că nu a avut acest document, aspect care reiese din coroborarea probelor administrate, anume procesul verbal și raportul agentului constatator, sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 24 lit. a) din HCL nr. 16/2010.
Astfel, instanța constată că s-a probat că starea de fapt reținută în actul contestat este conformă cu realitatea, procesul-verbal fiind temeinic, iar prezumția de legalitate și veridicitate a acestuia nefiind răsturnată.
Totodată, fapta a fost corect încadrată juridic și s-a aplicat sancțiunea în mod legal.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 24 lit. a din Anexa HCL 16/2010, este minimul prevăzut de textul legal incident.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În raport de prevederile legale amintite, având în vedere atitudinea nesinceră a petentului, în lumina considerentelor menționate anterior, instanța constată că sancțiunea aplicată la minimul special este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. N. C. împotriva procesului-verbal . nr._/03.11.2012, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul V. N. C., cu domiciliul în ., județul N., în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M..
Menține procesul-verbal . nr._/03.11.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi data de 26.02.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 4 pagini
04.03.2013
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1683/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3109/2013.... → |
|---|
